2024-2025. Mesia este român. Despre efectul TikTok „Călin Georgescu” în alegerile prezidenţiale - Eugen Istodor

Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului atașat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent, aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.

 Introducere

  „Catastrofism”. „Bullshit”. Și totuși o metodă de a-l înțelege pe Celălalt Ziua Națională a României în 2024 s-a desfășurat sub semnul perplexității. Un candidat ignorat de mediile mainstream de comunicare și de agențiile de sondare publică câștigase primul tur al alegerilor prezidențiale pe 24 noiembrie. Numele lui era Călin Georgescu. Cu o săptămână înainte, Georgescu devenise opțiunea a peste 2 milioane de votanți pentru președinte și trend mondial pe TikTok. Georgescu obține, tocmai de Ziua Națională, încă un succes. De data aceasta, Partidul Oamenilor Tineri intră în Parlament doar declarând că-l susține pe Călin Georgescu. Un fel „magic” de a fi ales, POT declarând doar că-l susține pe Georgescu (Georgescu, în timpul alegerilor, nu a declarat vreo legătură „de înrudire” cu POT). Ziua Marii Uniri dintre România și Transilvania și constituirea teritorială în 1918 a României Mari în urma Primului Război Mondial a devenit, în 2024, ziua Dezbinării Naționale și ridicarea la rang de „Salvator” a lui Călin Georgescu. Vina este dată pe TikTok, platforma de video streaming. Pentru opoziția politică, alegătorii din tabăra opusă și mediile de informare au apărut două mari probleme. Georgescu avea întâietatea în spațiul public în privința comunicării, publicității și chiar din punctul de vedere al intenției de vot, în turul al doilea. În al doilea rând, explicațiile oficiale au întârziat, iar când au venit au fost minime și lipsite de credibilitate. Opoziție politică, alegători și medii de informare au rămas într-o căutare a identității și faptelor eroului TikTok. Și căutarea a continuat și în 2025, mai precis până în martie 2025, când noua sa candidatură a fost din nou blocată de către Biroul Electoral Central. Un arsenal statal (Curte Constituțională, Autoritatea Electorală, Servicii Secrete), un întreg infern mediatic a încercat să-i ia urma. A existat o reacție imediată, de urgență a Numirii. Cine e? Georgescu este Georgescu, dar cine este acesta? O „clonă a internetului”, corp misterios și periculos, străin, care dă lovitura vieții asupra unui teritoriu înfricoșat. Georgescu trimisese cu mult timp înainte către planeta aceasta înfricoșată acum, semne, sunete, manevre, dar nu fusese luat în seamă. Programul său de guvernare, diseminat cu greu în tornada video de pe Youtube și TikTok, era al unui Robin Hood. Era un înțelept „la cravată”, avea soluții pentru orice, voia să salveze țara din Matrix, să o ia de la bogații globaliști, care o tiranizaseră până acum, și s-o redea Poporului. Comentatorii lui îl proslăveau ca pe Mesia. „Partidul meu este Poporul” repeta. Programul însuși „Apă – Hrană – Energie” nu avea nimic asemănător cu programele celorlalți candidați. A trecut un timp de dezmeticire. „Candidatul TikTok” și programul său au devenit simple lecții din manualul de comunicare mediatică (Mihnea Măruță, Dragoș Stanca), de folosire a inteligenței artificiale (Vlad Enache, Vlad Vieru, Liviu P. Dinu), psihiatrie (Dragoș Iliescu), sociologie și antropologie (Marian Preda, Alexandru Bălășescu) și din cel de structuri antropologice ale imaginarului (Lucian Boia). Existaseră precedente în materie de folosire cu succes a „Matrix”-ului. Un precedent era Nicu Ștefănuță. Lecția acestuia fusese uitată, candidatul independent intrase în Parlamentul European prin intermediul unei campanii țintite pe rețelele de socializare. După perplexitatea de Ziua Națională, a urmat confuzia națională. Instituțiile guvernamentale, cu ajutorul unui raport al serviciilor secrete, anulează turul al doilea al alegerilor prezidențiale. Motivarea Curții Constituționale indica intervenția „online” în alegerile politice din România a unei puteri străine (Rusia). România este de câțiva ani în mijlocul unui război hibrid cu Rusia și era o anulare „plauzibilă”. Dar plauzibilul acesta nu aducea argumente indubitabile. Confuzia cu tot cu concluzia oficială a dat o stare generală de depresie colectivă. Doar media mainstream a reușit în mare parte, cu propriile mijloace, să arate care este gradul de influențare a alegerilor. Dar, în continuare, săptămânile au trecut fără o poziție oficială care să explice dimensiunea influenței alegerilor prin platforma de socializare TikTok. Abia în luna februarie 2025, autoritățile statului demarează anchete privind autorii venirii celui numit Mesia pe Pământ.

În demersul de față avem reconstituirea acelor momente, de la perplexitate la confuzie, împreună cu specialiști din diverse domenii (sociologie, psihologie, programare, comunicare), pentru a înțelege ceea ce s-a numit „magie” colectivă, România „realismului magic, à la Marquez”, „Mesia și misiunea lui”.

Actuala reconstituire vizează evenimentele care au avut loc în România începând cu 24 noiembrie 2024, data câștigării primului tur de către Georgescu, și până la 20 decembrie 2024, momentul de răzgândire a Coaliției antiGeorgescu. Metodele de cercetare au fost: interviul, monitorizarea media mainstream și monitorizarea Facebook, Instagram, a canalelor Youtube și TikTok. Vom trece în revistă momentele în care cei nedumeriți de amploarea fenomenului Georgescu s-au „jurat” că realizează o coaliție proeuropeană ca apoi să-și revizuizează „frica”, părând că nu înțeleg lecția luată la alegeri și eșuând în constituirea unei majorități guvernamentale anti-Georgescu. Și, mai ales, ignorând în permanență contextul politic intern și extern, rămânând în propria „bulă” politică. În prima parte a reconstituirii, autorul a enumerat faptele și a încercat să iasă din propria nelămurire. De aceea, a fost abordat un stil de jurnal personal mai degrabă. Autorul nu este exclus din întâmplările ce urmează a fi explicate. Autorul însuși a fost nelămurit și a găsit o singură cale de a ieși din dubiu: apelul la specialiști. Autorul a realizat majoritatea interviurilor incluse în acest demers și a selectat și a preluat din postările publice de pe rețele de socializare. Demersul de față a pornit din perspectiva unui proeuropean, antiputinist. Și este povestea celui care a căzut direct în „bullshit” (verdict pus de profesorul de gândire critică Sorin Costreie), un amestec de vorbe în care nu mai recunoști adevărul. Este povestea, de asemenea, a celui ce nu a găsit „ieșirea de urgență”, rămânând într-o stare de „catastrofism” (verdict pus de profesorul de psihologie Dragoș Iliescu), o trăire atât de puternică încât să nu-ți regăsești echilibrul personal și prietenul.

Acest Jurnal a pornit din perspectiva unui proeuropean și a monitorizat acest parcurs. Apoi, realizând propriile limite de interpretare, autorul a analizat (cu ajutorul specialiștilor) discursul Celorlalți. De ce votul acestora a devenit câștigător? Iată o simplă formulare: „peste două milioane de voturi sunt anulate de un stat corupt, care nu dorește schimbarea”. O asemenea formulare, o ecuație politică câștigătoare formulată de către „suveraniști”, nu putea fi negată de un proeuropean. Pe 20 decembrie, peste două milioane de voturi sunt anulate de un Stat corupt, care nu dorește schimbarea. Proeuropeanul a trăit aceste cuvinte pe propria piele. Mai mult, unul dintre partidele proeuropene, prin lidera sa, Elena Lasconi, a repetat public acest discurs. În acest sens, nuanțele sunt minime: Stat capturat de o „haită politică” o numește Călin Georgescu (independent) pe TikTok într-o intervenție video pe 31 decembrie. Elena Lasconi (USR) crede că președintele țării este „ilegitim, iresponsabil și trădător de țară”. Cei doi combatanți, care au declarații asemănătoare antiguvernanți, sunt ambii suveraniști, deși doar cei pro-Georgescu se numesc suveraniști. Cu cât trece timpul de la momentul anulării alegerilor dintre Georgescu și Lasconi, cu atât discernem mai greu între tabere politice. Puteai să spui: cei cu Georgescu sunt dușmanii dușmani, dar Lasconi (USR) care are aceeași declarație precum dușmanii, cine este, ce vrea? Autorul s-a reorientat. A început analiza propriu-zisă a momentului Georgescu prin interogarea detaliilor comune ambelor tabere politice, proeuropean și pro-Georgescu. Oare nu sunt rețelele de socializare, inclusiv TikTok-ul, instrumente la îndemâna tuturor, proeuropeni și progeorgești? Oare de boți și de troli nu au beneficiat și progeorgeștii și proeuropenii? Oare supărarea pe clasa politică nu este aceeași? Nu sunt auzite aceleași chemări din lumea hyper-consumismului lui 2024? „whatever you order, in minutes!”, „Ai Comandat, ți-am Livrat | Ai și varietate, și calitate”, „Căutarea nu se oprește niciodată”, „Make Your Day”, „Shop Like a Billionaire”. Oare emoția și spectrul ei (de la „fericire” la „furie”) nu este comună în consumismul exacerbat, de tipul Temu? Un semnal de despărțire și interogare a apărut în momentul în care autorului i s-a forwardat acest mesaj pe whatsapp: „Călin Georgescu, acest Navalnîi al României. Mai au să-l aresteze și să-l omoare, ca să fie scenariul complet. Dpdv al studiului psihosociologic, e de observat altceva: cei care-l susțineau pe Navalnîi din Rusia îl vor acum mort pe Navalnîi din România. Mai mult, cei care zbierau că vor libertate și democrație sunt exact cei care se bucură că CCR a dat o decizie în perfectă ilegalitate, anulând statul de drept, justiția și democrația în România. Și cum asta nu e tot, matematicianul olimpic de la PMB iese și spune că decizia CCR e perfect democratică. O fi epidemie de disonanță cognitivă? Așa pare, dar e vorba doar de sursa de finanțare. Totuși, e interesant de observat cum același grup poate să susțină simultam idei și principii totalmente opuse, motivând prin același țel de «apărare a libertății și democrației». Cum ar veni, apărăm democrația susținându-l pe Navalnîi și omorându-l pe Navalnîi. Depinde doar cine pe cine finanțează.” Autorul s-a întrebat: este Georgescu un Navalnîi? Cum s-a ajuns la o asemenea contaminare, comparație? Totuși, Georgescu, pentru Autor, nu poate fi Navalnâi. Aleksei Navalnîi din 2009 este cel mai puternic opozant al lui Putin, promovând democrația și condamnând corupția din Rusia. Cu un an înainte, Navalnîi fusese suprimat de către regimul Vladimir Putin, fără ca Putin să fie sancționat. Călin Georgescu s-a aflat mereu în trena Puterii, a deținut poziții secundare în aparatul de stat, a fost de câteva ori pe lista posibililor premieri ai României. Deci, nici urmă de opoziție. În plus, sistemul politic românesc este corupt, dar nu dictatorial, n-a omorât pe nimeni, n-a suprimat pe nimeni pentru libertatea de opinie după 1990. Autorul a început să interogheze cum s-a ajuns la o asemenea confuzie. A enumerat diferențele posibile între tabere politice, proeuropeană, progeorgeștiană. Și a încercat să caute drumul confuziei care a devenit credință. Calea fanatismului care vede în Georgescu un Mesia. Autorul a încercat un simplu exercițiu al discernământului. De unde un asemenea mesaj pe rețeaua de socializare? Cum apare în bula mea un asemenea mesaj? Și, mai ales, de ce? Cum de nu se vedea „bulshit”-ul? Cum s-a trăit „catastrofarea” de partea cealaltă a baricadei, ca aceasta să-și dorească un Mesia? Nu de puține ori întrebarea a fost: nu cumva rătăcit a fost chiar autorul, poate el s-a rătăcit înotând în bullshit? De aceea, a fost interogat Celălalt, cel numit „suveranist”, în fapt, cum îl numea Dragoș Iliescu, era vorba de „izolaționist”. Există o serie de interviuri ale apropiaților de parcurs intelectual (Andrei Dîrlău, Sorin Lavric, Mihai Gheorghiu, Costion Nicolescu) și o încercare de a explica drumurile diferite. Modelul declarat al acestui demers este cel al „sociologiei publice” – Iarna vrajbei noastre de Vintilă Mihăilescu și Cătălin Augustin Stoica, este și acest demers „o privire sociologică «la cald» asupra unor evenimente publice actuale şi un dialog cu publicul implicat sau vizat de aceste evenimente. (...) Astfel, suntem pe linia iniţiată de Burawoy, acela de a promova reflecţia publică faţă de problemele sociale importante, oferind pentru aceasta o premisă informată.” (Fragment din prezentarea realizată de Vintilă Mihăilescu și Cătălin Augustin Stoica.)

Sursele de informare (publicații online, biografie teoretică), în afara celor proprii (interviuri), sunt menționate într-un capitol final. Motivul îl reprezintă coerența textului, dar și mulțimea acestora. Mulțumesc tuturor jurnaliștilor, investigatorilor pentru travaliul lor. Fără ei este greu de crezut că autorul ar fi ajuns la o aproximare a „venirii lui Mesia pe pământ”.

Autorul nu-l consideră dușman pe Celălalt. Demersul de față îl invită pe cel din tabăra adversă politic la o interogație împreună: „Prietene, cine este vinovatul pentru această ură dintre noi?”. Ianuarie 2025 începe cu semne îngrijorătoare în sensul puterii interogației. Vine cu o încurajare a taberei izolaționiste pro-Georgescu. Donald Trump devine președintele SUA. Măsurile sale se regăsesc în programul Georgescu. Trump trimite soldați la granița cu Mexicul, pentru a stopa orice intrare ilegală. Georgescu își dorește o Românie care să-și închidă granițele în fața migrației ilegale (migrație minimă în România, dar văzută ca un dușman implacabil). Trump oprește aproape complet procesarea solicitărilor de azil (inclusiv sosirea refugiaților ale căror solicitări au fost aprobate) și a luat măsuri pentru a restricționa acordarea cetățeniei americane. Trump închide programele guvernamentale privind diversitatea și incluziunea. Angajații federali care se ocupă cu diversitatea și incluziunea sunt concediați. (Georgescu nu recunoaște minoritățile sexuale.)Semnele venirii unei ordini noi, de ce nu dictatoriale, sunt vizibile. Semnele de opoziție sunt din ce în ce mai firave. Un preot de la o slujbă religioasă, la care a participat Trump, are curajul să-l înfrunte de la amvon: „Vă rog să aveți milă, dle președinte, de cei din comunitățile noastre care se tem că li se vor lua copiii, vă rog să-i ajutați pe cei care fug de război și de persecuție.” Gestul Episcopului Mariann Edgar Budde va fi numit „nasty” de către Trump și acest „nasty” va avea miliarde de aprecieri în online. Puterea politică atrage de partea ei Puterea Sillicon Valley. Odată cu Trump este în ascensiune Elon Musk, unul dintre „creierele” afacerilor din Silicon Valley. Acesta face salutul nazist în public și se implică în promovarea liderilor extremiști din Germania, Franța și România. Platforma TikTok este atenționată să facă un exit imediat în favoarea unui cumpărător american. Apoi, întrucât Trump a beneficiat de miracolul TikTok în alegeri, Trump amână o decizie radicală. Mark Zuckerberg, CEO Meta (Facebook, Instagram) hotărăște ca rețele sale să nu mai aibă filtre de detectare fake news, terorism, extremism. Urmează confruntarea deloc diplomatică Zelensky – Trump, JDVance în Biroul Oval. Puterea politică și puterea Rețelelor de Socializare își dau „ador” în SUA. România, o țară de la capătul lumii, va rezista tentației dictatoriale?

Eugen Istodor (n. 1965), absolvent al Facultatii de Litere, Universitatea din Bucuresti, semneaza rubrici permanente in saptaminalele Catavencii si Dilema Veche, Doctor în sociologie, cu o cercetare despre umor coordonată de profesorul Vintilă Mihăilescu. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania (2008).

Între 1990 și 2011 a fost senior editor al publicației Cațavencu, săptămînal incomod, devenită din 1992 Academia Cațavencu, și semnatar al rubricilor de interviu și reportaj. A colaborat cu Cotidianul și cu Dilema veche și este fondatorul secțiunii Perspektiva de pe HotNews.ro.

Este cadru didactic la Departamentul de Științe ale Comunicării din cadrul Facultății de Litere. A predat cursuri de interviu, reportaj si blogging la Centrul pentru Jurnalism Independent (1997-2002), a colaborat la Cotidianul (2004-2009) si a realizat emisiuni la Realitatea TV si TVR. 

Suport de Curs Comunicare mediatică, Științele Comunicării