Obiectele singulare. Arhitectură și filosofie - Jean Baudrillard

Colecția Studii Imaginate aduce în atenția cititorului diferite problematici și perspective privind modul în care arhitectura a influențat și s-a dezvoltat în cadrul culturii europene și românești.

Inițiativa unei confruntări între filosofi și arhitecți revine Casei Scriitorilor și Școlii de Arhitectură Paris-La Villette. Acest proiect, intitulat „Pasarele în oraș“ a dat naștere la șase întâlniri-eveniment în incinta școlii și dincolo de ea. Dialogul care a motivat atunci întâlnirea dintre Jean Baudrillard și Jean Nouvel formează țesătura principală a textului pe care-l publicăm aici. Atunci când a venit ideea acestei cărți, autorii au reluat dialogul preocupați să aprofundeze tema recurentă care conducea ansamblul reflecției lor către rezolvarea lui sau, mai degrabă, spre radicala și necesara lui neîmplinire: singularitatea. Ținem să mulțumim Casei Scriitorilor și îndeosebi lui Hélène Blaskine care a avut foarte frumoasa idee a acestor „Pasarele în oraș“ și a fost inițiatoarea realizării lor, precum și Școlii de arhitectură și Editurii Paris-La Villette, care au știut să facă posibilă transmiterea unor dialoguri de această calitate, deoarece singularitatea unei întâlniri se transmite mai întâi în cuvântul dat.

Arhitectura este știința și arta de a proiecta și construi clădiri și ansambluri de clădiri potrivit anumitor proporții și reguli, în funcție de caracterul și destinația construcțiilor. Știința ei constă în rezolvarea funcțională și tehnică a clădirilor. Arta arhitecturii este o componentă mai specială a artelor în general, care are un caracter mai deosebit, deoarece cu elemente reale, utile, se creează și se compun imagini plastice nonfigurative, de esență abstractă, fară să imite deci modele ale naturii.

Arhitectura nu poate fi comparată cu natura înconjurătoare decât prin aceea ca este un organism artificial implantat într-un mediu natural cu care trebuie să se armonizeze atât funcțional cât și estetic.

Arhitectura este forma cea mai cuprinzătoare de organizare a spațiului, urmărind rezolvarea echilibrată, armonioasă, a funcțiunilor complexe, multilaterale. Arta – se știe –  este un fenomen conștient, arhitectura, pe lângă această calitate este și cognitivă și ontologică. Până la sfârșitul secolului trecut arhitectura era considerată "o decorație a structurii" (John Ruskin), iar în secolul nostru Frank Lloyd Wright redefinește arhitectura prin stilul său de integrare armonioasă a structurilor în natură, fiind exponentul cel mai de seamă al arhitecturii organice.

J.N. Nu putem oare considera că secolul XX este un prea plin de artă? Pentru că în acest secol, orice artist care a reușit să izoleze un câmp formal a devenit un mare artist? E de-ajuns să luăm un pic de cenușă pe o foaie de hârtie, așa, la întâmplare, e de-ajuns poate să resimți ceva în raport cu cenușa, să o pui în situație, să iei o distanță, și conceptul e dat… Artistul care a reușit să-și afle câmpul a devenit un artist reperabil, identificabil, o valoare comercială etc. Acest secol a fost o uriașă explorare: explorare a realului, explorare a senzațiilor, a tot ceea ce se află în jurul nostru, în căutarea senzației. Unii au reușit, alții nu. Aici s-au amestecat simțul și arta conceptuală. Când Laurence Wiener pune o frază pe un spațiu fără să-l atingă, totul se petrece în relația dintre frază și spațiu. Nu e mare lucru, ci e un spațiu în sine. Am trăit această uriașă explorare, fiecare își poate găsi sistemul de valori, am cunoscut evenimente, fapte, mode și interacțiuni care fac ca în anumite epoci să fi fost mai curând în arte povera, sau în pop art, sau în arta conceptuală etc., dar toate aceste explorări au fost împinse departe, și toată lumea se află în căutarea a ceea ce putea să recolteze. Face oare ansamblul acestei explorări din „nimic“?

J.B. Există poate o istorie a artei, în fine, nu progresivă, dar care aprofundează partea analitică a artei și toată abstracția, e totuși reducerea lumii vizibile, a obiectului, în microelementele sale. E un mod de a reveni la o geometrie primală exact cum o face cercetarea adevărului analitic al lucrurilor în științele sociale. Este exact același travaliu, am trecut de la evidență a aparențelor la o fractalitate a lucrurilor. E istoria abstracției, și ea se află în continuitatea acestei cercetări care conduce atunci la o altă dimensiune, care nu mai e cea a aparenței, ci cea a unei exigențe centrate pe o cunoaștere analitică aprofundată a obiectului și a lumii, dar care pune capăt oarecum relației sensibile. E exterminarea sensibilului, dar asta constituie totuși o cercetare, sunt de acord.

Jean Baudrillard

S-a născut la Reims, în Franța, fiind descendentul unei familii de fermieri. În tinerețe, Baudrillard a predat limba germană la liceu, după care și-a dat teza de doctorat în sociologie, sub conducerea lui Henri Lefevre.

Filosofia lui Baudrillard se centrează pe conceptele-gemene de „hiper-realitate“ și „simulare“, care se referă la natura virtuală (nereală) a culturii actuale, în epoca dominată de comunicarea și de consumul de masă.

Eseuri

La Societe de Consommation, Denoel, 1970

Pour une critique de l economie politique du signe, Gallimard, 1972

Le Miroir de la production, Casterman, 1973

L'Echange symbolique et la mort, Gallimard, 1976

Oublier Foucault, Galilee, 1977

L'effet Beaubourg, Galilee, 1977

A l ombre des majorites silencieuses, Cahiers d'Utopie, 1978

Le P.C. ou les paradis artificiels du politique, Cahiers d'Utopie, 1978

De la seduction, Galilee, 1979

Simulacres et simulation, Galilee, 1981

Les Strategies fatales, Grasset, 1983

La Gauche divine, Grasset, 1984

Amerique, Grasset, 1986

L'autre par lui-meme, Galilee, 1987

Cool memories, Galilee, 1987

Cool memories II, Galilee, 1990

La transparence du mal, Galilee, 1990

La Guerre du Golfe n'a pas eu lieu, Galilee, 1991

L'Illusion de la fin, Galilee, 1992

Le crime parfait, Galilee, 1995

Traducere de Ciprian Mihali

A predat vreme de două decenii filosofia contemporană la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor în filosofie al Universităților din Cluj și din Strasbourg. Între 2012 și 2016 a fost ambasador al României în Senegal și în alte șapte state din Africa de Vest. Din 2016 lucrează în domeniul cooperării internaționale la Bruxelles.

Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului atașat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.

Dialogul dintre Jean Baudrillard şi Jean Nouvel problematizează diferite chestiuni de esență, care se întâlnesc la confluența dintre filosofie și arhitectură.