Platon.Adevărul ființei și realitatea vieții Volumul I.-Paul Friedländer, trad. Maria-Magdalena Anghelescu

Categoria: emblematic europa

Din categoria lucrarilor catalogate Emblematic Europa fac parte cartile din patrimoniul cultural european care sunt istoric fundamentale sau contributive si care s-au bucurat de versiuni noi de traducere, de editii ilustrate, de forme noi de editare. Cultura romana respiră si in prezent in cultura eropeana pe care o asimileaza specific. Capodoperele nascute in epoci si culturi diferite in Europa au devenit in timp emblematice pentru spiritul continentului european. Fiecare carte din această categorie este marcata cu un timbru ilustrativ pentru perioada sau contextul in care a aparut si s-a afirmat. In cazul in care opera este considerata capodopera, faptul este consemnat pe timbrul emblematic eu: capodopera a culturii europene.

Incadrarea in serii si colectii: editie magnum

Primul volum cuprinde o analiză profundă și detaliată a diferitelor concepte platonice (daimon, arrheton, altheia), cât și perspective noi asupra Academiei, mitului, dialogurilor și scrisorilor platonice. Cuprinde capitole despre Platon ca fizician atomist, Platon ca geograf, Platon ca jurist și Platon ca urbanist.

CAPITOLUL II: Daimon

Pentru platonicii din Antichitate demonologia a jucat un rol bine determinat în sistemul de idei al maestrului. Prezentatorii moderni ai filosofiei sale sunt prea raţionalişti pentru a lua absolut în serios afirmaţiile sale asupra acestui subiect. Dar cu ce drept consideră ei cele spuse despre demoni un simplu joc şi traduc totodată „doctrina” fizică şi psihologică din Timaios şi „filosofia limbajului” din Cratylos în paragrafele unui sistem platonic? Cu siguranţă numai pentru că astăzi există o ştiinţă despre natură şi despre limbaj, dar nici una despre demoni. Or, Cratylos seamănă, de fapt, mult mai curând cu un talmeş‑balmeş de trăznăi decât cu un studiu de lingvistică, iar în ce priveşte mitica ştiinţă a naturii din Timaios, un cercetător ca Democrit ar fi clătinat probabil din cap.

CAPITOLUL III: Arrheton

Eros este un mare demon, un mediator între zeu şi om. El conduce sufletul uman, din lumea devenirii, sus în locul supracelest în care îşi au lăcaşul zeii şi idealurile. Platon, ca filosof‑poet, a văzut natura lumii în aceste spaţii, forme şi destine mitice. Suntem departe de a restrânge viziunea sa la ceva pur‑conceptual: încercăm să‑l urmăm până la taina celor mai înalte sfere.

CAPITOLUL IV: ACADEMIA

Platon nu avea de ales dacă voia sau nu voia să „fondeze o şcoală”. În Socrate el întâlnise o forţă pentru care a gândi şi a‑i învăţa pe alţii reprezentau o unitate vitală atât de nediferenţiată, încât nu se poate vorbi absolut deloc despre o filosofie socratică pe care să o putem separa de învăţătura sa. Platon este un gânditor teoretic într‑un mod cu totul diferit de cel al magistrului său şi, în locul momentelor de profundă introversiune care apar ca ceva bizar şi inexplicabil în viaţa personajului platonic Socrate, în viaţa lui Platon însuşi trebuie să fi existat perioade lungi de gândire solitară, de cercetare, contemplare, fixare în scris.

CAPITOLUL V: OPERA SCRISĂ

„Unele popoare se pierd în gândurile lor; dar pentru noi, grecii, toate lucrurile sunt forme. Noi nu reţinem din ele decât raporturile şi, ca prizonieri ai luminii limpezi, construim, ca Orfeu, cu ajutorul cuvântului, temple de înţelepciune şi ştiinţă suficiente pentru toate fiinţele rezonabile. Această mare artă pretinde de la noi un limbaj admirabil de exact. Chiar numele care o desemnează este la noi şi numele raţiunii şi calculului; un singur nume spune aceste trei lucruri.” – Aşa vorbeşte Socrate în dialogul Eupalinos ou l’architecte (Eupalinos sau arhitectul), de Paul Valéry.

CAPITOLUL VII: IRONIA

„Desigur, cine ne‑ar explica ce au spus oameni ca Platon serios, în glumă sau pe jumătate glumind, din convingere sau doar discursiv, ne‑ar face un serviciu extraordinar şi ar contribui infinit de mult la educaţia noastră.” Nu se poate spune că aceste cuvinte ale lui Goethe ar fi fost suficient luate în serios, chiar şi numai ca un imperativ. Este cert însă că nu putem ajunge până la Platon dacă nu ne‑am gândit ce este ironia şi ce înseamnă ea în opera sa.

Paul Friedländer (1882-1968) a fost un cunoscut filolog german specializat în literatura clasică. A studiat cu marele reprezentant al filologiei clasice, Ulrich von Wilamowitz Moellendorff, la Universitatea din Berlin. A fost profesor la Universitățile din Berlin, Marburg și Halle. A demisionat în 1935 la presiunile regimului nazist, iar în 1938 a fost deținut într-un lagăr de concentrare. După eliberare, a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde va preda la Universitatea John Hopkins, apoi la Universitatea din California (UCLA). A devenit cunoscut pentru interpretarea originală a operelor lui Platon.

Un omagiu adus lui Paul Friedländer la moartea sa:

http://texts.cdlib.org/view?docId=hb6h4nb3q7&chunk.id=div00016&brand=calisphere&doc.view=entire_text

Cartea a avut trei editii in germana si a fost tradusa in engleza si franceza.

Editia prezentata-Format:200/280 ,414pg. l editia 1, 2019 ,beneficiază de o traducere de excepție aparținând doamnei profesor Maria Magdalena Anghelescu. Traducerea s-a realizat după ediția a treia a textului german, în care textul şi notele au fost revăzute scrupulos.

Născută în 1952 la Baia Mare, Maria-Magdalena Anghelescu a studiat la Bucureşti limba şi literatura română şi latină. Este bibliotecară la Institutul de Istoria Artei G. Oprescu din cadrul Academiei Române şi la New Europe College. Maria-Magdalena Anghelescu traduce din germană, engleză, franceză şi italiană în română. Din 2000 este membră a Uniunii Scriitorilor din România (filiala din Bucureşti, departamentul de traduceri). Pentru traducerea volumului Antikensehnsucht und Maschinenglaube. Die Geschichte der Kunstkammer und die Zukunft der Kunstgeschichte de Horst Bredekamps a primit, în 2008, Premiul de Traducere Allianz. Locuieşte la Bucureşti.

Edițiile speciale sunt în fapt creații editoriale, cărți obiect, făcute în tiraj limitat (specificat pe un timbru aplicat pe forzațul cărții). În nomenclatorul Paideia ele fac parte din clasa midi care se caracterizează prin folosirea îmbinată a unor materiale suport rare și deosebite (hârtia manuală, hârtia ivoir, piele, pânză, calc), cu o legătorie manuală remarcabilă prin originalitate și distincție. O notă aparte o conferă ilustrația, elementul decorativ, galeriile de imagini, aplicate prin tehnici diverse care produc surpriză și emoție îndelungată cititorului. Conțin întotdeauna și o ilustrație detașabilă pe suport valoros (hârtie ivoir, manuală) drept cadou.

Deși extrem de elaborate, aceste cărți sunt accesibile oamenilor cultivați atenți la marile opere ale lumii, la istorie, la diversitatea creației umane.

Ediții speciale Magna (cărți de referință):

Edițiile speciale Magna sunt cărți de format mare (20/28), cu textul paginat în larg, aerisit, elegant, sunt cărți care stau bine pe masa de lucru și pot fi consultate comod și profesionist. În acest format apar, de regulă, capodopere ale culturii române și europene, lucrări de referință deosebit de valoroase. Prin concept ele îmbină plăcerea lecturii cu studiul aprofundat.

Legătoria se distinge prin supracoperta parțială grea, aplicată excentric la piciorul cărții. Această inovație face ca lucrarea să fie suplă la deschidere și, în același timp, să stea bine închisă chiar după o îndelungată răsfoire.

Magna este o carte foarte elaborată care oferă mult, foarte mult, pentru un cost modic.