Temenos. Împrejurul spaţiului sacru - Augustin Ioan

Arhitectura este știința și arta de a proiecta și construi clădiri și ansambluri de clădiri potrivit anumitor proporții și reguli, în funcție de caracterul și destinația construcțiilor. Știința ei constă în rezolvarea funcțională și tehnică a clădirilor. Arta arhitecturii este o componentă mai specială a artelor în general, care are un caracter mai deosebit, deoarece cu elemente reale, utile, se creează și se compun imagini plastice nonfigurative, de esență abstractă, fară să imite deci modele ale naturii.

Arhitectura nu poate fi comparată cu natura înconjurătoare decât prin aceea ca este un organism artificial implantat într-un mediu natural cu care trebuie să se armonizeze atât funcțional cât și estetic.

Arhitectura este forma cea mai cuprinzătoare de organizare a spațiului, urmărind rezolvarea echilibrată, armonioasă, a funcțiunilor complexe, multilaterale. Arta – se știe –  este un fenomen conștient, arhitectura, pe lângă această calitate este și cognitivă și ontologică. Până la sfârșitul secolului trecut arhitectura era considerată "o decorație a structurii" (John Ruskin), iar în secolul nostru Frank Lloyd Wright redefinește arhitectura prin stilul său de integrare armonioasă a structurilor în natură, fiind exponentul cel mai de seamă al arhitecturii organice.

Am decis, cu bunăvoința editurii mele de suflet, Paideia și cu încurajarea domnului profesor Ion Bănșoiu, directorul acesteia, să reunesc între coperțile acestei cărți texte publicate în presa culturală, care se adresează, fie și în plan secund, temei sacrului înspațiat. O parte au apărut deja în volume anterioare și nu le-am mai reluat aici. O altă parte sunt, încă, rătăcite prin colecții și arhive.Cele pe care le-am ales, însă, împreună cu editorul volumului, doamna Eugenia Petre, de care mă leagă o deja veche prietenie în ticluirea a peste cincizeci de titluri din Colecția Spații Imaginate a Editurii Paideia, îndeplinesc câteva criterii de relevanță. În primul rând, au stat la baza unor texte academice ulterioare, sau sumarizează, a posteriori, mai clar decât reușisem. În al doilea rând, mi s-a părut că văd câțiva nuclei de sens în interiorul acestei publicistici: locul sacru și spațiul sacru, apoi arhitectura religioasă ca federare de obiecte relevante, dar și ca profesiune aparte.

Pe scurt, nu se (mai) ştie cum se fac bisericile. Nu se mai cunosc tainele, meşteşugurile, subtilităţile care se transmit în descendenţă directă, neîntreruptă, de la un locaş la altul şi de la o echipă la alta. Este mult prea evident deficitul de ştiinţă proprie arhitectului de biserici în aproape tot ce s-a făcut după 1989. Nu este doar chestiunea simbolică, teoretic asimilabilă în câteva cursuri, ci mai cu seamă practica epifaniei acestor simboluri în materie edificată. Biserica nu se proiectează la fel ca o bancă. E vorba despre o anumită fineţe, lucrurile trebuie calibrate cu „acordul fin”, iar nu cu violenţa gestului egoist, de megaarhitect. Spaţiul sacru este despre lumină şi despre proporţii, adică despre ceea ce, din ce în ce mai puţin, este vizibil din ordinea şi armonia lumii; prin urmare, experimentul dezagregator nu îşi are loc aici. Dar tensiunea alterităţii trebuie să fie prezentă – suntem pe teritoriul celuilalt radical – prin urmare, nici domesticitatea apteră a pastişei nu e de celebrat, ca scuză pentru incapacitatea de a revizita creator tradiţia. Nu există nimic, dar nimic absolut în istoria arhitecturii bizantine care să invite la preluare mimetică şi necritică a formelor celor vechi. Dimpotrivă, avem atâtea tradiţii, atât pe verticala timpului istoric, cât şi pe orizontala chorală, încât este o bucurie să le poţi readuce la lumină, altfel, acum.

Augustin Ioan este arhitect și profesor universitar la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” din Bucureşti.

Studii

Institutul de Arhitectură Ion Mincu Bucureşti 1990, BA

Oxford University, UK (1992-1993) – Research Scholar

University of Cincinnati, Ohio (1993-94) MSArch

Institutul de Arhitectură Ion Mincu Bucureşti (1995) MA în „Formă Urbană”

Institutul de Arhitectură Ion Mincu Bucureşti (1995-98) PhD în Istoria Arhitecturii (îndrumător prof.dr.arh.Gheorghe Curinschi-Vorona şi Sanda Voiculescu)

Doctor al Facultăţii de filosofie a Universităţii Bucureşti (îndrumător prof.dr. Vasile Morar; 2002 Magna cum Laudae)

Licențiat în teologie ortodoxă al Honoris Causa al Center for Traditionalist Orthodox Studies, Etna, CA, SUA (2007)