Patriarhul Miron Cristea – o viață – un destin - Constantin I. Stan
Constantin I. Stan
- Scrieţi un comentariu
Opera întâiului patriarh al Bisericii Ortodoxe române este și astăzi din ce în ce mai actuală. Volumul conține 502 pagini, autorul fiind președintele reales al secției Proză a Asociației Scriitorilor din București.
2509P
Nou
Acest produs nu se mai află pe stoc
Data disponibilității:
Elie Miron Cristea a avut în vedere impunerea țării noastre pe plan spiritual în competiţia cu alte popoare ale Europei şi ale lumii. A stabilit strânse contacte cu biserici ortodoxe surori, grecească, bulgărească, sârbească, rusească ori anglicană sau catolică (poloneză, germană, franceză). Întâiul Stătător al Bisericii Ortodoxe Române s-a străduit din răsputeri să realizeze unitatea şi coeziunea întregului popor, chiar dacă s-a confruntat uneori cu înalţii ierarhi ai Bisericii Greco-Catolice Române din Transilvania şi Banat, ori reprezentanţii altor confesiuni. Nu i-a uitat nici pe românii trăitori în vestul continentului european ori pe pământul american. S-a creat în acest scop Episcopatul românilor de pretutindeni, mai ales al celor din SUA. A înfiinţat noi eparhii, precum cele de la Oradea, Cluj, Sighet, Bălţi sau Hotin. Spiritul naţionalist de care era animat l-a făcut uneori să exagereze, alunecând uşor pe panta antisemitismului şi a xenofobiei, fiind acuzat că simpatizează cu Mişcarea Legionară. Dimpotrivă, noi credem că din devotament faţă de regele Carol al II‑lea, Miron Cristea a asistat pasiv la asasinarea liderilor legionari, în frunte cu Corneliu Zelea Codreanu.
Opera întâiului patriarh al Bisericii Ortodoxe Române este şi astăzi din ce în ce mai actuală. În diverse discursuri, inclusiv în Senat, Miron Cristea s-a pronunţat pentru reformarea bisericii pe care o conducea. A susţinut întotdeauna pe preoţii ortodocşi, cerând nu de puţine ori sprijin din partea statului. (…) S-a încadrat în vasta operă de consolidare a României Mari, preocupându-se de integrarea noilor provincii cu deosebire a Transilvaniei şi Banatului în cadrul statului naţional unitar român. A fost apropiat din punct de vedere politic de Partidul Naţional Liberal, personal de preşedintele său Ion I.C. Brătianu, cu care a stabilit strânse relaţii încă din primii ani ai secolului al XX-lea. Miron Cristea a îndeplinit el însuşi înalte funcţii politice ca regent (1927‒1930) şi prim-ministru (1938‒1939).
Considerăm că a acceptat prea uşor funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri, comiţând astfel o importantă eroare şi nu şi-a dat seama că face practic jocul regelui Carol al II-lea, susţinând regimul său dictatorial.
Elie Miron Cristea a fost, prin urmare, o personalitate complexă, pe alocuri contradictorie, pe care am încercat să o creionăm cu luminile şi umbrele ei în paginile lucrării de faţă.
Contantin Stan
Autor | Constantin I. Stan |
Specificații autor | istoric și conferențiar la Universitatea Dunărea de Jos din Galați |
Anul publicării | 2022 |
Format | 95 x 205 mm |
Nr. pagini | 502 |
Colecția | Studii si eseuri – Istorie |
eBook | 2612-patriarhul-miron-cristea-o-viaa-un-destin-constantin-i-stan-9786067486698.html |
ID Hard Cover | 2612-patriarhul-miron-cristea-o-viaa-un-destin-constantin-i-stan-9786067486698.html |
Gen | Stiinte umaniste |
Subgen | Istorie |
Limba | Romana |
Tip format | Fizic |
ISBN | 978-606-748-668-1 |
Categoria: emblematic romania
În categoria Emblematic România se înscriu toate lucrările publicate de Editura Paideia care sunt întru totul reprezentative sau semnificative pentru cultura română și formarea intelectuală a românilor.
CUPRINS
CAPITOLUL I. Originile familiei. Primii pași
în viață. Începutul luptei naționale........... 5
CAPITOLUL II. Secretar și asesor
consistorial la mitropolia din Sibiu..........41
CAPITOLUL III. Episcop de Caransebeș –
făuritor al Marii Uniri................................117
CAPITOLUL IV. Mitropolit primat și întâiul
patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.....226
CAPITOLUL V. Anii crizei dinastice
(1925-1930). Înalr regent........................336
CAPITOLUL VI. Prim-ministru al României.
Trecerea în eternitate................................418
EPISCOP DE CARANSEBEŞ – FĂURITOR AL MARII UNIRI
În ziua de 26 iulie 1908 s-a stins din viaţă la o vârstă venerabilă, vrednicul episcop al Caransebeşului, Nicolae Popea, membru al Academiei Române, fost ucenic al marelui ierarh Andrei Şaguna. Scaunul episcopal a rămas însă vacant vreme de aproape doi ani, deoarece autorităţile de la Budapesta doreau ca această funcţie bisericească importantă să fie ocupată de un apropiat al guvernului maghiar. Ministrul cultelor şi instrucţiunii publice, contele de tristă amintire Albert Appony, l-a desemnat drept candidat pe profesorul dr. Iosif Olariu, directorului Seminarului teologic ortodox din Caransebeş. În urma alegerilor, câştig de cauză nu a avut candidatul propus de guvern, ci arhimandritul Filaret Musta, vicarul episcopal de Caransebeş. La 21 septembrie/ 4 octombrie 1908, el a obţinut 41 de voturi, iar contracandidatul său, Iosif Olariu, a câştigat doar 28. F. Musta nu a fost însă validat de cabinetul de la Budapesta, în epocă vorbindu-se că însuşi mitropolitul Ioan Meţianu nu ar fi agreat acest lucru.În aceste condiţii, alegerile s-au repetat la 5/18 aprilie 1909. I. Olariu a candidat din nou, dar nici acum nu a fost ales, deoarece a avut 20 de voturi faţă de 33 cât a deţinut contracandidatul T. Bădescu.Nici acesta din urmă nu a primit confirmarea din partea guvernanţilor de la Budapesta. Situaţia devenea tot mai complexă. În discuţie apăreau şi alţi candidaţi. Din păcate, românii erau dezbinaţi. De pildă, Aurel C. Popovici se pronunţa într-o scrisoare expediată din Viena lui Valeriu Branişte pe data de 10 noiembrie 1909 pentru candidatura teologului doctor Ioan Sârbu, protopop, avertizând: „Nu vă grăbiţi cu alţi candidaţi şi să nu credeţi pe cei ce vă spun că Sârbu n-ar avea şansă a fi confirmat. Le are cel puţin în aceeaşi măsură în care le au alţi «posibili».”În cele din urmă, candidatura dr-ului I. Sârbu nu a fost lansată. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu posibila candidatură la scaunul episcopal de Caransebeş a profesorului Eusebiu R. Roşca, directorul Seminarului teologico-pedagogic Andrian al Arhidiecezei ortodoxe a Transilvaniei. El fusese chemat la Budapesta de ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, A. Appony.Elie Miron Cristea, care se afla şi el printre candidaţi, cunoştea intenţiile lui Eusebiu Roşca, deoarece într-o scrisoare confidenţială din 19 noiembrie/2 decembrie 1909 îl avertiza pe principalul său susţinător, Valeriu Branişte, că „am venit însuşi la Budapesta căci am putut prinde toate firele.
1) Înainte de congres precum însuţi ştii naţionaliştii se gândesc la dr. Roşca. (...).
2) Îndată ce v-aţi apropiat de mine au abandonat pe dr. Roşca şi deci există speranţa că mă vor accepta şi ei.”Lupta electorală era deci foarte acerbă. Într-o scrisoare expediată din Sibiu la 11/24 noiembrie 1909 lui Valeriu Branişte la Lugoj, Miron Cristea era de părere că mitropolitul Ioan Meţianu „face ultima sforţare cu părintele Augustin Hamsa”, profesor şi director al Seminarului teologic din Arad. „Definitiv – scrie mai departe E.M. Cristea –, vor cloci planul la Budapesta căci mitropolitul pleacă acolo sâmbătă sub alte pretexte, dar în fond pentru a tracta (trata n.n.) împreună cu oamenii lui şi a pune toate la cale.”Temerile lui Miron Cristea s-au dovedit însă neîntemeiate. El se bucura de încrederea unui număr însemnat de electori. Mulţi îl considerau ca fiind o persoană energică, luptătoare. Unul dintre aceştia, Petre Stoica, îi scria lui Valeriu Branişte la data de 11/24 noiembrie 1909 informându-l că, „spre orientări îmi iau voia a-ţi comunica că sunt învoit a vota la alegerea de episcop pentru dr. Miron Cristea, care după cum se ştie este cel mai vrednic pentru acest scaun şi de la care putem aştepta în caz de lipsă să ne apere drepturile în Casa Magnaţilor (Senatul Ungariei n.n.) cum încă până acum n-a putut-o face alt prelat român.”În aceste condiţii, la 21 noiembrie/4 decembrie 1909, sinodul diecezan al Episcopiei ortodoxe de Caransebeş l-a ales episcop pe Elie Miron Cristea care a obţinut 31 de voturi, faţă de doar 24 cât a câştigat „eternul” contracandidat Iosif Olariu, iar trei bile au fost date albe.Comisia de scrutin a fost formată din Nicolae Cena şi protopopul Mihai Popovici Iosif. Olariu n-a fost prezent la vot, plecând din Biserică după slujbă.
Evenimentul a stârnit reacţii pozitive în mediile bisericeşti şi nu numai. Nicolae Ivan, şi el asesor consistorial la acea dată, iar ceva mai târziu episcop ortodox al Vadului, Feleacului şi Clujului, scria în paginile revistei „Ţara Noastră” de la Sibiu următoarele: „Ziua de 21 noiembrie/4 decembrie (1909) va fi şi va rămâne o zi epocală în istoria bisericii noastre din Ungaria şi Transilvania, deoarece însemnul păcii, însemnul luminii, însemnul dragostei creştineşti, însemnul progresului va ieşi din urnă numele prietenului nostru Dr. Miron Cristea, ca ales al eparhiei Caransebeşului, ale cărui înalte calităţi intelectuale şi morale sunt garanţia cea mai sigură pentru îmbunătăţirea şi înflorirea diecezei de Dumnezeu păzită a Caransebeşului.” La rândul său, Octavian Goga era foarte fericit de alegerea lui Elie M. Cristea drept episcop de Caransebeş. Pe 21 noiembrie/4 decembrie 1909, el scria prietenului său, Ilarie Chendi, la Bucureşti informându-l în legătură cu importantul eveniment: „Noi ne-am bucurat. Omul nostru şi are să ne asculte ca să nu-l trăznim. Unchiul (Nicolae) Ivan calcă a vicar şi facem planuri straşnice.”Pe data de 5/18 decembrie 1909, acelaşi O. Goga expedia o scrisoare din Sibiu lui Victor Eftimiu, precizând: „O veselie ne-a însemnat deunăzi. Miron Cristea a fost ales episcop. Şi bucuria frumosului popă m-a aruncat într-un chef la care mi-a cântat Braşoveanu şi mi-a râs Gămulea o noapte întreagă. (...). Atâta tot. Acum sunt, din nou, în matca obişnuită.”
