Paideia Inventarea spaţiului. Arhitecturi ale experienţei cotidiene - Ciprian Mihali Arte & arhitecturi 43,00 lei Mărește

Inventarea spaţiului. Arhitecturi ale experienţei cotidiene - Ciprian Mihali

Ciprian Mihali

Abordarea  spațiului cotidian, din perspectiva lui Ciprian, presupune supunerea vieții cotidiane la proba reflecției fenomenologice și hermeneutice.

În termenii autorului: „A gândi cotidianul, evenimentele și locurile sale, dinamica și jocurile sale, gravitatea și insuportabila lui ușurătate, iată a sarcină pe care filosofia poate și trebuie să și-o asume astăzi”.

Mai multe detalii

1223P

Nou

43,00 lei cu TVA

În prima parte a lucrării,Ciprian Mihali descrie câteva modalități de constituire a spațiului, mai precis a spațialității, așa cum sunt ele prezentate în abordările fenomenologice ale lui Patoăka și Heidegger.

În a doua parte, lucrarea prezintă raportul spațiu-loc din perspectiva cotidianității, precum și cîteva determinații ale locului, dintre care vom privilegia locuirea și localitatea.

Autorul trece în revistă cîțiva din termenii spațiali în care se desenează hărțile traseelor noastre zilnice: orizontal-vertical, centru-periferie, interiorexterior etc. „Scopul unei asemenea descrieri (fără pretenții de analiticitate în acest punct) este foarte precis, și anume identificarea locurilor exemplare ale vieții cotidiene, decelate aici după două axe principale: una a funcționalului și cealaltă a simbolicului. Mai multe direcții de analiză se vor deschide în acest moment: ce înseamnă locuirea și adăpostirea? Care este funcția drumului, a trecerii, în viața de zi cu zi? Care sunt locurile afirmării de sine? În ce fel, de ce și în vederea a ce se ierarhizează spațiul, locurile sale? Care sunt funcțiile monumentului ca loc exemplar în viața cotidiană? În ce măsură coerența spațiului social și transparența spațiului fizic dau seama de consistența spațiului mental? Numeroase alte întrebări se lasă deocamdată doar întrezărite”.

AutorCiprian Mihali
Anul publicării2001
Format145 x 200 mm
Nr. pagini216
ColecțiaSpaţii imaginate
eBook1187-inventarea-spatiului-arhitecturi-ale-experientei-cotidiene-ciprian-mihali-9789735960261.html
ID Hard Cover1187-inventarea-spatiului-arhitecturi-ale-experientei-cotidiene-ciprian-mihali-9789735960261.html
GenArhitectura
LimbaRomana
Tip formatFizic
Subiect principalTeoria arhitecturii
CategorieArta si fotografie
Sub-CategorieArhitectura
ISBN973-596-026-5
Nota 
2021-02-28
Inventarea spaţiului. Arhitecturi ale experienţei cotidiene - Ci

Potrivit autorului, cotidianul reprezintă o manifestăre a existenței omenești, care obligă la noi redescoperi de sensuri.

    Scrieți-vă propria părere

    Scrieţi un comentariu

    Inventarea spaţiului. Arhitecturi ale experienţei cotidiene - Ciprian Mihali

    Inventarea spaţiului. Arhitecturi ale experienţei cotidiene - Ciprian Mihali

    Abordarea  spațiului cotidian, din perspectiva lui Ciprian, presupune supunerea vieții cotidiane la proba reflecției fenomenologice și hermeneutice.

    În termenii autorului: „A gândi cotidianul, evenimentele și locurile sale, dinamica și jocurile sale, gravitatea și insuportabila lui ușurătate, iată a sarcină pe care filosofia poate și trebuie să și-o asume astăzi”.

    Scrieţi un comentariu

    Vomumul descrie modul în care cotidianul, timpul și spațiul – aceste manifestări ale existenței omenești –  determină diferite interpretări ale manierelor în care ceva cotidian, ceva temporal sau spațial se înfățișează omului.

    Arhitectura este știința și arta de a proiecta și construi clădiri și ansambluri de clădiri potrivit anumitor proporții și reguli, în funcție de caracterul și destinația construcțiilor. Știința ei constă în rezolvarea funcțională și tehnică a clădirilor. Arta arhitecturii este o componentă mai specială a artelor în general, care are un caracter mai deosebit, deoarece cu elemente reale, utile, se creează și se compun imagini plastice nonfigurative, de esență abstractă, fară să imite deci modele ale naturii.

