Cultura monastică ortodoxă la români - Radu Lungu

Radu Lungu

Accesorii

Cutii

Această carte prezintă într-o manieră clară și concisă extraordinara istorie milenară a monahismului ortodox, de la primii pustnici din Egipt până la mănăstirile modernității.

Mai multe detalii

2360P

Nou

116,00 lei cu TVA

Viața monahală este viața creștină autentică așa cum au trăit-o creștinii din Biserica timpurie, iar călugării sunt cei care „trăiesc după Evanghelie”. Valoarea monahismului nu constă în contribuția sa la societate sau în lucrarea misionară, ci în păstrarea isihiei, care este calea prin care omul este mântuit. Prin rugăciunea lor, călugării îndeplinesc o misiune atemporală în societate.

Volumul se dechide cu un scurt istoric al monahismului și al întemeietorilor acestuia: Sfântul Antonie cel Mare și Sfântul Pahomei cel Mare. Urmează apoi o prezentare a vieții monahale ortodoxe românești în care se pune accentul pe isihasmul românesc și pe contribuția extraordinară a Sfântului Paisie Velicikovski la adâncirea și dăinurea acestei căi de viață. Sunt descrise felurile de viețuire chinovial și idioritmic și se aprofundează spiritualitatea şi cultura monahală românească. Autorul evidențiază contribuția monahismului ortodox românesc la promovarea culturii și artei românești în toate formele de manifestare: caligrafiere de manuscrise, tipărirea de carte bisericească, a lucrărilor cu profil istoric, literar sau de alt gen scrise de monahi, dar și arhitectură, pictură, iconografie, broderie, muzică, etc.

Volumul se încheie cu admirabile rețete tradiționale din bucătăria monastică, savuroase bucate pe care monahii le prepară atunci când sunt dezlegări la ulei și la vin.

 

Această carte poate fi un dar deosebit pentru iubitorii de frumos și de spiritualitate.

 

„Speriat de-nţelepciunea caldă, plină de ispite,
ce mi-o şoptea-n urechi
frumuseţea lumilor – am căutat deşertul.
M-am ascuns în scorburi de leproşi
ori vizuini înguste,
şi numai faguri proaspeţi mi-au fost hrana
şi lăcuste.

Vînturi de nisip mi-au ars pleoapele-nroşite
şi vulturi galbeni s-adunau cunună-n jurul meu
ca-n preajma unui stîrv.

De lungi mătănii mi s-au îngroşat genunchii
la fel cu ai cămilelor
ce zac pe aşternut de piatră.
Şi ani şi ani – statornic – trupul mi l-am biciuit
cu rîsul şi ocara tuturor
sălbaticelor mele gînduri aspre ca de foc.”

Lucian BLAGA, Pustnicul

 

„Acolo unde nu există monahism ortodox, nu există Biserică, precum nu există țară fără armată și oraș bine administrat fără jandarmi. Călugării păzesc granițele Bisericii și le apără împotriva vrăjmașilor ei, care, în epoca noastră materialistă, se năpustesc ca niște lupi asupra ei pentru a o sfâșia.”

Părintele Amfilohie Makris din Patmos (1889-1970)

 

AutorRadu Lungu
Anul publicării2020
Editie specialaDa
Format200 x 280 mm
Tip CopertaSpeciala
Nr. pagini502
ColecțiaColectia cartilor de referinta
GenReligie
SubgenOrtodoxie
LimbaRomana
Tip formatFizic
Subiect principalIstorie bisericeasca
CategorieStiinte umaniste
Sub-CategorieReligie
ISBN978-606-748-364-2

Scrieţi un comentariu

Cultura monastică ortodoxă la români - Radu Lungu

Cultura monastică ortodoxă la români - Radu Lungu

Această carte prezintă într-o manieră clară și concisă extraordinara istorie milenară a monahismului ortodox, de la primii pustnici din Egipt până la mănăstirile modernității.

Scrieţi un comentariu

Categoriaemblematic romania

În categoria Eblematic România se înscriu toate lucrările publicate de editura Paideia care sunt întru totul reprezentative sau semnificative pentru cultura română și formarea intelectuală a românilor.

Însemnul editurii prin care este indicată această categorie este un timbru a cărui grafică sugerează domeniul în care lucrarea poate fi considerată ca emblematică. Dacă este o operă de primă mărime și importanță se adugă în timbru specificația capodoperă a culturii române.

Această carte prezintă extraordinara istorie milenară a monahismului ortodox care a influnțat profund spiritualitatea poporului român. Monahismul ortodox românesc a avut o contribuție uriașă la promovarea culturii și artei românești în toate formele sale de manifestare și rămâne încă emblematic pentru ceea ce are poporul român mai autentic.

Monahismul este vechea practică a creștinilor de a părăsi lumea pentru a se închina trup și suflet unei vieți conforme cu Evanghelia, urmărind unirea cu Iisus Hristos. Scopul monahismului este îndumnezeirea omului, lucrare la care sunt chemați toți creștinii. Modelele din vechime ale idealului monastic creștin sunt nazireii și profeții lui Israel.

Întemeierea monahismului creștin s-a făcut în deșert, în Egiptul secolului al IV-lea, ca un alt mod de a trăi mucenicia. Există voci care atribuie apariția monahismului în această perioadă schimbărilor care au avut loc în Imperiul Roman la nivelul societății ca urmare a convertirii sfântului împărat Constantin cel Mare la creștinism și al transformării creștinismului în religie tolerată pe teritoriul Imperiului. Aceasta a pus capăt persecuției creștinilor și poziției lor de grup religios mic, persecutat, ducând totodată la creșterea numărului „creștinilor cu numele” în Biserică. Ca reacție la aceasta, mulți dintre cei care doreau să păstreze intensitatea vieții duhovnicești a creștinismului primelor secole au fugit în deșert pentru a-și petrece viața în post și rugăciune, eliberați de influența și tulburarea lumii exterioare. Sfârșitul persecuțiilor a însemnat și că mucenicia devenea mai puțin probabilă, astfel că asceza a început să devină un mod de viață distinct.

Sfinții Antonie cel Mare și Pahomie cel Mare au fost întemeietorii timpurii ai monahismului egiptean, deși primul creștin despre care se știe că a trăit ca monah a fost Sfântul Pavel Tebeul. Ortodoxia îl consideră și pe Sfântul Vasile cel Mare ca fondator al regulilor monahale, urmând și exemplul Părinților Deșertului. Sfântul Benedict de Nursia, a cărui Regulă se bazează pe cea a Sf. Vasile, este adesea considerat întemeietorul monahismului apusean.

Monahismul a rămas una din dimensiunile centrale ale vieții creștine în timpul Evului Mediu occidental și până în perioada târzie a Imperiului Roman de Răsărit (Imperiul Bizantin). Primul loc în care a fost adoptat monahismul în afara celor legate într-un fel sau altul de Roma a fost Irlanda. Aici, monahismul a luat o formă specifică, strâns legată de structura socială tradițională a clanurilor, într-o formă care s-a răspândit mai apoi și în alte părți ale Europei (mai ales în Franța).

Epoca de aur a monahismului creștin a durat cam din secolul al VIII-lea până în secolul al XII-lea d. Hr. Mănăstirile au devenit o parte esențială a societății, luând adesea parte la eforturile de unificare liturgică și la clarificare disputelor doctrinare. Mănăstirile îi atrăgeau pe cei mai buni oameni din societatea acelor vremuri și tot atunci mânăstirile erau principalele păstrătoare și producătoare ale cunoașterii.

În Vest, acest sistem s-a prăbușit în secolele al XI-lea și al XII-lea, ca urmare a transformărilor religioase care au avut loc în acea perioadă. În Est, monahismul a continuat să se dezvolte și după Marea Schismă din secolul al XI-lea, devenind piatra de hotar și centrul în jurul căruia se puteau strânge creștinii din Imperiul Roman aflat în declin și chiar după Căderea Constantinopolului.

În zilele noastre, monahismul rămâne o parte importantă, esențială a credinței creștin-ortodoxe, iar marile centre monastice precum Muntele Athos și Mănăstirea Sfânta Ecaterina (Sinai, Egipt) cunosc astăzi o renaștere, atât din punctul de vedere al numărului de monahi care vin aici, cât și al vieții duhovnicești. Pelerinii sunt din ce în ce mai numeroși, iar reconstrucția mai multora din vechile centre monahale avansează rapid.

Edițiile speciale sunt în fapt creații editoriale, cărți obiect, făcute în tiraj limitat (specificat pe un timbru aplicat pe forzațul cărții). În nomenclatorul Paideia ele fac parte din clasa midi care se caracterizează prin folosirea îmbinată a unor materiale suport rare și deosebite (hârtia manuală, hârtia ivoir, piele, pânză, calc), cu o legătorie manuală remarcabilă prin originalitate și distincție. O notă aparte o conferă ilustrația, elementul decorativ, galeriile de imagini, aplicate prin tehnici diverse care produc surpriză și emoție îndelungată cititorului. Conțin întotdeauna și o ilustrație detașabilă pe suport valoros (hârtie ivoir, manuală) drept cadou.

Deși extrem de elaborate, aceste cărți sunt accesibile oamenilor cultivați atenți la marile opere ale lumii, la istorie, la diversitatea creației umane.

Ediții speciale Magna (cărți de referință):

Edițiile speciale Magna sunt cărți de format mare (20/28), cu textul paginat în larg, aerisit, elegant, sunt cărți care stau bine pe masa de lucru și pot fi consultate comod și profesionist. În acest format apar, de regulă, capodopere ale culturii române și europene, lucrări de referință deosebit de valoroase. Prin concept ele îmbină plăcerea lecturii cu studiul aprofundat.

Legătoria se distinge prin supracoperta parțială grea, aplicată excentric la piciorul cărții. Această inovație face ca lucrarea să fie suplă la deschidere și, în același timp, să stea bine închisă chiar după o îndelungată răsfoire.

Magna este o carte foarte elaborată care oferă mult, foarte mult, pentru un cost modic.

10 alte produse din aceeași categorie

Clienții care au cumpărat acest produs au mai cumpărat și: