Creativitate poietică în formarea arhitectului și designerului - Simina Anamaria Lörincz

Colecția Spații imaginate aduce în atenția cititorului diferite problematici și perspective privind modul în care arhitectura a influențat și s-a dezvoltat în cadrul culturii europene și a celei  românești. 

Încadrarea în serii şi colecţii: ediţie de serie, colecția Spaţii imaginate

Studiul de față pornește de la dorința de a arăta o altă ipostază a creativității arhitecturale, explorând-o sub semnul lui poíēsis. Evoluția accelerată și schimbările puternice care modelează contextul contemporan declanșează interesul și necesitatea de redescoperire a creativității poietice în domeniul arhitecturii și al designului. Fără să își propună o focalizare asupra diverselor teorii ale creativității, cercetarea urmărește mai curând o perspectivă arhitecturală asupra subiectului, concentrându-se asupra modalităților de investigare și insuflare a creativității poietice în procesul formativ.

Volumul de față redă într-o formă coerentă un extras din teza de doctorat a autoarei, venind în completarea unei publicații anterioare, Semiotica creației: poíēsis și poeta faber. Dacă Semiotica creației pregătește cadrul general al discuției despre valențele și semnificația creativității arhitecturale, prezentul studiu, intitulat Creativitate poietică în formarea arhitectului și designerului, se axează asupra perspectivei didactice, investigând prin exemple din sfera arhitecturii și a designului posibilitățile poietice ale creativității și abordarea lor prin prisma educației.

Autoarea

Arhitectura a fost și rămâne ştiinţa și arta de a construi.

Simina Anamaria Lörincz propune – în acest volum – o incursiunea erudită asupra conceptului originar de poíēsis și prezintă semnificația acestui concept în domeniul arhitectural.

Un arhitect este o persoană care se ocupă de proiectarea, design-ul și controlul calității unei clădiri. Cuvântul „arhitect” provine din latinescul „architectus”, care derivă din grecescul arkhitekton ( arkhi= șef + tekton = constructor).

De-a lungul istoriei antice și medievale, cea mai mare parte a designului și construcției arhitecturale a fost realizată de artizani - cum ar fi zidarii de piatră și dulgherii, care se ridică la rolul de constructor-șef. Până în prezent nu exista o distincție clară între arhitect și inginer. În Europa, titlurile de arhitect și inginer erau în principal variații geografice care se refereau la aceeași persoană, adesea folosite interschimbabil.

Evoluția istorică a statutului profesiunii de arhitect ne conduce să-i acceptăm ambele ipostaze moștenite. Arhitectura este o artă liberală, dar continuă să rămână și una mecanică. Interesantă și deopotrivă stimulantă pentru contextul contemporan, devine reînsușirea acestor ipostaze și înțelegerea lor în acord cu actualitatea. În acest sens, este cardinală percepția lor critică, adresând chestiunea creației arhitecturale, ca domeniu de întâlnire între concret și abstract, între ars mechanica și ars liberalis. Aici intervine așa-zisa „lecție” a lui poíēsis, explorată de acest studiu.

PARTEA I Definirea arhitecturii ca proces creativ peste timp

Conturarea unei perspective poietice (creative) asupra educației arhitecturale și de design stă înainte de toate sub semnul înțelegerii acestor domenii ca procese creative. Acest prim capitol evidențiază o serie de aspecte dominante care au polarizat de-a lungul timpului modul în care a fost percepută arhitectura1, având un caracter dilematic și adesea contradictoriu, puternic influențat de evoluția societății și a modului general de gândire. Propunem, în acest sens, explorarea lor în paralel, structurându-le sub forma unor așa-zise binoame cu o proprie dinamică interioară, considerând că în acest mod surprindem mai bine esența abordărilor invocate în următoarele două părți ale acestui studiu, pregătind în același timp și instrumentele ulterioare ale discursului. Definirile în dialog care urmează reprezintă, astfel, numai un anunț, o survolare a semnificațiilor lor esențiale; conceptele în discuție se vor regăsi ulterior comentate în corpul lucrării sub incidența diferitor teme, devenind astfel laitmotive ale discursului.

Urmărind în linii mari evoluția istorică a acestei dimensionări dinamice a profesiunii între anumite ipostaze-dominante – sau dimensiuni definitorii –, aducem pe rând în discuție definirea arhitecturii între artă și știință, orientarea ei spre practică sau teorie, înțelegerea ei între artă mecanică și artă liberală, afirmarea ei ca știință sau disciplină umanistă, culminând, la modul general, cu proiectarea ei între planul real și cel ideal. Observăm încă de la început că toate aceste dimensiuni se întrețes, determinându-se reciproc întrun joc difuz: definirea arhitecturii între artă și știință se leagă de orientarea ei spre practică sau teorie, la fel cum contribuie și la înțelegerea ei între artă mecanică și artă liberală, care la rându-i imprimă abordarea de tip științific, respectiv umanist. Izolarea acestor binoame dobândește în această parte un rol didactic-structural, relația lor organică fiind restaurată ulterior în corpul lucrării.

...

LÖRINCZ (PURCARU) Simina Anamariaeste dr. arh. și lector în cadrul Facultății de Design de produs, Departamentul de Design de produs, mecatronică și mediu (Univ. Transilvania din Brașov).

Publicații:

Purcaru, S.A. (2019). Semiotica creației: poíēsis şi poeta faber. București: Editura Paideia.

Purcaru, S.A. (2018). Poíēsis and fabrica-an investigation linking language to architecture. Bulletin of the Transilvania University of Brașov, Series IV: Philology and Cultural Studies, Vol. 11(60), Nr.1 (2018): 167-76.

Purcaru, S.A. (2016). Restoring poiesis and praxis in architectureThe School of Bunești. In Na(rra)tions-Essays on East and Central European Architecture, București: Ed. Arhitext.

Purcaru, S.A. (2016). Marginal Theory. Restoring Poiēsis in Architecture. Studies in History and Theory of Architecture, Vol. 4.

Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului atașat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent, aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.