Moralitati elementare, editia a II-a revazuta - Vasile Morar

Se fac tot mereu încercări de a soluţiona tema teoriei cunoaşterii într-o fiziologie sau psihologie sau chiar sociologie a cunoaşterii, pentru a-i justifica în cele din urmă dreptul de a fi o disciplină filosofică autonomă.

Oricât ar fi de ascuţită şi şlefuită o sabie, dacă zace mult timp vârâtă în teacă, se părăgineşte din pricina ruginii, iar strălucirea falei de odinioară i se pierde. Autorul

Trebuie să precizăm faptul că atât psihogeneza noastră cât și demersul analitic personal se dispută în jurul unei problematici materne. De aceea, sub aspectul bulversantei apetențe a Se-ului de a participa la teoretizare, vom pune acest text sub semnul modalității în care elaborarea teoretică poate constitui o defensă în fața obiectului cercetării, cu...

Sfântul Ieronim pune în discuție condiția ierarhului. Este un dialog care încearcă să demonstreze, prin personajul luciferian, că pedeapsa trebuie să fie cu atât mai necruțătoare cu cât cel care a greșit este mai sus-pus.

Dionisie Aeroapagitul este probabil cel mai mare scriitor mistic din toate timpurile. Această versiune românească a scrierilor areopagitice aparţine celui mai valoros traducător român de literatură greacă creştină, părintele Dumitru Stăniloae.

Diogenes Laertios (greacă: Διογένης Λαέρτιος) a fost un biograf al filosofilor greci. Se presupune că ar fi trăit la începutul secolului al III-lea d.Hr.

Cartea "Iisus Hristos, iubirea trădată" este scrisă de un teolog universitar, specialist în telogie dogmatică.

Oltea Joja, doctor în psihologie, psiholog clinician și cercetător științific la Institutul de Endocrinologie C.I. Parhon din București, este profesor asociat la Universitatea Titu Maiorescu și deține titlul de Grandparent în psihoterapie cognitiv-comportamentală al Federației Române de Psihoterapie.

Volum de poezii semnat de Vasile Macoviciuc: Fericiţi cei care înoptează/ departe de cuvinte şi nu/ aud liniştea în care se îmbăiază/ urletul,/ chemarea/ dfe fiară la ospăţul cel/ tainic (I)

Această culegere de studii reuneşte pagini de o bogată însemnătate, scrise de Henri H. Stahl,   despre specificul lumii tradiționale românești.

Supranumită „Pasărea Măiastră a muzicii româneşti”, „Edith Piaf a României”, „reprezentanta întregii românimi”, „mitul Maria Tănase” ori „Privighetoarea cântecului popular românesc” Maria Tănase a fost și rămâne o figură marcantă a muzicii românești.

Lucrarea de faţă, după cum declara însuşi autorul, reprezintă forma romanţată a amintirilor celei care a fost timp de două decenii femeia cea mai apropiată de Stalin, liderul Uniunii Sovietice, în perioada 1932-1953, în care acesta a avut încredere deplină şi pe care a căutat-o ori de câte ori simţea nevoia de tandreţe, căldură sufletească şi linişte.