Monografia ca utopie. Convorbiri cu Henri H. Stahl (1985-1987) - Zoltán Rostás

Categoria: emblematic romania

Din categoria lucrărilor catalogate Emblematic Europa fac parte cărțile din patrimoniul cultural european care sunt istoric fundamentale sau contributive și care s-au bucurat de versiuni noi de traducere, de ediții ilustrate, de forme noi de editare. Cultura română respiră și în prezent în cultura europeană pe care o asimilează specific. Capodoperele născute în epoci și culturi diferite în Europa au devenit în timp emblematice pentru spiritul continentului european. Fiecare carte din această categorie este marcată cu un timbru ilustrativ pentru perioada sau contextul în care a apărut și s-a afirmat. În cazul în care opera este considerată capodoperă, faptul este consemnat pe timbrul emblematic eu: capodoperă a culturii europene.

Serviciul Social a constituit un demers de cunoaștere a lumii românești și, implicit, de construire a unui program public, cu noi priorități sociale, economice și politice.

„Eu n-am fost fanatic niciodată”

– Știți cum mă simt? Parcă aș fi un tânăr medic care este chemat la profesor.

– Pentru a-l consulta?

– Da. Și profesorul este în situația de a nu voi să-și facă autodiagnostic, si l-a chemat pe tânărul asta. Și nici măcar nu-l ajută! Știți că aș vrea să completăm -firul, bineînțeles, îl constituie memoriile Dvs., care însă oferă doar un digest, o condensare foarte intensă, iar pentru înțelegerea întregului fenomen este nevoie de o detaliere. Din memoriile Dvs., oarecum paradoxal, apar două lucruri. In primul rând, că ați optat pentru Facultatea de Drept, după ce ați avut un mediu de istorici, Iorga, preocupările tatălui Dvs. etc., pe urmă, după cinci ani de la terminarea facultății, după alte influențe de ordin ideologic, politic, optați pentru o sociologie care nu vrea să fie partinică sau partizană. Este foarte interesant, și cred că mai întâi ar trebui să ne oprim la prima întrebare: de ce ați optat pentru Drept? Că nu explicați în memorii nimic...

– Păi, cum să spun? Am fost un băiat foarte ascultător. A fost dorința părinților mei, a tatălui meu, că eu voi face carieră de avocatură. Li se părea lor că asta este... Avea două ambiții: sa fiu cel mai bun stenograf din țară, ceea ce am fost, și să fiu un foarte bun avocat, ceea ce n-am fost. Că nu se potrivea deloc meseria asta cu mine. Și am făcut Dreptul, ca să-l fac. Dar, în paralel, am făcut Literele. Chiar atunci când făceam studiile de drept și mergeam la Facultatea de Drept, mă duceam la toate celelalte facultăți. În vremea aceea aveai posibilitatea să urmezi orice fel de facultate vroiai, fără să te înscrii și fără să se facă un control al prezenței tale la facultate. Așa că am urmai la vremea aceea te miri ce. Literele, sigur, toate, dar și Facultatea de Matematică, și Facultatea de Teologie, și la Politehnică, peste tot, unde auzeam că e un profesor bun, mă duceam să-l ascult..., și Medicină... așa că Dreptul a fost o întâmplare, o eroare (râde)de care m-am dumirit rapid. Mi-a folosit Dreptul, pentru că e o disciplină care ajută la formarea logică a omului. Dreptul constă în precizarea tuturor termenilor pe care-i folosești, a conceptelor și a silogismelor care se pot stabili, raționamentele merg pe baza conceptelor. Definiția conceptelor este esențială. Și l-am avut la Drept în primul rând pe Istrate Micescu, un mare maestru în acest mod de a concepe; de la el am învățat: dacă nu ai capacitatea să lucrezi cu concepte clare, nu ajungi la niciun rezultat.

– În nicio știință socială...

– În ..nimic, în niciun fel de judecată; Dreptul se ocupă totuși de probleme sociale, îmi aduc aminte de lecții ale lui, în care nu făcea altceva decât definiții precise, ce înseamnă „caz de forță majoră”, deosebirile lui față de „cazul fortuit”, ce înseamnă „escrocherie” și ce înseamnă „abuz de încredere”, chestii de-astea, care sunt extrem de interesante, pe care judecătorii nu le știu și, plus de asta, jonglezi cum vrei cu ele, pentru că drumul cel mai scurt între două puncte (râde)este cel ocolit! Dar, dacă nu posezi conceptele, nu poți să faci treaba asta. Și am rămas cu această manie: într-adevăr, nu pot să sufăr folosirea în sociologie a unor noțiuni cărora nu le-ai dat un conținut precis. Nu... am mai avut, pare-mi-se, o discuție amândoi pe această problemă..., nu cred că trebuie să ajungem la o standardizare a conceptelor, dar cer ca fiecare om, fiecare sociolog să lucreze cu concepte proprii, și să-mi spuie și mie care-i conceptul pe care-l folosește, ce înțelege prin fiecare din ele. Pe urmă, evident, m-a interesat sociologia dreptului, în primul rând, pentru că aveam această pregătire.

– Dar la facultate nu au fost asemenea tendințe, nu?

– Nu, nu. Erau profesori de drept tehnic pur, fără filosofie. Sigur, care ar fi trebuit să facă așa ceva; era Mironescu, care avea un curs de „enciclopedia dreptului”, dar care nu făcea sociologia dreptului, ci făcea expuneri de filosofie generală. Social foarte vag, foarte neprecis... asta a fost la Drept, n-am avut acolo decât un singur om de la care am învățat, Istrate Micescu. Și de asta îi sunt recunoscător, și nici acuma, după atâția ani de zile, nu mi-au ieșit din minte învățăturile lui. Când spun „familie”, „sat”, știu precis ce vreau să înțeleg prin ele. Și, pe cât se poate, le spun încă o dată. Adică: „familie” – eu înțeleg cutare lucru prin familie; „sat”, asta e satul... toate conceptele.

– Deja în perioada studenției v-ați orientat spre socialism, sub influența fratelui.Dvs., sau asta a fost mai târziu, după facultate?

– Nu. Încă de la început am intrat în cunoașterea destul de adâncită și cu o admirație marc față de Gherea. Fratele meu era el însuși gherist, era elev al lui Gherea și în admirația lui Gherea. Chipul cum a pus Gherea problema, pe mine m-a copleșit și eu n-am făcut altceva decât să merg mai departe pe ideea aceasta a lui Gherea. Ei, Gherea avea ca idee de bază o țară patriarhală, asupra căreia există impactul unei pătrunderi capitaliste, înglobarea țărilor înapoiate în sfera de influența a capitalismului. M-am convins că Gherea știe ce-i capitalismul. Părerea mea însă, personală, era că nu știe ce-i o țară înapoiată. Nu știa bine ce este țara românească. Adică, avea impresia că țara românească, la vremea lui, era o țară care trăia în plin feudalism, în servaj plin, în iobăgie completă.

– De unde avea aceasta impresie, ca nici în Rusia nu mai era cazul, de unde a fugit el?

– Păi era, era, era.

– Da?

– Sigur că da. Fiindcă Gherea venise cu o concepție de narodnic, și narodnicii erau entuziaștii unor situații de comună primitivă, mirul. El avea această credință, că la noi în țară e așa ceva, o țară înapoiata, trăind încă în forme de viață medievală, în care a pătruns capitalismul. Asta nu era o idee a lui, era o idee pe care o luase de la Plehanov, că Plehanov făcuse aceeași rută: narodnic la început, dar la un moment dat și-a dat seama: stai, că nu-i chiar așa. Acolo problema s-a pus odată cu pătrunderea capitalismului. Este adevărat, a pătruns capitalismul în Rusia, dar narodnicii spuneau: nu. Plehanov a spus: ba da, e în plină mișcare de transformare a acestei societăți înapoiate. Plehanov credea că este comună primitivă, despoție asiatică; spuneau precis, el, apoi Troțki, și Lenin de la o anumită vreme: despoție asiatică, în care pătrunde capitalismul. În ce măsură Gherea o fi fost influențat de Plehanov, nu pot ști, fiindcă nu știu rusește și cărțile narodnice ale lui Plehanov nu au fost traduse. S-a tradus Plehanov cel de mai târziu, pentru cel de la început, de la narodnicism la marxism, nu avem texte, așa că nu-mi dau seama. Dar ar fi o temă de studiat: în ce măsură?...

Zoltán Rostás 

Absolvent al Facultății de Filosofie, specializarea Sociologie, la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, a obținut titlul de doctor al aceleiași instituții. Din 1968 a lucrat în presă, pentru publicații de limbă maghiară și română, realizând inclusiv emisiuni radiofonice, iar după 1991, și-a început cariera în învățământul superior. Profesor la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării, Profesor Conducător de doctorat la Facultatea de Sociologie (Universitatea Bucureşti).

Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului atașat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.