Generalul Henri M. Berthelot si romanii - Constantin I. Stan

Categoria: emblematic romania

În categoria Emblematic România se înscriu toate lucrările publicate de editura Paideia care sunt întru totul reprezentative sau semnificative pentru cultura română și formarea intelectuală a românilor.Însemnul editurii prin care este indicată această categorie este un timbru a cărui grafică sugerează domeniul în care lucrarea poate fi considerată ca emblematică. Dacă este o operă de primă mărime și importanță se adugă în timbru specificația capodoperă a culturii române.

Misiunea Berthelot a contribuit într-un mod decisiv la refacerea și instruirea armatei române după înfrângerile din timpul Primului Război Mondial; Berthelot reprezentând pe de-o parte o figură marcantă a României moderne, prin efortul continuu depus pentru întregirea țării, dar și o oglindă a  relaţiilor franco-române.

Henri Mathias Berthelot (n. 7 decembrie 1861, Feurs, Franța - d. 29 ianuarie 1931) a fost un general al armatei franceze. În Primul Război Mondial a fost șef de stat major al comandantului suprem al trupelor franceze pe Frontul de Vest, mareșalul Joseph Joffre.

În a doua parte a războiului, începând cu luna octombrie 1916 a fost detașat în România, ca șef al Misiunii Militare Franceze. Pe toată durata misiunii în România generalul Berthelot a asigurat și rolul de consilier militar al regelui Ferdinand, comandantul de căpetenie al Armatei României.

În semn de recunoștință pentru meritele sale deosebite, generalul H. M. Berthelot a fost decorat cu cele mai înalte distincții ale statului român, a fost declarat cetățean de onoare al României și a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

După război a îndeplinit diferite funcții de guvernator militar al unor departamente din Franța. A murit la 29 ianuarie 1931 de artrită. (wikipedia)

După eşecul trupelor române din prima campanie a anului 1916, România va suferi o pierdere teritorială masivă, în dauna Puterilor Centrale, trupele române fiind nevoite să se retragă în Moldova, pentru o re-organizare militară. Deşi regele Ferdinand I împreună cu Marele Cartier General au rămas până în martie 1917 la Bârlad, Berthelot şi o parte din colaboratorii săi s-au instalat la Iaşi. Aici, prezenţa generalului Berthelot, s-a dovedit benefică, implicandu-se activ în rezolvarea unor sarcinii cooperative cu reprezentanţii statelor aliate. De astfel, în ianuarie 1917, Berthelot a făcut demersuri la Petrograd pentru a susţine în mod indirect cauza românească şi a Franţei, unde avut un schimb de replici cu şeful Marelui Cartier General rus din aceea perioadă, V.I. Gurko, moment pe care generalul V. Pétin îl va menţiona în lucrarea sa, Le drame roumain, 1916-1918, publicată la Paris în 1932 astfel:„Schimburile de vederi dintre generalul Berthelot şi generalul Gurko, care apără punctul de vedere rusesc, au fost aprinse şi au pus în evidenţă divergenţele profunde. Sunteţi mai român decât românii, i-a spus într-o zi Gurko lui Berthelot. În realitate, noi nu eram mai români decât românii, ci, prin acţiunea noastră, susţineam cu energie interesele franceze”.

 Implicarea generalului Berthelot şi a colaboratorilor săi în procesele de re-organizare ale armatei a avut în prima jumătate a anului 1917 rezultate remarcabile. Sub îndrumarea şi supravegherea atentă a generalului francez au fost construite marile unităţi, au fost organizate centrele de insurecţie şi a şcolile militare, soldaţii francezi oferind de asemenea un sprijin substanţial acestor activităţi.

Popularitatea generalului a cunoscut o creştere considerabilă, motivând astfel foarte mulţi ostaşi să se înroleze ca voluntari în armată, printre ei numărându-se foarte mulţi ardeleni şi bucovineni, care vor sosi la Iaşi în data de 7 iunie 1917 şi pe care generalul Berthelot i-a primit cu bucurie, urmând ca a doua zi să aibă loc în Piaţa Unirii ceremonia de depunere a jurământului de credinţă faţă de rege.

   În cele mai dificile condiţii, reorganizarea armatei române a fost încheiată până în iunie 1917, iar planul de acţiune pentru frontul din Moldova a fost finalizat. Obiectivul principal al planului era, fără doar şi poate, eliberarea Munteniei de trupele inamice, ofensiva urmând a fi declanşată la data de 22 iulie 1917. Însă nemulţumirea lui Brătianu faţă de data declanşării ofensivei l-a determinat pe Ferdinand I să convoace în data de 18 iulie 1917 un consiliu de război, la care au luat parte şi şeful Înaltului Comandament Român, generalul Constantin Prezan, şeful misiunii franceze, Henri M. Berthelot, dar şi reprezentatul rus, Scerbacev.Tot sub preşedinţia regelui, are loc câteva zile mai târziu un alt consiliu, cu aceiaşi protagonişti ca şi la prima întrunire, cu excepţia generalului Al. Averescu, care la primul consiliu nu a participat. La consfătuire, conform celor menţionate de Averescu, „S-a discutat eventualitatea evacuării Moldovei. Era chestiunea unde să se retragă armata. Se prezentau mai multe soluţiuni: Kerson, Poltava şi Harkov.”

În semn de recunoaștere a meritelor sale deosebite, după terminarea războiului și încheierea păcii, generalul H. M. Berthelot a fost decorat cu cele mai înalte distincții ale statului român , l-a declarat cetățean de onoare al României și i-a oferit un lot de teren și o locuință. În 1926 a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Generalul a decedat pe 28 ianuarie 1931, iar pe 6 februarie 1931 s-a citit testamentul generalului Henri-Mathias Berthelot, care, spre a mulțumi nației românești pentru toate mărturiile de recunoștință și de dragoste ce mi-au fost arătate, a lăsat Academiei Române domeniul din comuna Fărcădinu de Jos (în prezent redenumită General Berthelot, județul Hunedoara), sumele de la banca „Marmorosch-Blank” sau în sucursalele ei din România, pentru a fi folosite la întreținerea unor tineri spre a-și completa studiile într-o școală franceză, civilă sau militară. 

Constantin I. Stan, istoric; Universitatea Dunărea de Jos din Galați.

Lucrări:

Buzăul și Râmnicu-Sărat în anii ocupației germane (1916-1918)

1940: drama românilor din Basarabia şi Bucovina de Nord

Generalul Traian Moşoiu - ostaşul şi omul politic: 1868 -1932

Societate, organizare și luptă națională la românii americani (1914-1920)

Regele Ferdinand I "Intregitorul" (1914-1927)

Călătorii ale românilor în centrul și vestul Europei: (1800-1848), Alexandru Gaiță și Constantin I. Stan

Buzăul şi Râmnicu Sărat în războiul neatârnării: (1877 - 1878),  Constantin I. Stan și Valeriu Nicolescu

Aliaţi şi adversari: relaţiile româno-ruse 1916-1920

Luptători sub steagul marii uniri: (activitatea românilor aflați în străinătate 1916-1920)

Minunata tăcere a unui boier basarabean: Vasile Stroescu (1845-1926)

Crucea reeducării: o istorie a "reeducărilor" în temnițele comuniste din România (1948-1964)