Memoriile unui preot rus la început de communism - Petru Vasilcovschi

PREFAȚĂ

Autorul  volumului de față s-a născut la începutul secolului  XX, în Podolia (Ucraina), la marginea de nord-est a României Mari. A devenit preot în anii de început ai revoluției ruse din 1917, în anul 1922, când   Lenin se instala pe tronul țarilor.

Paginile următoare cuprind memoriile sale din primii doi ani de preoție, păstrate în manuscris,  și pe care părintele Dimitrie Balaur le-a tradus din limba rusă.

 Găsim o atmosferă ciudată, de tradiție și credință pravoslavnică, neatinsă de noutățile istoriei, amestecată cu instaurarea treptată a spiritului revoluționar dușmănos față de masa oamenilor de rînd și, în special, față de religie și  slujitorii  ei,  dar în același timp relativ prudentă,  de instaurare treptată a legilor comunismului în viața poporului rus. Pe de o parte, poporul îl pomenea încă pe țarul Nicolae, ucis în urmă cu patru ani, se închina la icoane  vechi, luminate în ultimii ani, se închina la o cruce  împușcată de un „bezbojnicˮ (  om fără Dumnezeu), din a cărei rană curgea sânge, punea cruci pe un cîmp în locul unde un țăran o văzuse pe Maica Domnului  și unde s-au adunat apoi mii de cruci. Pe de altă parte, poporul și, mai ales, slujitorii bisericii erau chemați la ședințe de partid  pentru prelucrare  și educație comunistă, cu pericolul de a fi arestați imediat, dacă nu corespundeau prin atitudinea lor noului spirit comunist.

Preotul Vasilcovschi a trăit in Rusia sovietică  o perioadă tot mai grea  A avut o fetiță care a murit într-un incendiu,  a fost închis de mai multe ori ca și soția sa.   La 1 februarie 1936,  împreună cu soția și soacra  s-au hotărât să renunțe la o luptă  distrugătoare și fără rezultate și au trecut Nistrul  în România, pe la Naslavcea, punctul românesc cel mai nordic al fluviului, noaptea  pe gheață, înveliți în cearceafuri albe, pentru a nu fi zăriți de grăniceri.  A fost primit cu dragoste și a fost încadrat ca preot în comuna Poiana, unde a slujit pînă în anul 1940, când rușii au intrat în Basarabia și  atunci s-a refugiat în România de dincoace de Prut. Dar, temîndu-se de ocupanții  sovietici, care îi vânau pe cei fugiți din Basarabia ocupată, considerați cetățeni sovietici și care erau imediat  deportați și trimiși în gulag (lagăr de muncă forțată), a plecat în Bulgaria, iar după moartea soției a devenit preot și duhovnic la Mînăstirea Kazanlîk.

 Preotul Dimitrie Balaur, care în acei ani era consilier cultural al Episcopiei Bălți-Hotin, a apreciat activitatea și dăruirea sa, a publicat un material despre viața și activitatea părintelui Vasilcovschi și i-a publicat în revistele vremii (Biserica Basarabeană - 1943) unele articole interesante despre  experiența sa,  ca preot și duhovnic.  De asemenea el a tradus un rând de memorii din activitatea de început a preotului Vasilcovschi și a dat spre traducere și alte pagini despre familia și activitatea dînsului  pentru a fi publicate.  Vremurile grele de război au împiedicat însă aceste planuri și nu s-a mai finalizat nimic.

Volumul de față reprezintă textul tradus de preotul Balaur, în anii „patruzeciˮ, în vederea publicării. Alte două volume, scrise în limba rusă și bătute la mașină, așteaptă în continuare să fie traduse în limba română și să vadă lumina tiparului. Sîntem conștienți de faptul că acum se citește tot mai puțin, iar relatările  dintr-un trecut uitat sau neștiut interesează tot mai puțin sau deloc.  Totuși, pentru cei ce vor să mai știe cîte ceva din vremurile istorice de la începutul secolului XX, trăite de noi sau de cei din preajma noastră, paginile ce urmează încearcă să redea ceva dintr-o lume apusă și, probabil, aproape neînțeleasă pentru noi, cei ce trăim  în prezent, în alt secol și într-o altă lume atât de deosebită de vremurile de atunci.

Este un document istoric, dar și un volum literar, dat fiind talentul autorului de a medita asupra realităților unor vremuri apuse și puțin cunoscute nouă.

Consider că nu este  doar o justificare a apariției acestei cărți la lumina zilei a istoriei și gîndurilor unui om, marcat de o atmosferă necunoscută nouă, celor din secolul XXI, ci  și o recunoștință  adusă celor dinaintea noastră.

Elena Teodoreanu

trad. din lb. rusă de Dimitrie Balaur

pref. de Elena Teodoreanu