Situaţiile existenţiale - Viorel Cernica

Categoria: emblematic Europa

Din categoria lucrărilor catalogate Emblematic Europa fac parte cărțile din patrimoniul cultural european care sunt istoric fundamentale sau contributive și care s-au bucurat de versiuni noi de traducere, de ediții ilustrate, de forme noi de editare. Cultura română respiră și în prezent în cultura europeană pe care o asimilează specific. Capodoperele născute în epoci și culturi diferite în Europa au devenit în timp emblematice pentru spiritul continentului, considerat în istoria și întinderea lui demensurată azi pe globul pământesc. Fiecare carte din această categorie este marcată cu un timbru ilustrativ pentru perioada sau contextul în care a apărut și s-a afirmat. În cazul în care opera este considerată capodoperă, faptul este consemnat pe timbrul emblematic eu: capodoperă a culturii europene.

Filosofia – potrivit lui Viorel Cernica –  este exercițiu secund al conștiinței și se constituie printr-un act de reconstrucție a nimicului în forme logico-lingvistice și potrivit unor convenții de comunicare, în vreme ce actul valorificării nimicului este originar în ordinea cunoașterii ca atare.

Îmi propun, în lucrarea de față, să reconstruiesc logica metafizică a câtorva probleme socotite clasice din perspectiva filosofiei actuale: libertatea, lumea, Dumnezeu; ținta mea, procedând astfel, este reformularea problemei omului. Ajunsă în anumite orizonturi ale uimirii, pe care și le deschide ea însăși, gândirea lucrează uneori paradoxal, adică împotriva simțului comun și a produsului său, opinia, și acest mod de lucru al ei trece drept condiție de posibilitate a rostirii filosofice; însă numai pentru tematizarea „în cheie clasică” a unor probleme, așezată în forma unei reconstrucții, nu și pentru cea „postmodernă”, care nu mai reconstruiește teme, ci le „deconstruiește”, nu mai gândește argumente (pentru că gândirea a murit!), ci le judecă (sau le critică) pe cele construite deja, nu mai cumpănește idei pentru ca din diferența lor, pusă în evidență, să rezulte „cea mai frumoasă armonie”, ci le „analiticizează” etc.

Filosofia (din greaca antică: φιλοσοφία, philosophia, „iubire de înțelepciune”) este studiul întrebărilor generale și fundamentale, precum cele despre existență, cunoaștere, valori, rațiune, minte și limbaj. Astfel de întrebări sunt adesea puse ca probleme  care trebuie studiate sau rezolvate. Termenul a fost inventat probabil de Pitagora (c. 570 - 495 î.Hr.). Metodele filosofice includ interogarea, discuția critică, argumentul rațional și prezentarea sistematică. De pe vremea filosofului grec Aristotel până în secolul al XIX-lea, „filosofia naturală” cuprindea astronomie, medicină și fizică.

În secolul al XIX-lea, dezvoltarea universităților moderne de cercetare a condus filosofia academică și alte discipline la profesionalizare și specializare. De atunci, diferite domenii de cercetare care au făcut tradițional parte din filosofie au devenit discipline academice separate, cum ar fi psihologia, sociologia, lingvistica și economia.

Astăzi, subdomeniile majore ale filosofiei academice includ metafizica, care se preocupă de natura fundamentală a existenței și a realității; epistemologia, care studiază natura cunoașterii și a credinței; etica, care se referă la valoarea morală; și logica, care studiază regulile inferenței ce permit deducerea concluziilor din premise adevărate. Alte subdomenii notabile includ: filosofia științei, filosofia politică, estetică, filosofia limbajului și filosofia minții.

Pentru cultura românească, a venit timpul focalizării atenției către reconstrucția unor probleme de fundamente în privința existențialului omenesc, semnificative și pentru modalitatea contemporană de existență a omului. Nu este vorba despre o reorientare totală a conștiinței uimite, care își pune fel de fel de întrebări, ci doar despre reproiectarea spațiilor de discurs, în așa fel încât printre ele să se afle și rostirea filosofică, propriu-zis reconstructivă, legată de probleme care îl vizează direct pe om, adică îi tematizează nu doar felurile viețuirii și supraviețuirii sale, ci însăși ființa. În felul acesta, ar căpăta șansă la instituire – în cultura noastră – o anthropologia, o rostire despre ceea ce este omul încărcată de o anume sensibilitate metafizică, turnată în cuvintele limbii române, atentă cu anumite aspecte ale existențialului omenesc. Nu este sarcina acestei lucrări să le facă pe toate acestea; nu-mi pot propune decât o încercare de schimbare a direcției atenției contemplative (totodată speculative și aporetice) de la ceea ce reprezintă dominantele tematice ale culturii noastre actuale – covârșite, se pare, de angajamente ideologice, susținute, e drept, de veritabile experimente contemplative și practice la care se raportează, de altfel, orice cultură modernă –, către problema omului și, totodată, către alte probleme care se află într-o legătură firească, naturală chiar, cu aceea a omului: problema care vizează ființa (ceea ce este) și tipurile de ființări pe care ea le îngăduie, problema libertății omului prin raportare la ceea ce este el, problema identității Celuilalt și a sălășluirii sale esențiale în „sinele meu”, problema situației existențiale fondatoare pentru o anumită cultură, în speță, pentru cultura românească etc.

Viorel Cernica (n. 4 iunie 1957, Sascut, județul Bacău, stabilit la Câmpina, județul Prahova) este un filosof român, profesor de filosofie, cercetător afiliat al Academiei Române, eseist și poet.

Între anii 1981 și 1985 a urmat studii de filosofie la Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea din București, încheiate în iunie 1985 cu lucrarea Direcții de abordare a problematicii silogistice. Contribuții românești în silogistică.

În 1994 a început studiile doctorale de filosofie la Academia Română, Institutul de Filosofie, finalizate în aprilie 1999 cu teza de doctorat Personalismul energetic și proiectul antropologic kantian.

În anul 1994 a devenit cercetător la Academia Română, Institutul de Filosofie și Psihologie „C. Rădulescu-Motru”, iar în 2007 a ajuns conferențiar la Facultatea de Filosofie, Universitatea din București.

În 2015 a devenit conducător de doctorate în domeniul filosofiei, cu teza History of Philosophy, Phenomenology of Judgment, Hermeneutics of Culture: Concepts, Methodologies, Applications.

În prezent este profesor universitar la Facultatea de Filosofie, Universitatea din București și profesor asociat la Universitatea Politehnica din București.

Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului atașat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.

Lucrarea descrie problematica unor concepte cheie ale filosofiei, precum: libertatea, binele, lumea, cunoașterea, Dumnezeu și persoana divină.