Paideia (e-book) - Werner Jaeger, trad. Maria-Magdalena Anghelescu

Din această carte mare înțelegem că idealismul aspirat de greci din cultura războinicilor ahei ai Iliadei a condus, în panelenism la fascinație și voința de perfecțiune; eroii devin modele, principiile lor modelează. Se naște un estetism care îi provoacă pe greci la voința de împlinire; creativitatea educațională este menită să aducă la realitate puritatea formelor omenești și a comunităților.

Paideia, educația cu acest sens, metamorfozarea omului în cadre ideale poate fi cheia de înțelegere a miracolului grec. Omul grec este altfel decât cel persan sau egiptean, se vrea plin de virtuți inspirate divin, calitățile lui trebuie să fie în armonie, comunitatea trebuie să o acccepte și să se potrivească la ea.

Ideea lui Jaeger că educatia, paideia, este fermentul puternic al al trans-formării omului grec din arhaitatea târzie și epoca clasică, este excepțională pentru că generează ample contexte explicative  menite să ne facă să înțelegem un proces atât de complicat și cu rezultate atât de uluitoare.

Volumul întâi cuprinde principiile, evoluţia şi criza formării personalităţii greceşti în epoca omului eroic şi a celui politic, adică în perioada arhaică şi clasică a poporului grec. El se termină cu prăbuşirea Imperiului Atenian. Atena este prezentată în detaliu dintr-o perspectivă culturală, dar și în contrast cu normele culturale diferite ale Spartei. Este descrisă influența sofiștilor asupra educației, precum și a lui Euripide și a altor poeți.

Volumul al doilea are în vedere re-formarea (paideică) platoniciană a universului spiritual al grecilor, urmările ei în cultura romană și perioada patristică. Referința esențială, identitară, rămâne însă prima fomare, cea din epoca eroică.

Aceasta este o carte despre filosofia culturii europene, despre fundamentul ei grec, despre identificarea saltului la intelectualitate în principiul educației definite de forme ideale, norme și valori perfecte.

Expunerea nu se adresează numai erudiţilor, ci tuturor celor care, în lupta acestei epoci pentru salvarea culturii noastre milenare, caută să reintre în contact cu spiritul Greciei Antice. Cartea este o operă de o valoare deosebită, recomandată tuturor celor care au un interes pentru istoria Greciei și a impactului său persistent asupra culturii occidentale.

„Literatura este preocuparea principală a acestei cărți, care este destinată să descrie paideia (cultura) grecilor și, în același timp, grecii înșiși ca paideia omenirii.”

Werner Jaeger

Atitudinea revoluţionară a grecilor care marchează o dată în istoria educaţiei umane nu poate fi formulată în puţine cuvinte. Sarcina acestei cărţi în întregime este să prezinte formarea omului grec, paideia, în tot ceea ce are ea specific şi în desfăşurarea ei istorică. Ea nu este o sumă de idei abstracte, ci chiar istoria greacă în realitatea concretă a destinului trăit. Dar această istorie ar fi dispărut de mult, dacă omul grec nu ar fi creat din ea o formă perenă. El a creat-o ca expresie a unei voinţe supreme cu care a ţinut piept destinului. Pe cea mai arhaică treaptă a evoluţiei sale, el nu avea încă nici o noţiune în privinţa acestei voinţe. Dar cu cât mai conştient păşea pe drumul său, cu atât mai clar i se întipărea în conştiinţă scopul mereu prezent sub care îşi plasase viaţa şi pe sine însuşi: formarea unui om superior. Ideea educaţiei i se părea reprezentativă pentru scopul întregii strădanii omeneşti. În ultimă instanţă ea reprezenta pentru el justificarea existenţei atât a societăţii umane, cât şi a individului. În acest fel s-au înţeles chiar grecii înşişi, ajunşi la apogeul evoluţiei lor. Şi nu avem nici un motiv pertinent să presupunem că i-am putea înţelege mai bine, pornind de la vreun punct de vedere superior de ordin psihologic, istoric sau social. Chiar şi magnificile monumente ale epocii lor arhaice pot fi înţelese cu adevărat numai privite în această lumină. Căci ele s-au născut din acelaşi spirit. Şi în forma paideii, a „culturii”, grecii au transmis mai departe ansamblul creaţiei lor spirituale, ca pe o moştenire, celorlalte popoare ale Antichităţii. Bazându-se pe ideea de cultură greacă, Augustus a legat de ea menirea Imperiului Roman universal. Fără conceptul grecesc de cultură nu ar exista „Antichitatea greco-romană” ca unitate istorică şi nici „universul cultural” occidental.

Werner Jaeger