Pentru re-increstinarea zidirii. Poverism-Prolegomene - Augustin Ioan

Augustin Ioan

Arhitectura poveristă este o formă contemporană radicală de reîncreştinare a edificării. Ea este ecumenică (globală) şi parohială (locală). Scopul arhitecturii poveriste este un adăpost pentru fiecare, locuind întreolaltă împrejurul unui centru spiritual şi social catalizator.

 

Mai multe detalii

1097P

Nou

20,00 lei cu TVA

Augustin Ioan pledează pentru o construire în exterior, pornită din puternice convingeri interioare, proces continuu care zideşte nu numai case, ci şi comunităţi. Aceasta este, de fapt, miza volumului de eseuri, Pentru re-încreştinarea zidirii: în revalorizarea sacrului, considerat ca material de construire al unei arhitecturi implicate în viaţa comunităţii pentru care zideşte.

„Poverismul nu este o architettura povera, ci o formă a compasiunii în faţa sărăciei, însumată cu demnitatea asumării acestei condiţii şi a lucrului cu ea. Poverismul nu înseamnă pauperitate deliberată a expresiei, ci investiţia superioară de inteligenţă a proiectării în raport cu micimea mijloacelor, gesturile de angajare caritabilă, de fraternitate socială, din partea arhitecţilor, acolo unde condiţiile patriei respective o impun. Poveristă se cheamă atunci, în interiorul acestui text, o anumită frugalitate a gesturilor de proiectare şi a mijloacelor avute la dispoziţie”.

Augustin Ioan

AutorAugustin Ioan
Anul publicării2006
Format140 x 200 mm
Nr. pagini136
ColecțiaSpaţii imaginate
eBook1680
ID Hard Cover1680
GenArhitectura
LimbaRomana
Tip formatFizic
Subiect principalTeoria arhitecturii
CategorieArta si fotografie
Sub-CategorieArhitectura
ISBN978-973-596-354-5
Nota 
2021-02-27
Pentru re-încreștinarea zidirii. Poverism-Prolegomene - Augustin

Cartea descrie misiunea arhitecturii poveriste. În termenii autorului, poversimul este un program creştin de locuire la răspântiile comunităţii mici, locale şi ale celei mari, globale. El îşi extrage înţelegerea comunităţii, a frugalităţii şi a locuirii din lecturi contemporane ale Bibliei şi ale Sfinţilor Părinţi; este ecumenică; refuză fracturarea comunităţii creştine pe criterii schismatice, geografice şi naţionale.

    Scrieți-vă propria părere

    Scrieţi un comentariu

    Pentru re-increstinarea zidirii. Poverism-Prolegomene - Augustin Ioan

    Pentru re-increstinarea zidirii. Poverism-Prolegomene - Augustin Ioan

    Arhitectura poveristă este o formă contemporană radicală de reîncreştinare a edificării. Ea este ecumenică (globală) şi parohială (locală). Scopul arhitecturii poveriste este un adăpost pentru fiecare, locuind întreolaltă împrejurul unui centru spiritual şi social catalizator.

     

    Scrieţi un comentariu

    Arhitectura este știința și arta de a proiecta și construi clădiri și ansambluri de clădiri potrivit anumitor proporții și reguli, în funcție de caracterul și destinația construcțiilor. Știința ei constă în rezolvarea funcțională și tehnică a clădirilor. Arta arhitecturii este o componentă mai specială a artelor în general, care are un caracter mai deosebit, deoarece cu elemente reale, utile, se creează și se compun imagini plastice nonfigurative, de esență abstractă, fară să imite deci modele ale naturii.

    Arhitectura nu poate fi comparată cu natura înconjurătoare decât prin aceea ca este un organism artificial implantat într-un mediu natural cu care trebuie să se armonizeze atât funcțional cât și estetic.

    Arhitectura este forma cea mai cuprinzătoare de organizare a spațiului, urmărind rezolvarea echilibrată, armonioasă, a funcțiunilor complexe, multilaterale. Arta – se știe –  este un fenomen conștient, arhitectura, pe lângă această calitate este și cognitivă și ontologică. Până la sfârșitul secolului trecut arhitectura era considerată "o decorație a structurii" (John Ruskin), iar în secolul nostru Frank Lloyd Wright redefinește arhitectura prin stilul său de integrare armonioasă a structurilor în natură, fiind exponentul cel mai de seamă al arhitecturii organice.

