Bucurestii in date, intamplari si ilustratii - Radu Olteanu

Categoria: emblematic romania

Din categoria lucrarilor catalogate Emblematic România fac parte cartile din patrimoniul cultural romanesc care sunt istoric fundamentale sau contributive si care s-au bucurat de editii speciale.

 Această lucrare de mari dimensiuni prezintă nu numai o istorie a capitalei românilor, ci şi o istorie concentrată a ţării, identificată în anumite momente cu oraşul-centru. Viaţa politică, mondenă, economică, manifestări culturale sau receptarea de către călătorii străini sunt numai câteva din subtemele volumului, ordonate cu mare minuţiozitate, pentru a oferi o imagine mai mult decât grăitoare a ceea ce au însemnat Bucureştii pentru istoria şi cultura românească.

Aceasta ediție face parte dintre cele speciale de interes bibliofil, fiind numerotată și purtând însemnele editurii.

Suportul pe care este imprimat textul este din hârtie manuală de culoare ocru, executată în atelierele Paideia, purtând însemne de lot; această hârtie este suplă şi rezistentă şi impesionează la atingere. 

Legătoria este integral manuală, cartea fiind cusută în lageni de 4 cu scăzământ de două coli pentru a nu avea diferenţe de grosime la cotor sau la picior. 

Coperta este din piele .

Despre istoria Bucureştilor s-a scris mult şi se va mai scrie în continuare, aşa cum este normal pentru cea mai mare urbe a ţării; dar în ceea ce s-a scris este vorba îndeosebi de lucrări narative, în care datele şi conţinutul unor fapte şi evenimente sunt folosite mai mult ca argumente în prezentarea sau susţinerea unor concluzii, într-o tratare, în general, tematică. Au lipsit încercările de prezentare cronologică, sumară, a informaţiilor şi datelor, necomentate, în sensul în care a fost elaborată Istoria României în date. Lucrarea de faţă încearcă să-şi aducă o modestă contribuţie la umplerea unui asemenea gol.

            La conceperea Bucureştilor în date şi întâmplări am urmărit ca redarea evenimentelor să fie făcută, pe cât posibil, în ordinea producerii lor, pentru a se putea oferi o imagine de ansamblu a evoluţiei oraşului, de la începuturile lui până în zilele noastre. Într-o primă parte am grupat, schematic, o parte dintre datele cunoscute despre preistoria acestor locuri, în special dintre cele oferite de cercetările arheologice; am continuat apoi cu un subcapitol despre satele Bucureştilor, care îşi aduc şi ele o contribuţie semnificativă la explicarea unor aspecte contemporane, putând suplini uneori lipsa de date – până la 1459 – despre satul lui Bucur. Am grupat apoi informaţiile principale din aria bucureşteană despre epoca medie în cele două perioade ale ei – prefanariotă şi fanariotă. Părţile a II-a şi a III-a prezintă epoca modernă a Capitalei şi, respectiv, contemporană, până în anul 1945.

            În prezentarea datelor despre Bucureşti am acordat o atenţie deosebită celor care privesc activitatea conducătorilor comunităţii, fie ei voievozi, primari sau judeţi, dar şi clerici sau negustori, ori şefi de partide politice, pentru că, prin faptele şi actele lor, au marcat istoria oraşului (şi, ca atare, tocmai acestea au fost şi reţinute), ei fiind, în fond, exponenţii colectivităţii ale căror aspiraţii le-au promovat sau asupra căreia s-au răsfrânt măsurile pe care le-au luat. Când a fost posibil, au fost prezentate şi acte de masă, în zavere, răzmeriţe, răscoale. Cât despre conducători, au fost pe larg prezentaţi cei care s-au implicat mai mult în viaţa oraşului – Mircea Ciobanul, Constantin Brâncoveanu, Al. Ipsilanti, Al. I. Cuza, Carol I şi Carol al II-lea, Emanoil Protopopescu-Pake, Dem. I. Dobrescu, N. Filipescu ş.a. Cei care nu s-au remarcat printr-o activitate bucureşteană remarcabilă, deşi personalităţi cunoscute, nu au fost menţionaţi.

            Cetate de scaun de aproximativ 600 de ani, apoi capitală a ţării, soarta Bucureştilor a fost întotdeauna strâns împletită cu soarta ţării, astfel că uneori a trebuit să fie prezentate şi evenimente care s-au produs în alte locuri din ţară sau chiar în afara ei (a se vedea, de exemplu, războaiele din 1877-1878, 1916-1919, 1941-1945), în care Capitala, prin conducătorii şi locuitorii ei, s-a implicat activ.

            Au fost prezentate şi unele reglementări juridice de larg interes, unele evenimente culturale etc., fără a ne propune să prezentăm o istorie semnificativă şi completă pentru aceste domenii.

            Deşi s-a scris mult despre bisericile Capitalei, am considerat că acestea nu pot lipsi dintr-o istorie în date a Bucureştilor, dintr-o istorie a civilizaţiei acestuia, cu atât mai mult cu cât lăcaşurile de cult au marcat profund istoria oraşului, determinând, în jurul lor, primele organizări ale colectivităţii (enoriile), împărtăşind aceeaşi soartă cu locuitorii oraşului. Mai mult decât atât, într-un oraş care a suferit atâtea calamităţi şi catastrofe (incendii, războaie, cutremure, epidemii), în afara monumentelor religioase care i-au marcat istoria, altele nu prea se găsesc, bisericile oraşului asigurându-i, indiscutabil, istoria cea mai extinsă.

            În general, am încercat să facem o prezentare, fără comentarii, a diverselor date şi informaţii, o prezentare mai dezvoltată acordând în special unor momente cruciale ale istoriei oraşului. Totodată, când am conturat „portretul” unor evenimente sau instituţii, am căutat să redăm, succint, principalele momente ale istoriei şi evoluţiei lor, în cadrul aceluiaşi articol, până în contemporaneitate, pentru a fi mai bine cunoscute şi pentru a evita redarea lor, fragmentară, repetată, acolo unde s-ar fi încadrat, cronologic, diversele date ce le privesc, manieră care ar fi fost de natură să încarce lucrarea şi să îngreuneze formarea unei imagini de ansamblu complete asupra fiecăreia dintre ele.

            În tratarea epocii contemporane ne-am oprit la anul 1945, din mai multe motive, în primul rând, am considerat mai interesant de prezentat istoria oraşului de până la noi, care este mai puţin cunoscută, cea care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial fiind trăită şi cunoscută de cei mai mulţi dintre contemporani. În al doilea rând, pentru că, din multitudinea de evenimente care au urmat, este dificil de a le selecta şi oferi, imparţial, pe cele mai reprezentative, ridicându-se, mai mult decât până acum, şi problema interpretării lor reale, care nu se poate face decât după sedimentarea datelor ce le privesc, împărtăşim, în acest sens, părerea lui C. Bacalbaşa, conform căreia istoria nu o poate scrie, exact şi imparţial, niciodată, un contemporan – istoria trăită de noi trebuind să fie scrisă de alţii, care au fost în afara acestor evenimente, putând să-şi ia distanţa necesară care să le asigure obiectivitatea în redarea şi, mai ales, interpretarea lor.

            Ţin să mulţumesc Editurii Paideia, personal domnului profesor Ion Bănşoiu, pentru solicitudinea manifestată în acceptarea şi editarea lucrării de faţă.

Radu Olteanu

Bucurestii interbelici

https://www.youtube.com/watch?v=oC074zjlmGQ

Vechiul Bucuresti in imagini - fotografii vechi gravuri - micul Paris - Bucurestiul interbelic

https://www.youtube.com/watch?v=26CczlHZQ2Q

Radu Olteanu a absolvit Academia de Arte din București, Secția grafică, în 1997. A debutat cu seria de colaborări cu Neagu Djuvara. Pasiunea sa pentru ilustrația documentară este dublată de aplecarea spre studiul științific al istoriei; lucrările sale se bazează pe analiza riguroasă deopotrivă a izvoarelor directe și a cercetărilor celor mai recente. A conceput proiecte editoriale care valorifică un patrimoniu iconografic cvasinecunoscut publicului larg.