Munca naţiunilor - Robert Reich

Categoria: emblematic europa

Din categoria lucrărilor catalogate Emblematic Europa fac parte cărțile din patrimoniul cultural european care sunt istoric fundamentale sau contributive și care s-au bucurat de versiuni noi de traducere, de ediții ilustrate, de forme noi de editare. Cultura română respiră și în prezent în cultura europeană pe care o asimilează specific. Capodoperele născute în epoci și culturi diferite în Europa au devenit în timp emblematice pentru spiritul continentului, considerat în istoria și întinderea lui demensurată azi pe globul pământesc. Fiecare carte din această categorie este marcată cu un timbru ilustrativ pentru perioada sau contextul în care a apărut și s-a afirmat. În cazul în care opera este considerată capodoperă, faptul este consemnat pe timbrul emblematic eu: capodoperă a culturii europene.

Robert Reich este unul dintre cei mai inovatori și interesanți economiști politici ai sfârșitului de secol XX. Cartea Munca națiunilor este probabil cea mai importantă dintre lucrările sale, fiind o lucrare de teorie economică în care autorul vorbește despre adevărata provocare cu care se confruntă națiunile în secolul al XXI-lea.

Incadrarea in serii si colectii: editie magnum

Trecem printr-o perioadă de schimbări care vor reorienta politica şi economia secolului viitor. Nu vor mai exista produse sau tehnologii naţionale, nici corporaţii şi industrii naţionale. Nu vor mai exista economii naţionale, sau în orice caz ele nu vor mai fi ceea ce înţelegem noi prin această noţiune. Tot ce va mai rămâne fixat în interiorul graniţelor naţionale sunt oamenii care formează naţiunea. Principala avu­ţie a unei naţiuni va consta din priceperea şi inge­niozitatea cetăţenilor săi. Principala sarcină politică a fiecărei naţiuni va fi aceea de a face faţă forţelor centrifuge ale economiei mondiale, care subminează legăturile care-i unesc pe oameni, ofe­rind tot mai mult celor mai calificaţi şi inteligenţi şi condamnându-i pe cei mai puţin calificaţi la un nivel de trai din ce în ce mai scăzut. Pe măsură ce frontierele devin tot mai puţin însemnate sub aspect economic, cetăţenii cel mai bine plasaţi pentru a reuşi să se îmbogăţească pe piaţa mondială sunt tentaţi să se elibereze de legătura loialităţii naţionale şi, astfel, să se debaraseze de semenii lor mai puţin norocoşi. Cartea de faţă descrie această schimbare economică şi provocarea politică pe care aceasta o implică.

Scopul acestei cărţi este să creeze o nouă ima­­gine care să reflecte mai adecvat realităţile eco­nomiei globale în devenire şi ale societăţilor care se formează ca urmare a acesteia. Pe măsură ce fiecare element al producţiei – banii, tehnologia, fabricile şi utilajele – se deplasează fără nici un efort peste frontiere, însăşi ideea unei economii americane devine lipsită de sens, la fel ca noţiunile de corporaţie americană, capital american, produse americane şi tehnologie americană. O transformare similară afectează în clipa de faţă toate celelalte naţiuni, pe unele mai repede şi mai profund decât pe altele; vezi Europa care se îndreaptă cu toată viteza spre uniunea economică.

Deci, la cine ne referim atunci când spunem „noi”? Răspunsul se află în singurul aspect al eco­nomiei naţionale care este relativ imobil pe plan internaţional: forţa de muncă americană, poporul american. Adevărata problemă economică cu care SUA se va confrunta în anii următori – aceea căreia vor trebui să-i facă faţă şi celelalte naţiuni – este de a spori valoarea potenţială a contribuţiei cetăţenilor săi la economia mondială prin punerea în valoare a priceperii şi capacităţii lor şi prin îmbunătăţirea mijloacelor lor de racordare la piaţa mondială.

Aceasta nu este o provocare la adresa „com­pe­titivităţii naţionale”, cum se credea în mod obişnuit. SUA – la fel ca şi oricare altă ţară – nu mai au nici un motiv să-şi protejeze, subvenţioneze sau să sprijine sub orice formă propriile corporaţii faţă de altele, după cum susţineau unii. Şi nici nu există temeiuri de a reduce cheltuielile publice şi de a micşora impo­zitele pentru a pune la dispoziţia cetăţenilor mai mulţi bani pe care să-i poată investi – argument susţinut, de obicei, de cei care au o încredere cvasi-religioasă în pieţele libere. Nici rentabilitatea corporaţiilor unei naţiuni, nici succesele investitorilor săi nu duc neapărat la îmbunătăţirea nivelului de trai al majo­rităţii cetăţenilor ei. În prezent, corporaţiile şi investitorii cutreieră lumea în căutarea de ocazii favorabile pentru afaceri rentabile. Ei se eliberează de legăturile cu naţiunile cărora le aparţin.

Discuţiile convenţionale despre economie – pro­dusul naţional brut, creşterea economiei naţionale, competitivitatea naţiunii – nu-şi mai au rostul, la fel ca şi gama de prognoze în privinţa viitorului economiei. Viziunea optimistului este corectă, dar numai pentru o mică parte dintre muncitorii Americii care devin tot mai preţuiţi în cadrul economiei mondiale. Pentru că aceşti americani sunt la fel de inteligenţi ca cei mai talentaţi omologi ai lor japonezi sau europeni şi îşi vând cu mult succes roadele inteligenţei lor în toată lumea, orice discuţie despre „sfidarea japonezilor” sau „renaşterea Europei” este nepotrivită. Pe de altă parte, prognoza pesimistului este corectă în ceea ce priveşte majoritatea formată din ceilalţi americani, dar ea nu ţine cont de această minoritate prosperă, care reprezintă unul dintre cele mai mari succese din istoria economiei moderne.

Problema fundamentală priveşte viitorul societăţii americane luată separat de economia americană şi soarta majorităţii americanilor care pierd în cadrul competiţiei mondiale. Răspunsul va depinde de fap­tul dacă mai există sau nu interesul necesar pentru societatea americană care să determine sacrificii din partea noastră a tuturor – mai ales din partea celor mai favorizaţi şi mai plini de succes dintre noi – pentru a ajuta majoritatea să recâştige terenul pierdut şi să participe pe deplin la noua economie mondială. Aceeaşi problemă a responsabilităţii stă înaintea oricărei alte naţiuni ale cărei frontiere economice dispar.

Reţeaua globală

Noile reţele organizaţionale ale întreprinderii de valoare superioară, care iau locul vechilor piramide centrale ale întreprinderii de volum superior se extind în toată lumea. Astfel, nu vor mai exista corporaţii „americane” (sau britanice, franceze, japoneze sau vest-germane) şi nici produse finite „americane” (sau britanice, franceze, japoneze sau vest-germane). Vechea corporaţie americană multinaţională era condusă de la nivelul sediului său central din Ame­rica. Filialele sale din străinătate ocupau un loc secundar – după cum li se amintea adesea lucrătorilor şi clienţilor străini. Fie că extrăgeau materii prime şi le trimiteau în Statele Unite pentru prelucrare, fie că desfăceau şi vindeau produse de fabricaţie americană pe pieţele lor şi trimiteau profiturile în America – chiar dacă fabricau produsele conform specificaţiilor stabilite de conducerea centrală din America şi apoi trimiteau profiturile înapoi în America – era clar că filialele serveau interesele firmei mame din America. Proprietatea şi controlul erau indiscutabil americane. Şi nu exista nici o îndoială în privinţa naţionalităţii celor care se aflau în vârful piramidei. Indiferent de cât de mult din produsul finit era fabricat în străinătate, partea cea mai complicată – proiectarea şi fabricarea componentelor de mare complexitate, planificarea strategiilor, finanţarea şi marketingul – se făcea în Statele Unite, de către americani. O astfel de dominaţie financiară şi tehnologică i-a determinat pe mulţi europeni şi apoi est-asiatici să riposteze făurindu-şi obiective economice naţionale proprii. Dar acest fel de control de sus în jos şi de proprietate centralizată nu sunt posibile în reţelele întreprinderii de valoare superioară. Aici, puterea şi banii revin grupurilor care dovedesc cea mai bună capacitate de rezolvare a problemelor, de identificare a lor şi de alegere a strategiilor. Astfel de grupuri sunt din ce în ce mai răspândite în lumea întreagă, nu numai în Statele Unite. Pe măsură ce lumea devine „mai mică” datorită eficienţei telecomunicaţiilor şi transporturilor, astfel de grupuri dintr-o anumită ţară pot colabora cu persoane din alte ţări pentru a oferi valoarea optimă unor clienţi de oriunde din lume. Firele reţelei globale sunt calculatoarele, faxu­rile, sateliţii, monitoarele de mare rezoluţie şi modem-urile toate aceste făcând legătura dintre proiectanţi, ingineri, părţi contractante, concesionari şi intermediari din lumea întreagă.

Cele trei profesii ale viitorului

Discuţia obişnuită despre viitorul economiei ame­ricane se axează pe subiecte cum ar fi competitivitatea firmei General Motors, sau a industriei americane de automobile sau, mai general, a industriei prelu­crătoare americane, sau, chiar mai general, a eco­no­miei americane. Dar, după cum s-a observat, aceste categorii devin nerelevante. Ele presupun existenţa în continuare a unei economii americane în care profesiile asociate cu o firmă, industrie sau sector anume sunt într-un fel legate unele de altele în interiorul graniţelor unei naţiuni, astfel încât muncitorii americani se confruntă cu o soartă comună şi cu un inamic comun: pe câmpurile de luptă ale comerţului mondial corporaţiile şi muncitorii noştri îşi măsoară puterile cu corporaţiile şi muncitorii altor naţiuni. Dar această situaţie nu mai există. În noua economie internaţională în plin proces de formare, puţine companii şi industrii americane se află în competiţie cu companii şi industrii străine – dacă prin americane avem în vedere unde se efectuează munca şi se adaugă valoarea. Acum devine tipică reţeaua globală, care are poate sediul central şi sursa principală de finanţare în Statele Unite, dar care realizează cercetarea, proiectarea şi producţia în Japonia, Europa şi America de Nord; poate avea unităţi suplimentare de producţie în Asia de Sud-Est şi în America Latină; centre de comercializare şi distribuţie pe fiecare continent; creditori şi investitori în Taiwan, Japonia, Germania de Vest, precum şi în Statele Unite. Această companie universală se află în concurenţă cu companii similare care au sediile centrale în alte ţări. Liniile de luptă nu se mai con­fundă cu graniţele naţionale.

Cine suntem „noi”?

Este just să preferăm ţara noastră tuturor celorlalte, pentru că suntem copii şi cetăţeni înainte de a fi călători şi filozofi.

GEORGE SANTAYANA, Viaţa raţiunii (1905)

Care este rolul unei naţiuni în cadrul noii economii globale în care frontierele au început să dispară? Sper că răspunsul dat de mine a fost limpede. Rolul economic al unei naţiuni nu este neapărat acela de a spori profitabilitatea corporaţiilor prin arborarea steagului naţional sau de a extinde proprietăţile deţi­­nute de cetăţenii săi în lumea întreagă, ci de a îmbunătăţi nivelul de trai al cetăţenilor săi sporind valoarea contribuţiei lor la economia mondială. Grija pentru „competitivitatea” naţională este adeseori deplasată.

Nu ceea ce deţinem este important, ci ceea ce facem.

Privită astfel, problema Americii este că în timp ce unii americani au o contribuţie importantă în ce priveşte valoarea adăugată, majoritatea nu au nici una. În consecinţă, se măreşte decalajul dintre acei puţini din primul grup şi toţi ceilalţi. Pentru a îmbunătăţi situaţia celor patru cincimi de la bază va fi nevoie ca cincimea favorizată de la vârf să‑şi împartă bogăţia şi să investească în capacităţile crea­toare de bunăstare ale altor americani. Totuşi, pe măsură ce vârful devine şi mai strâns legat de economia globală, interesul său se diminuează în privinţa realizărilor şi potenţialului compatrioţilor mai puţin norocoşi. Şi aici îşi are originea dilema noastră şi a altor ţări.

Robert Reich (n. 1946) este un cunoscut profesor american, economist, care a lucrat cu administraţiile Gerald Ford, Jimmy Carter şi Bill Clinton. Între 1993 şi 1997 a fost ministru al Muncii. În 2008, revista Time l-a numit unul dintre primii zece membri de cabinet al secolului. În același an, The Wall Street Journal l-a plasat pe locul șase pe lista sa cu cei mai influenți gânditori de afaceri.

Robert Reich a publicat 18 cărţi şi a fost premiat de mai multe ori pentru activitatea sa. Munca națiunilor, probabil cea mai importantă dintre lucrările sale, a apărut în 1991 și a fost tradusă în peste 22 de limbi.

Munca naţiunilor : pregătindu-ne pentru capitalismul secolului XXI / Robert B. Reich este tradusă în limba română de Mihaela Eftimiu și consultant prof. univ. dr. Sultana Sută-Selejan.

Edițiile speciale sunt în fapt creații editoriale, cărți obiect, făcute în tiraj limitat (specificat pe un timbru aplicat pe forzațul cărții). În nomenclatorul Paideia ele fac parte din clasa midi care se caracterizează prin folosirea îmbinată a unor materiale suport rare și deosebite (hârtia manuală, hârtia ivoir, piele, pânză, calc), cu o legătorie manuală remarcabilă prin originalitate și distincție. O notă aparte o conferă ilustrația, elementul decorativ, galeriile de imagini, aplicate prin tehnici diverse care produc surpriză și emoție îndelungată cititorului. Conțin întotdeauna și o ilustrație detașabilă pe suport valoros (hârtie ivoir, manuală) drept cadou.

Deși extrem de elaborate, aceste cărți sunt accesibile oamenilor cultivați atenți la marile opere ale lumii, la istorie, la diversitatea creației umane.

Ediții speciale Magna (cărți de referință):

Edițiile speciale Magna sunt cărți de format mare (20/28), cu textul paginat în larg, aerisit, elegant, sunt cărți care stau bine pe masa de lucru și pot fi consultate comod și profesionist. În acest format apar, de regulă, capodopere ale culturii române și europene, lucrări de referință deosebit de valoroase. Prin concept ele îmbină plăcerea lecturii cu studiul aprofundat.

Legătoria se distinge prin supracoperta parțială grea, aplicată excentric la piciorul cărții. Această inovație face ca lucrarea să fie suplă la deschidere și, în același timp, să stea bine închisă chiar după o îndelungată răsfoire.

Magna este o carte foarte elaborată care oferă mult, foarte mult, pentru un cost modic.