ANESTETICA - Arhitectura ca anestezic - Neil Leach

Arhitectura este știința și arta de a proiecta și construi clădiri și ansambluri de clădiri potrivit anumitor proporții și reguli, în funcție de caracterul și destinația construcțiilor. Știința ei constă în rezolvarea funcțională și tehnică a clădirilor. Arta arhitecturii este o componentă mai specială a artelor în general, care are un caracter mai deosebit, deoarece cu elemente reale, utile, se creează și se compun imagini plastice nonfigurative, de esență abstractă, fară să imite deci modele ale naturii.

Arhitectura nu poate fi comparată cu natura înconjurătoare decât prin aceea ca este un organism artificial implantat într-un mediu natural cu care trebuie să se armonizeze atât funcțional cât și estetic.

Arhitectura este forma cea mai cuprinzătoare de organizare a spațiului, urmărind rezolvarea echilibrată, armonioasă, a funcțiunilor complexe, multilaterale. Arta – se știe –  este un fenomen conștient, arhitectura, pe lângă această calitate este și cognitivă și ontologică. Până la sfârșitul secolului trecut arhitectura era considerată "o decorație a structurii" (John Ruskin), iar în secolul nostru Frank Lloyd Wright redefinește arhitectura prin stilul său de integrare armonioasă a structurilor în natură, fiind exponentul cel mai de seamă al arhitecturii organice.

Într-o eră a estetizării, tocmai aspectele sumbre ale vieţii generează un răspuns atât de paradoxal, în aparenţă, în măsura în care orice este iniţial neatrăgător poate fi cu uşurinţă apreciat ca atrăgător din punct de vedere estetic. Într-o epocă în care industrializarea devine şic, în care fostele fabrici sunt transformate în apartamente şi când încălţămintea industrială  şi salopetele sunt tratate ca piese la modă, ceea ce este sumbru şi aspru pare să se lase estetizat.

(...)

 Trăim într-o eră a comunicării de tip mass-media extrem de diversificată, în care, datorită progreselor tehnologice în telecomunicaţii şi în metodele de reproducere vizuală; suntem în permanenţă luaţi cu asalt de imagini. Televizoarele, faxurile, fotocopiatoarele şi computerele au devenit, ferestre virtuale ale erei informaţiei de vârf, suporturile transportoare de impulsuri digitale ce pun individul în legătură cu o reţea globală de comunicaţii. Căminele şi birourile moderne sunt inundate de reproduceri de imagini şi informaţie: ştiri la ora exactă din oră în oră; filme în avanpremieră, în premieră, care rulează pe piaţă, donate pe benzi video şi distribuite prin televiziunea prin cablu. Avem de-a face cu o cultură a copiei, cu o societate a saturaţiei, cu al doilea potop. Lumea a fost „xeroxată" într-o infinitate de copii.

(...)

Seducţia imaginii acţionează împotriva oricărui simţ fundamental de angajare socială. Arhitectura este potenţial compromisă pe acest tărâm estetizat. S-ar părea că arhitecţii sunt cei mai susceptibili faţă de o estetică ce fetişizează imaginea efemeră, membrana de suprafaţă.

(...)

Nicăieri nu a existat o stratagemă de mascare mai evidentă decât în cazul Disneyland-ului, centrul de vis arhetipal al acestei culturi de consum. Căci, după cum observă Baudrillard, Disneyland se prezintă ca o lume imaginară, o împărăţie pretins imaginară ce se opune lumii reale exterioare şi a cărei mare realizare este aceea că ne face să credem că întruchipează imaginarul. Prin aceasta, Disneyland dă autoritate lumii exterioare. Este lume imaginară care devine suport pentru lumea reală, o împărăţie ireală care ne face să credem că lumea de afară este reală. Dar tocmai în aceasta constă amăgirea. Pentru că, după cum observă Baudrillard, Disneyland face parte tocmai din lumea exterioară. Nu este decât o replică a valorilor americane. Dar dacă lumea se lasă de bună voie atrasă de mitul imaginarului, aceasta nu înseamnă decât că lumea doreşte să se amăgească cu bună ştiinţă. Disney-ificarea a devenit noua religie a secolului XX, în care visul şi realitatea se împletesc într-o lume a lui „a fost odată ca niciodată" oferită publicului de către Disney Products Pic, furnizorii de vise ai lumii.

Neil Leach este arhitect și teoretician. A predat la Universitatea din Bath, Architectural Association School of Architecture, University of Nottingham, Columbia University, Cornell University, SCI-Arc, Royal Danish Academy of Art și Dessau Institute of Architecture.

Este co-curatorul (împreună cu Xu Wei-Guo) Expoziției A2 a avantgardei arhitecturii din cadrul Bienalei de Arhitectură Beijing 2004 și al expoziției Emerging Talents, Emerging Technologies în cadrul Bienalei de arhitectură Beijing 2006.