    Arhitectura nu poate fi comparată cu natura înconjurătoare decât prin aceea ca este un organism artificial implantat într-un mediu natural cu care trebuie să se armonizeze atât funcțional cât și estetic.

    Arhitectura este forma cea mai cuprinzătoare de organizare a spațiului, urmărind rezolvarea echilibrată, armonioasă, a funcțiunilor complexe, multilaterale. Arta – se știe –  este un fenomen conștient, arhitectura, pe lângă această calitate este și cognitivă și ontologică. Până la sfârșitul secolului trecut arhitectura era considerată "o decorație a structurii" (John Ruskin), iar în secolul nostru Frank Lloyd Wright redefinește arhitectura prin stilul său de integrare armonioasă a structurilor în natură, fiind exponentul cel mai de seamă al arhitecturii organice.

    După analiza semnificațiilor filosofice pe care cotidianul le-a căpătat și le capătă în teoriile filosofice (Sensus communis), am trecut într-un al doilea moment la studiul timpului (Anarhia sensului) și spațiului cotidian. Acest studiu era menit (și continuă să fie prin opțiunile și deschiderile pe care le-a operat în vederea unor cercetări viitoare) să descrie tocmai aceste condiții de posibilitate ale discursului filosofic de azi, prin constatarea, argumentată și ilustrată, a multiplicității timpurilor și spațiilor cu care lucrăm în viața cotidiană, a producerii de evenimente și locuri la care existența noastră participă zi de zi. Într-un anume sens, e mai potrivit să vorbim despre temporalități și spațialități cotidiene decît despre un timp sau un spațiu cotidian, ori chiar despre cotidianități temporale și spațiale – tocmai pentru a marca această producție neîncetată de evenimente, ai căror martori și actori sîntem zilnic. Din substanțe înzestrate cu o esență, cotidianul, timpul și spațiul – prin comunicarea și solicitările reciproce pe care și le adresează – devin mai curînd atribute, manifestări ale existenței omenești, care obligă astfel, nu la o explicitare progresivă și univocă a unei asemenea esențe, ci la interpretări și interpelări plurivoce, mereu neîncheiate, ale manierelor în care ceva cotidian, ceva temporal sau spațial ni se dă. Prezențe, practici, repetiții, evenimente, fapte intramundane, locuiri, mersuri, munci, monumente și clădiri, toate acestea și multe altele sînt căi de cercetare, pretexte pentru o filosofie a cotidianului, scrisă și mereu de rescris, povestită și mereu de repovestit.

    A predat vreme de două decenii filosofia contemporană la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Din anul 2000 este doctor în filosofie al Universităților din Cluj și din Strasbourg. Între 2012 și 2016 a fost ambasador al României în Senegal și în alte șapte state din Africa de Vest. Din 2016 lucrează în domeniul cooperării internaționale la Bruxelles.

    Analiza timpului cotidian din volumul anterior ne-a permis să punem în evidență comunicarea și exigențele reciproce pe care și le adresează evenimentul, ca figură non-figurativă a timpului, cotidianitatea și sensul. Această analiză era chemată să interogheze maniera în care e posibil să legitimăm filosofic venirea cotidianului la gîndire, altfel decît în modul opoziției sale ferme și ireductibile cu evenimentul, pe de o parte, și cu sensul, pe de altă parte. Fără a fi gîndit ca loc în care nimic nu are loc, ca lipsă de sens ori, mai exact, ca persistență a unui sens mediocru, cotidianul se revelează a fi o șansă a evenimențialului, care la rîndul lui, expune sensul însuși ca producere, survenire și nu ca origine ori finalitate a unui demers. Acceptînd, într-un moment ulterior, prezența cotidianului ca pretext al unei reflecții mai largi asupra sensului, am putut prefigura condiția esențială a unui nou discurs filosofic, în care miza este tocmai precaritatea oricărui sens, finitudinea ca stare „firească“ a sensului, evenimențialitatea sa infinită, înțeleasă ca imposibilitate a unei asignări decisive și definitive, din care să rezulte, în cele din urmă disponibilitatea permanentă a filosofiei de a-i regîndi configurările.

    10 alte produse din aceeași categorie

    Clienții care au cumpărat acest produs au mai cumpărat și: