Categorii - Aristotel

Categoria: emblematic europa

Din categoria lucrărilor catalogate Emblematic Europa fac parte cărțile din patrimoniul cultural european care sunt istoric fundamentale sau contributive și care s-au bucurat de versiuni noi de traducere, de ediții ilustrate, de forme noi de editare. Cultura română respiră și în prezent în cultura europeană pe care o asimilează specific. Capodoperele născute în epoci și culturi diferite în Europa au devenit în timp emblematice pentru spiritul continentului, considerat în istoria și întinderea lui demensurată azi pe globul pământesc. Fiecare carte din această categorie este marcată cu un timbru ilustrativ pentru perioada sau contextul în care a apărut și s-a afirmat. În cazul în care opera este considerată capodoperă, faptul este consemnat pe timbrul emblematic eu: capodoperă a culturii europene.

În această operă fundamentală pentru cultura filosofică europeană, Aristotel realizează o sistematizare a „cuvintelor-gândurilor-lucrurilor”. „Micul tratat despre Categorii deschide seria cărţilor de logică (Organon) şi în genere, catalogul scrierilor aristotelice întocmit de Andronikos din Rhodos. Tratatului îi urmează Despre interpretare, Analiticile prime, Analiticile secunde, Topicele, şi Despre respingerile sofistice”.

Capitolul I

Omonime se cheamă cele al căror nume este comun, pe când sensul aparţinând numelui este diferit ca, de pildă, animal se întrebuinţează atât pentru acest om cât şi pentru un om pictat. Doar, amândoi au numai numele comun, pe când sensul aparţinând numelui este diferit. Căci, dacă cineva ar vrea să arate ce înseamnă la fiecare din aceste două a fi animal va arăta ceea ce este propriu fiecăruia. Sinonime se cheamă lucrurile la care atât numele este comun, cât şi sensul aparţinând numelui este acelaşi. Astfel, atât omul cât şi boul se cheamă vietate. Pentru că om şi bou se denu mesc cu numele comun de animal, toto dată şi sensul substanţei este aici acelaşi. Doar, dacă cineva ar vrea să arate sensul amândurora şi ar vrea să spună ce este la fiecare din cele două a fi animal, el va arăta acelaşi înţeles. Paronime, în sfârşit, se cheamă toate lucru rile care se numesc după altceva ast fel ca denu mirea lor să capete o formă de flexiune deosebită. Aşa, de exemplu, gramaticul e numit după gramatică, iar viteazul după vitejie...

Capitolul III

Dacă ceva se enunţă ca predicat despre ceva, ca despre subiectul său, atunci toate cele ce se spun despre acel predicat, se vor spune şi despre subiect, precum om despre un om anumit şi ani mal, despre om. Prin urmare, şi despre un om anumit trebuie să se enunţe ca predicat animal; căci omul anumit este om şi animal. Dacă genurile sunt diferite fără a fi subordo nate unele faţă de altele, au şi după specie dife renţe, ca de exemplu, animal şi ştiinţă. Dife ren ţele privind animalul sunt pedestru şi biped, înaripat şi acvatic; din aceste diferenţe însă nici una nu e valabilă pentru ştiinţă; căci o ştiinţă nu se deosebeşte de alta prin aceea că este bipedă. Pe de altă parte, nimic nu opreşte ca genuri lao laltă subordonate să aibă aceleaşi diferenţe specifice. Aceasta întrucât genurile supraordo nate se enunţă despre cele subordonate lor; prin urmare, toate diferenţele predicatului vor fi şi ale subiectului...

Aristotel a fost unul dintre cei mai importanți filozofi ai Greciei Antice. S-a născut în Macedonia, în anul 384 î.Chr. Tatăl lui a fost medicul personal al regelui macedonean din acea vreme. La curtea regelui, Aristotel s-a împrietenit cu fiul său, Filip. Probabil sprijinit de acesta, în 367 î. Chr., a plecat la Atena pentru a-și continua studiile și s-a înscris la Academia lui Platon. A rămas aici douăzeci de ani, dovedindu-se mai întâi un elev strălucit, apoi un profesor și un gânditor pe măsura maestrului său. După moartea lui Platon, Aristotel a fost chemat la curtea lui Filip, pentru a desăvârși educația fiiului său, viitorul Alexandru cel Mare. A revenit apoi la Atena, unde a înființat propria lui școală, Liceul. Va preda aici timp de doisprezece ani și își va continua neobosit cercetările până în anul morții, 322 î.Chr.  

Scrierile sale acoperă numeroase subiecte - inclusiv fizică, biologie, zoologie, metafizică, logică, etică, estetică, poezie, teatru, muzică, retorică, lingvistică, politică și guvernare - și constituie primul sistem cuprinzător al filozofiei europene. Vastul sistem filozofic și științific conceput de Aristotel a fost axul culturii Occidentului până la sfârșitul secolului al XVII-lea. Unele dintre cele mai importante scrieri ale sale sunt: Metafizica, Politica, Etica nicomahică, Categoriile, Topica.

Traian Brăileanu (1882- 1947) a fost un profesor și om politic legionar român, care a ocupat funcția de ministru al Educației Naționale, Artelor și Cultelor în Guvernul Ion Antonescu.

A fost licențiat al Facultății de Filosofie din Cernăuți, profesor la Liceul „Aron Pumnul”, doctor al Universității din Cernăuți (1909), decan al Facultății de Litere și Filosofie din aceeași localitate.

Brăileanu a fost unul din membrii fondatori ai Senatului Legionar.

După rebeliunea legionară a fost arestat și apoi achitat. În 1943 a fost internat în lagărul de la Târgu Jiu, iar în 1946 a fost arestat de regimul comunist, învinuit de „dezastrul țării” și condamnat la muncă silnică pe viață. A murit la 3 octombrie 1947, la penitenciarul Aiud, fiind înmormântat la Cimitirul „Sf. Vineri” din București.

Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului ateșat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.

Acesta este unul dintre primele tratate ale filosofiei europene în care se încearcă cercetarea „genurilor”  Ființei.

Ediția tradusă de Traian Brăileanu include și o postfață semnată de acad. Gheorghe Vlăduțescu.