Vegheaţi de mister. Sensul într-o lume post - modernă - David Walsh

Arhitectura este știința și arta de a proiecta și construi clădiri și ansambluri de clădiri potrivit anumitor proporții și reguli, în funcție de caracterul și destinația construcțiilor. Știința ei constă în rezolvarea funcțională și tehnică a clădirilor. Arta arhitecturii este o componentă mai specială a artelor în general, care are un caracter mai deosebit, deoarece cu elemente reale, utile, se creează și se compun imagini plastice nonfigurative, de esență abstractă, fară să imite deci modele ale naturii.

Arhitectura nu poate fi comparată cu natura înconjurătoare decât prin aceea ca este un organism artificial implantat într-un mediu natural cu care trebuie să se armonizeze atât funcțional cât și estetic.

Arhitectura este forma cea mai cuprinzătoare de organizare a spațiului, urmărind rezolvarea echilibrată, armonioasă, a funcțiunilor complexe, multilaterale. Arta – se știe –  este un fenomen conștient, arhitectura, pe lângă această calitate este și cognitivă și ontologică. Până la sfârșitul secolului trecut arhitectura era considerată "o decorație a structurii" (John Ruskin), iar în secolul nostru Frank Lloyd Wright redefinește arhitectura prin stilul său de integrare armonioasă a structurilor în natură, fiind exponentul cel mai de seamă al arhitecturii organice.

Asta e tot? Viaţa nu e mai mult de atât? Ce scăpăm din vedere? Cu siguranţă trebuie să fie ceva mai mult decât rutina zilnică şi trecătoarele, nesatisfăcătorele succese pe care le repurtăm. Cum este posibil ca moartea să fie sfârşitul ei? Viaţa, spunea cineva, este ceea ce ni se întâmplă când facem planuri pentru altceva. în multe privinţe vieţile noastre par să nu fie decât o îndelungă pregătire pentru altceva. Dar ce anume? Nici unul dintre noi nu va rămâne în viaţă. Şi totuşi ce anume ne atrage şi ne conjură neîncetat, ce anume nu ne va lăsa niciodată să trăim într-un aici-şi-acum? Chiar dacă ne întoarcem în timp până la primele urme omeneşti, vom observa că bărbaţii şi femeile acelor vremuri trăiau dincolo de circumstanţele lor imediate. în momentul în care începem să ridicăm explicit astfel de întrebări, pătrundem pe tărâmul filosofiei.

Această carte este o încercare de a arunca o lumină asupra întrebărilor care stau la baza oricărei existenţe umane. Ele ne trezesc tot mai mult interesul pe măsură ce înaintăm în vârstă. Viaţa, suferinţele şi limitele ei, ne obligă să ne confruntăm cu ceea ce suntem. Nu mai avem înaintea noastră un viitor al posibilităţilor nelimitate, un teren deschis imaginaţiei.

Născut în Irlanda, David Walshşi-a luat primele titluri universitare (licenţa şi masteratul, ambele în filosofie) la mult respectatul University College din Dublin, iar apoi doctoratul în ştiinţe politice la Universitatea din Virginia, în 1978.

A predat întâi (relativ scurt) la Universităţile din Florida şi din Carolina de Sud, iar din 1984 este cadru didactic la Catholic University of America, trecând rapid de la rangul de lector universitar, la cel de conferenţiar, iar apoi la cel de profesor plin şi de şef de catedră în ştiinţe politice. Marea presă americană i-a observat fără întârziere valoarea, astfel încât comentariile sale politice apar cu anume regularitate în Wall Street Journal, în Washington Post, în Los Angeles Times, în Chicago Tribune şi în altele de acelaşi calibru, ele caracteri- zându-se printr-o linie politică şi ideologică moderată, centristă. Această activitate politică a mers în paralel cu o activitate ştiinţifică bogată, substanţială şi diversă. Prima sa carte este dedicată misticului Jakob Bohme. After Ideology: Recovering the Spiritual Foundations of Freedom (1996) (După ideologie: cum să recuperăm fundamentele spirituale ale libertăţii) acorda spaţiu amplu lui Soljeniţîn şi altor disidenţi din tradiţia slavă. Poate cea mai originală carte a sa, oricum cea care a stârnit cea mai mare senzaţie, a fost The Growth of the Liberal Soul (Columbia: Missouri University Press, 1997).

Lucrarea explorează pe de-o parte, dialectica dintre postmodernism și pe de o parte, religia şi arta.