Alegerea lui Elie Miron Cristea ca episcop a fost fără îndoială un important succes al românilor bănăţeni înţelepţi. Un rol important l-au avut V. Branişte şi George Dobrin. Într-o telegramă expediată din Sibiu la 1 decembrie 1909, Elie M. Cristea le mulţumea din toată inima „pentru înalta distincţiune de care m-aţi făcut părtaş. Deie Dumnezeu ca să fiu întărit ca să pot răsplăti bisericii şi neamului încrederea acordată. Trăiască vrednicii şi însufleţiţii lugojeni”. Alegerea nu era însă suficientă, deoarece pentru înscăunare era nevoie de confirmarea Budapestei. Aflat în capitala Ungariei la Grand Hotel Royal pentru a face demersurile necesare în vederea „întăririi”, Miron Cristea îi scria pe 18 ianuarie 1910 lui Octavian Goga, informându-l că se găseşte acolo de mai multe zile. „Până acum m-am prezentat la ministerul de finanţe Lukás. Sâmburele discuţiei referitor la cauza mea se poate rezuma în „meglesz” (va fi). Am stat mult la el căci am intrat în politică. Am constatat că guvernul actual are intenţii bune în chestia naţionalităţilor. Amănuntele discuţiei ţinute acum în termeni generali vi le voi spune cu gura. Desigur li s-au dat de la Viena îndrumări în cauză. Numai de ar sta la guvern şi să se ţie cu mandatul primit de sus”.Însăşi Elie Miron Cristea prezintă în Notele ascunse demersurile repetate făcute la Budapesta arătând: „După alegerea de episcop, guvernul ungar m-a purtat mult de la Ana la Caiafa. Eram denunţat că am legături cu cei din România. (...). Am fost de zece ori la Pesta în chestia aprobării. (...). La urmă, căzând Appony, i-a urmat contele Ioan Zicky. Nefiind el acasă, am cerut secretarului de Stat Ioan Toth mai târziu ministru de Interne «să-mi arate o vină precisă, concretă». Atunci scoate din dosar vorbirea de la logodna lui Goga cu cei 12 milioane de români. I-o citesc eu din «Telegraful Român». Când încep spune că nu pricepe. Îi răspund «Ascultă numai că sună ca italieneşte.» Încep cu: «Venit-am la Bucureşti să luăm parte la jubileul de 40 de ani ai regelui vostru Carol I. Ca să ne bucurăm împreună cu voi mai ales că este amicul intim al gloriosului nostru împărat şi rege Francisc Iosif I ai cărui cetăţeni am fost, suntem şi vom fi. »”Rememorând aceste momente efervescente, Al. Vaida Voevod avea să noteze peste ani între altele: „Pe Cristea l-a favorizat soarta. Vacanţa Episcopiei de Caransebeş a dat loc la frământări îndelungate. (...). Atunci ne-am sufulcat toţi prietenii lui Cristea: Maniu, Mihali Vlad, Ştefan C. Pop, V. Branişte Brediceanu şi Dobrin şi am reuşit, paralizând contracţiunea arădenilor Oncu, Goldiş, Suciu, care stăruiau în ultimul moment pentru candidatura lui Olariu, să-l scoatem din urnă pe Cristea.”
Abia la 16/29 aprilie 1910, noul ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice i-a spus lui Elie Miron Cristea că împăratul l-a confirmat în funcţie. Valeriu Branişte scria în memoriile sale, „în castelul de la Cadar – unde eram oaspete des – l-am condus pe dr. E.M. Cristea; acolo am pus candidatura acestuia la a treia alegere şi după o luptă crâncenă, bogată în incidente – am izbutit nu numai să-l alegem episcop, ci şi să-i exoperăm aprobarea Coroanei. Astfel l-am «făcut» episcop pe dr. E.M. Cristea, cel mai bun din toţi candidaţii posibili, dar totuşi nu atât de destoinic cum l-am crezut. Prea multele sale consideraţii faţă de neamuri, care exploatau dragostea şi bunătatea lui; s-a dovedit oportunist şi slab, tocmai când se reclama energie şi hotărâre bărbătească.”Credem că Valeriu Branişte exagerează puţin. Elie M. Cristea, în opinia noastră, a trebuit să facă unele compromisuri. Geza Duca de Cadar l-a sprijinit. Doar el a primit mandat din partea autorităţilor budapestane să obţină o declaraţie scrisă din partea lui Cristea „că nu va fi un naţionalist prea intransigent încarnat”. G. Duca a făcut toate demersurile necesare astfel că angajamentul menţionat mai sus nu a mai fost iscălit.
La 21 aprilie/3 mai 1910, Elie Miron Cristea a mers la Viena unde a depus jurământul de credinţă faţă de suveran, după care a avut o lungă întrevedere cu bătrânul monarh Francisc Iosif I. Surprinzând acest moment solemn, O. Goga îi scria la 21 aprilie/ 3 mai 1910 cu nedisimulată mândrie prietenului său Ilarie Chendi că „Ilie e episcop, un rezultat al străduinţelor noastre, vesel, cam prea vesel cu calotă în cap, cu crucea de gât s-a dus la jurământ”. La rândul său, preotul profesor Ioan Lupaş, ajuns membru al Academiei Române, aprecia evenimentul ca „semn vestitor de bine” şi, totodată, „fundamentul de granit al biografiei sale”. Ziarul „Lupta”, care apărea la Budapesta, ca organ de presă al Partidului Naţional Român făcea un portret noului episcop de Caransebeş astfel: „Bărbat cu întinse cunoştinţe de o moralitate superioară şi cu calităţi fizice excepţionale, el este modelul de preot cum l-au definit cele dintâi veacuri ale creştinismului în concepţia şi curăţenia lor ideală. Fără să fie angajat unei grupări ţinând să slujească numai interesele bisericii sale, care sunt şi interesele poporului românesc, el vine în numele dezinteresării de bucuriile numite de Hristos ale lumei, în numele dreptăţii mai înalte cuprinse în binele tuturor.” Dincolo de exagerările inerente acestui moment solemn desprindem calităţile deosebite ale noului episcop: moralitatea, cultura foarte bogată şi nu în ultimul rând aspectul fizic foarte plăcut.
Constantin I. Stan este istoric și conferențiar la Universitatea Dunărea de Jos din Galați.
Lucrări:
Buzăul și Râmnicu-Sărat în anii ocupației germane (1916-1918)
1940: drama românilor din Basarabia şi Bucovina de Nord
Generalul Traian Moşoiu - ostaşul şi omul politic: 1868 -1932
Societate, organizare și luptă națională la românii americani (1914-1920)
Regele Ferdinand I „Intregitorul" (1914-1927)
Călătorii ale românilor în centrul și vestul Europei: (1800-1848), Alexandru Gaiță și Constantin I. Stan
Buzăul şi Râmnicu Sărat în războiul neatârnării: (1877- 1878), Constantin I. Stan și Valeriu Nicolescu
Aliaţi şi adversari: relaţiile româno-ruse 1916-1920
Luptători sub steagul marii uniri: (activitatea românilor aflați în străinătate 1916-1920)
Minunata tăcere a unui boier basarabean: Vasile Stroescu (1845-1926)
Crucea reeducării: o istorie a „reeducărilor" în temnițele comuniste din România (1948-1964)
Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului atașat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent, aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.
10 alte produse din aceeași categorie
Un român - împărat al Ţării de Foc -...
ROMÂNII ÎN ISTORII EXTRAVAGANTE Julius PopperUn român - împărat al Țării de Foc140,00 leiParmenide Texte și comentarii - Ediție...
Parmenide este recunoscut ca fiind primul gânditor din istoria culturii occidentale care a exprimat clar dualismul fundamental existent în Univers între Ființă și Aparență. Căile lui Parmenide au căpătat un sens simbolic și, de la Platon la Beaufret, formează un topos nobil frecventat atât de savanții acribici, cât și de filosofii speculativi sau eseiștii...110,00 leiL’Europe Unie. De l’idée à la foundation -...
Volumul de fațã reprezintă, fără nici o îndoială, un eveniment editorial unic în peisajul publicisticii românești, comparabil doar cu opera similară și pe același tărâm a lui Grigore Gafencu.120,00 leiL’Empereur Titus - Eugen Cizek
Volumul prezent este invitația concretă pentru o lectură deosebit de interesantă, totodată un periplu elegant prin aristocrația imperiului roman, influențată de monarhiile orientale, dintre care numim ca modele pe Alexandru cel Mare, și Marcus Antonius.80,00 leiIspita Occidentului - André Malraux,...
Ispita Occidentului este prima operă semnificativă a lui Malraux. Scrisorile de față reprezintă o selecție. Publicându-le, ne propunem să arătăm reacțiile a două sensibilități și să sugerăm cititorilor unele reflecții personale cu privire la viața, poate ciudată, a simțurilor și a spiritului lor.31,00 lei
Englezul, francezul, spaniolul - Salvador...
Fiecare dintre aceste trei popoare aduce lumii un punct de vedere, un fel de-a fi și de-a gândi propriu. Într-un anumit sens, această varietate a rasei umane (...) în Europa, explică varietatea istoriei. Pentru că ordinea cronologică în care figurează în istorie hegemoniile succesive a Spaniei, Franței și Angliei, nu se datorează unui capriciu al...46,00 leiNova Dacia. Dacia Nouă - Franciscus...
Nova Dacia. Dacia Nouă este o lucrare de mare valoare scrisă în limba latină de savantul iezuit Franciscus Fasching și care a apărut la Cluj în anii 1743-1744. Grație prof. Ana-Cristina Halichias este publicată pentru prima dată în ediție bilingvă, la îndemâna specialiștilor și a cititorilor din România.150,00 leiDocumente Istorice Inedite II. Mişcarea...
Scrisorile, Jurnalele și Rapoartele (Briefe, Diaria und Berichte) celor doi frați de viață comună („Unitas Fratrum”) Andreas Jäschke și Zacharias Hirschel, care au călătorit prin Țările Române.29,00 leiDocumente Istorice Inedite I. Piestismul...
Scrisorile, Jurnalele și Rapoartele (Briefe, Diaria und Berichte) celor doi frați de viață comună („Unitas Fratrum”) Andreas Jäschke și Zacharias Hirschel, care au călătorit prin Țările Române.35,00 leiDiscursul despre patrimoniul cultural -...
Cum definim patrimoniul cultural şi cui îi revine responsabilitatea de a-l proteja?29,00 lei
Urfaust - Johann Wolfgang von Goethe -...
Prima versiune a materialului dramatic publicat de însuși Goethe a apărut în 1790 cu titlul „Faust. Un fragment” conține Urfaust într-o formă puternic revizuită, care a fost completată în anii următori de „Prologul în Rai”, „Pact cu Mefisto” și „Noaptea Valpurgienului” și publicat în cele din urmă în 1808 ca „Faust. 1. Parte” de Goethe.80,00 leiTragica istorie a Doctorului Faust. The...
Doctor Faustus, tragedie în cinci acte de Christopher Marlowe, publicată în 1604, dar jucată pentru prima dată cu un deceniu mai devreme. Lucrare dramatică care explorează tema ambiției și consecințele urmăririi cunoașterii interzise prin povestea tragică a personajului său principal, Dr. Faustus, un savant care caută să obțină cunoștințe și putere...68,00 leiIdentităţi în Balcani şi loc de origine....
Obiectul volumului este configurat de procesele identitare generate de dislocare/ relocare. Cristalizarea unor identități având ca reper central locul de origine, locul pe care indivizi și populații întregi au fost nevoite să-l părăsească, reprezintă expresia finală a traumei în discuție.40,00 leiProvidenţa Divină - George Remete
„Fără argumentarea pertinentă, solidă și convingătoarea Providenței, teologia „e admirabilă, e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire!”. Oamenii n-au nevoie de teorii despre Dumnezeu, ci de ajutorul lui Dumnezeu, iar aceasta este și menirea teologiei.”54,00 lei
Bucate, vinuri și obiceiuri românești -...
Foarte puțini mai știu să gătească românește, iar și mai puțini o fac. Volumul reprezintă inventarierea bucatelor românești. Nu este o selecție, ci o cuprindere cât mai întregitoare a ceea ce înseamnă tradiție și artă culinară românească (dimpreună cu vinuțul corespunzător).180,00 leiCarte de bucate boieresti. 200 de retete...
În 1841 apărea la Iaşi o „Carte de bucate boiereşti - 200 reţete cercate de bucate, prăjituri şi alte trebi gospodăreşti” în spatele cărora se ascundeau doi boieri: Mihail Kogălniceanu şi Kostache Negruzzi. Cartea de faţă este un rezultat al activităţii practice - reţetele sunt cercate, nu compilate pur şi simplu de prin alte părţi.28,00 leiOpere complete - Sfântul Dionisie Areopagitul
Dionisie Aeroapagitul este probabil cel mai mare scriitor mistic din toate timpurile. Această versiune românească a scrierilor areopagitice aparţine celui mai valoros traducător român de literatură greacă creştină, părintele Dumitru Stăniloae.146,00 leiCritica raţiunii pure - Immanuel Kant
Critica rațiunii pure reprezintă una dintre cărțile cu cel mai mare impact asupra gândirii europene. Apărută în 1781, influența ei are o durată de mai bine de două secole, această carte constituind un moment de cotitură în istoria filosofiei europene, prin ceea ce dărâmă, dar mai ales prin ceea ce construiește.180,00 lei
Psihologi români din secolul XX - Pavel...
„Omagiu psihologilor români ai secolului XX care prin două războaie mondiale și comunism au menținut aprinsă flacăra psihologiei pentru generațiile viitoare.” PAVEL MUREȘAN ION MÂNZAT130,00 leiCalendarele poporului roman - Antoaneta...
Calendarul popular pe care îl prezentăm cititorului reprezintă o încercare de a aduna la un loc tot ceea ce constituie coordonata temporală a vieţii ţărăneşti, acel când ce caracterizează întregul complex de practici magico-rituale ce însoţeşte modul de a vedea lumea al omului vechilor societăţi tradiţionale și se regăsește și în Spațiul și timpul.115,00 leiBucate, vinuri si obiceiuri românesti -...
Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti este editie răscroită de Radu Anton.97,00 leiIntroducere la studiul arhitecturii -...
G. M. Cantacuzino, arhitect din spiţa celor mari, studios al istoriei, scriitor subtil, a însufleţit alături de alţi intelectuali cercul „Simetria” şi revista lui.28,00 leiDespre o estetica a reconstructiei - G.M....
G.M. Cantacuzino a fost un aristocrat al organizării spațiului, care a reușit – prin lucrările sale – să identifice „calea” de a se exprima asupra dimensiunii sociale și estetice a arhitecturii.24,00 lei
Viata intima a lui Hitler - Gheorghi...
Autorul prezintă parvenirea politică a lui Hitler, explică apariția și cauzele demenței Führerului – modul în care o boală morbidă, perversiunile și complexele sexuale i-au influențat nefast acțiunile politice, descrie drama femeilor care au avut neșansa să-i placă lui Hitler (cinci dintre amantele sale s-au sinucis, alte două fiind salvate în ultimul...35,00 leiMiturile Rusiei clasice - Atoaneta Olteanu
Volumul de fata aduce in prim plan cateva dintre miturile cele mai importante ale culturii ruse, cele prin care, in fapt, aceasta se individualizeaza in ansamblul culturii europene.42,00 leiPovestea sarii din Carpati - ed bilingvă...
Drumuri ale sării erau căile medievale terestre pe care era transportat aurul alb de la ocnele de sare la locurile de vânzare, dintre care sunt renumite salzstrassen, salzwegen în Bavaria, Salzburg, Hallstadt, sau Hallein în Cracovia28,00 leiAurul negru la romani - Radu Lungu
În volumul Aurul negru la români, Radu Lungu descrie începutul, evoluția și afirmarea industriei petrolifere românești precum și declinul acestei industrii, după căderea dictaturii lui Ceaușescu, din 1989.42,00 leiPoeme de-o clipă - Vasile Macoviciuc
Deși temător, vizitat de îndoieli și ezitări, adunând tăceri, poetul pare a-și învinge temerile, recunoscând că pulberea visează, își scutură spaimele și visele ruginite pentru ca, imediat cu mâna gri, purtând armură în cuvinte, să mărturisească franc, eu sunt golul care cântă50,00 lei
Calea florii de cireș - Vasile Macoviciuc
Volum de poezii semnat de Vasile Macoviciuc: Fericiţi cei care înoptează/ departe de cuvinte şi nu/ aud liniştea în care se îmbăiază/ urletul,/ chemarea/ dfe fiară la ospăţul cel/ tainic (I)17,34 leiIstoria sociala a satului romanesc - Henri...
Această culegere de studii reuneşte pagini de o bogată însemnătate, scrise de Henri H. Stahl, despre specificul lumii tradiționale românești.30,00 leiMaria Tanase - ediție româno-franceză, L1-...
Supranumită „Pasărea Măiastră a muzicii româneşti”, „Edith Piaf a României”, „reprezentanta întregii românimi”, „mitul Maria Tănase” ori „Privighetoarea cântecului popular românesc” Maria Tănase a fost și rămâne o figură marcantă a muzicii românești.29,00 leiConfesiunile Verei Davadova, iubita lui...
Lucrarea de faţă, după cum declara însuşi autorul, reprezintă forma romanţată a amintirilor celei care a fost timp de două decenii femeia cea mai apropiată de Stalin, liderul Uniunii Sovietice, în perioada 1932-1953, în care acesta a avut încredere deplină şi pe care a căutat-o ori de câte ori simţea nevoia de tandreţe, căldură sufletească şi linişte.55,00 leiIstoricul Bisericii Banu din Iaşi pe baza...
După trei decenii, Contribuţiile documentare la istoria oraşului Iaşi sunt readuse în atenţia cercetătorilor sub titlul hărăzit de la început de cel care le-a adunat: Istoricul bisericii Banu din Iaşi pe baza documentelor inedite (1705–1985). Începutul bun de atunci îşi află acum o împlinire şi mai bună.35,00 lei