    Textul care urmează este o încercare de a ilustra prezentul acestui mod de abordare a arhitecturii, de a glossa pe marginea câtorva dintre temele şi materialele lui, sperând că, în proces, va fi posibilă şi exprimarea unei perspective creştine asupra tuturor acestor faţete, o formă radicală a acesteia pe care o voi numi în cele ce urmează arhitectura poveristă.

    (...)

    Modul de lucru cu tradiţia al poverismului se cheamă „retro-futurism”. Tradiţia vie informează, prin sondaje pe care arhitectul le face în trecut, arhitectura prezentului; prinse în montura prezentului, aceste referinţe şi aceste genealogii sunt atât de şocante, încât este posibil ca înşişi „vistiernicii” tradiţiei să se arate şocaţi de „noutatea” instanţei celei noi, vechi. Aceasta pentru că, în chiar numele „păstrării nealterate a tradiţiei”, fuseseră de fapt uitate tocmai exponentele cele mai de seamă ale tradiţiei celei vii, iar ceea ce unii din biserică numesc tradiţie este de fapt o seamă de elemente de vocabular din ultimele trei secole, când s-a rescris de fapt vocabularul arhitecturii creştine ortodoxe, dar şi catolice şi protestante.

    Poverismul recunoaşte că o parte din numele şi din activismul său se revendică din felul în care Poverello (Sf. Francisc din Assisi) înţelegea legătura cu natura şi reţinerea de la posesiunea bunurilor, păstrând doar uzufructul lor.

    Arhitectura poveristă şi tradiţia vernaculară: o revizi- tăm adeseori, dar fără o reală inspecţie a ceea ce este interesant şi actual în ea. Apelul la materialele locului este una dintre lecţiile pe care şi astăzi le putem învăţa din Muzeul Satului. O alta: imprecisa specializare a spaţiilor interioare şi regulile slabe de articulare a acestora în întreg. Această a doua lecţie explică de ce arhitectura vernaculară este atât de adaptabilă în timp la geometria variabilă a vieţilor familiilor care se perindă acolo. O a treia regulă esenţială este alternanţa clădirilor pe un acelaşi teren de-a lungul timpului. „Casa bătrânească” şi „casa nouă/a tinerilor” se descompun şi se reconstruiesc pe rând, ca templul din Ise.

    Augustin Ioan este arhitect și profesor universitar la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism “Ion Mincu” din Bucureşti.

    Studii

    Institutul de Arhitectură Ion Mincu Bucureşti 1990, BA

    Oxford University, UK (1992-1993) – Research Scholar

    University of Cincinnati, Ohio (1993-94) MSArch

    Institutul de Arhitectură Ion Mincu Bucureşti (1995) MA în „Formă Urbană”

    Institutul de Arhitectură Ion Mincu Bucureşti (1995-98) PhD în Istoria Arhitecturii (îndrumător prof.dr.arh.Gheorghe Curinschi-Vorona şi Sanda Voiculescu)

    Doctor al Facultăţii de filosofie a Universităţii Bucureşti (îndrumător prof.dr. Vasile Morar; 2002 Magna cum Laudae)

    Licențiat în teologie ortodoxă al Honoris Causa al Center for Traditionalist Orthodox Studies, Etna, CA, SUA (2007)

    Lucrări principale

    Arhitectura şi Puterea , Bucureşti: Agerfilm, 1992 (la baza scenariului filmului omonim produs de Agerfilm în 1992, regia Nicolae Mărgineanu, Marele Premiu FIFAL 4, 1994)

    Teme ale arhitecturii din România în secolul XX, Bucuresti, Editura ICR, 2003

    Întoarcerea în spațiul sacru, București: Paideia Press, 2005

    Dublu Tratat de Urbanologie (cu Ciprian Mihali), Cluj: IDEA Press, 2009

    Arhitectura (supra)realismului socialist, Paideia, 2012

    Arhitectura memoriei, Ed.Igloo, 2013

    Arhitectura poveristă se întinde între două limite: a) la un capăt, unitatea de vecinătate, bazată pe proximitate (parohia), respectiv expresia trans-geografică a unităţii de credinţă (biserica creştină, una şi nedespărţită) şi b) la celălalt capăt, textura suprafeţei interioare a domesticităţii, trecând prin spaţiul vag al casei.

     

    10 alte produse din aceeași categorie

    Clienții care au cumpărat acest produs au mai cumpărat și: