Paideia Cartea ceaiului 1921-1925 - Okakura Kakuzo, traducere Emanoil Bucuța Litere 29,00 lei Mărește

Cartea ceaiului 1921-1925 - Okakura Kakuzo, traducere Emanoil Bucuța

Okakura Kakuzo

Filosofia ceaiului nu e numai estetică, în înţelesul obişnuit al cuvântului, căci vădeşte, în legătură cu morala şi religia, întregul nostru punct de vedere faţă de om şi de Fire...

Ea înfăţişează duhul adevărat al democraţiei răsăritene, făcând din toţi credincioşii săi aristocraţi de gust.

Mai multe detalii

2588P

Nou

29,00 lei cu TVA

Ceaiul a început ca doctorie şi a ajuns cu vremea o băutură. În China, el a pătruns prin al VIII-lea secol în hotarele poeziei, ca una din desfătările de lume.

În secolul al XV-lea, Japonia l-a ridicat până la o religie a estetismului – ceismul.

Ceismul e un cult întemeiat pe închinarea la frumos în mijlocul întâmplărilor de rând ale vieţii de toate zilele. El vorbeşte de neprihănire şi armonie, de taina iubirii între oameni, de romantismul ordinii sociale. El e, în fiinţa lui, o credinţă a nedesăvârşirii, precum e şi o gingașă încercare de împlinire a ceva cu putinţă în lucrul acesta cu neputinţă căruia îi zicem viaţă.

Cartea oferă o sinteză concentrată a Japoniei tradiţionale. Actul de a bea ceai, atât de banal pentru noi, are, la japonezi, sensul şi importanţa unui ceremonial cultural şi îşi anexează, în desfăşurarea lui complexă, toate artele, de la arhitectura adecvată, de la literatură și pictură până la artele minore: vestimentaţia, decoraţia interioarelor, în care un rol esenţial îl au aranjamentele florale – aşa-numita ikebana, forma, am spune, poate cea mai poetică şi mai gingaşă a arhitecturii şi artă characteristic niponă. Această „dramă improvizată”, cum o numeşte Kakuzo, traduce astfel un mod exclusiv japonez de a gândi şi de a fi. Descrierea ei în cartea de faţă a fost de la bun început destinată cititorului occidental dornic să înţeleagă, fără părtinire şi prejudecăţi, o altă lume decât a lui.

 

AutorOkakura Kakuzo
Specificații autorscriitor japonez
Traducator/editorEmanoil Bucuța Prefata de Modest Morariu
Anul publicării2024
Format95 x 205 mm
Nr. pagini90
ColecțiaLiteraturi
eBook2741-cartea-ceaiului-1921-1925-okakura-kakuzo-traducere-emanoil-bucua-9786067488654.html
ID Hard Cover2741-cartea-ceaiului-1921-1925-okakura-kakuzo-traducere-emanoil-bucua-9786067488654.html
GenLiteratura
Tip formatFizic
ISBN978-606-748-864-7

Scrieţi un comentariu

Cartea ceaiului 1921-1925 - Okakura Kakuzo, traducere Emanoil Bucuța

Cartea ceaiului 1921-1925 - Okakura Kakuzo, traducere Emanoil Bucuța

Filosofia ceaiului nu e numai estetică, în înţelesul obişnuit al cuvântului, căci vădeşte, în legătură cu morala şi religia, întregul nostru punct de vedere faţă de om şi de Fire...

Ea înfăţişează duhul adevărat al democraţiei răsăritene, făcând din toţi credincioşii săi aristocraţi de gust.

Scrieţi un comentariu

Kakuzō Okakura (în japoneză 岡倉覚三, n. , Yokohama, Prefectura Kanagawa, Japonia – d. , Akakura Onsen⁠(d), Prefectura Niigata, Japonia) a fost un scriitor japonez.

Născut într-o familie de comercianți, a urmat cursurile Facultății de limbi străine din cadrul Universității din Tokyo, obținând licența în anul 1880.

Ca urmare a întâlnirii cu Ernest F. Fenollosa, pasionat de cultura japoneză, începe o serie de călătorii pentru descoperirea artei tradiționale japoneze.

În 1889 a devenit directorul Școlii Naționale de Arte din Tokyo. Începând din 1904 a lucrat la Boston ca expert de artă japoneză până în 1913 când s-a întors în Japonia, unde a murit în același an.

Trad. Emanoil Bucuța

Emanoil Bucuţa (Emanoil Popescu; n. Bolintin-DealGiurgiuRomânia – d. BucureştiRomânia) a fost un scriitor şi bibliograf român, membru corespondent al Academiei Române (1941)

A fost preocupat de cercetări de etnografie şi folclor, de istorie literară, şi a scris poezie şi romane poetice. După întoarcerea de la Berlin, a devenit redactor-şef la Monitorul Asigurărilor Sociale, şef de birou la Casa Centrală a Meseriilor, şef de studii şi publicaţii la Casa Centrală a Asigurărilor Muncitoreşti, redactor al Arhivei pentru ştiinţă şi reformă socială (D. Gusti), în cadrul Institutului Social Român, director în Ministerul Muncii, director al publicaţiilor la Fundaţia Culturală „Principele Carol”, director la departamentul Educaţiei Poporului din Ministerul Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, director la Casa Şcoalelor, secretar în Ministerul Cultelor şi Artelor, profesor la Şcoala superioară de Asistenţă Socială şi Publicitate, la Universitatea muncitorească etc. Emanoil Bucuţa este fondatorul şi directorul revistei de epocă Boabe de grâu între anii 1930-1935, asigurând fotografiei etnologice prestigiul de document sociologic de certă valoare informativă. Romanul Fuga lui Şefki (1927) este considerat de George Călinescu „cea mai însemnată dintre naraţiuni... un tablou încărcat de colori şi amănunte etnografice asupra turcimii din partea occidentală a ţării”.

Din anul 1928 a fost membru al Societăţii Scriitorilor Români. A semnat şi Emanoil Popescu, Ion Ordeanu, Ion Ordean, ori cu iniţiale.

Literatura epistolară a lui Bucuţa este foarte bogată şi conţine informaţii care contribuie la clarificarea unor probleme de istorie culturală, istorie literară şi istorie locală. A corespondat cu Nicolae Iorga, Sextil Puşcariu, Ioan Bianu, Mihail Sadoveanu, Arthur Gorovei, Gheorghe T. Kirileanu, George Vâlsan, Ion Petrovici, Constantin Rădulescu-Motru, Nicolae Bagdasar, Lucia Borş, Virgil Cioflec, Nicolae Cartojan şi alţii.

Prefata de Modest Morariu

Modest Morariu (n. 11 august 1929Cernăuți – d. 15 aprilie 1988București) a fost un poet, eseist, prozator și traducător român. Descendent al unei vechi familii de intelectuali din Cernăuți, printre care se numără și mitropolitul Silvestru, fiul său, Vasile Morariu fiind coleg cu Mihai Eminescu la Viena. Liceul l-a început la Cernăuți și l-a continuat în diferite orașe din România, unde părinții săi au venit în refugiu. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1954. A debutat în revista Steaua în 1958. Din 1959 după un stagiu la revistele La Roumanie Nouvelle, după ce a fost corector la Gazeta literară, devine redactor la editura Meridiane, unde va îngriji mai multe albume de artă. Publică trei volume de versuri și două de eseuri, pe tema traducerii sau pe teme legate de artele plastice. A devenit redactor-șef al editurii Meridiane în 1969. A tradus, printre alții, pe André Malraux și Albert Camus.

Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului atașat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent, aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.

10 alte produse din aceeași categorie

Clienții care au cumpărat acest produs au mai cumpărat și: