Simbolismul inimii în Shivaismul Kashmirian - Diana Vultur

Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului atașat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent, aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.

Cuvânt înainte

Această apariție editorială poate fi considerată ca marcând un moment important în dezvoltarea cercetării filosofice românești prin extinderea sferelor de interes ale acesteia asupra unor teme care, până în prezent, erau considerate fie exotice, fie ca aparținând unui spațiu cultural perceput pe nedrept ca fiind greu accesibil gândirii occidentale.

Deși există o mare tradiție a cercetării tematicii deosebit de vaste a filosofiei orientale, tradiție reprezentată și în filosofia românească – prin lucrările lui Mircea Eliade care au marcat cercetarea filosofiei orientale dar și a istoriei religiilor la nivel mondial -  au existat totuși puțini cercetători care s-au aplecat asupra acestor subiecte, îndeosebi în spațiul cultural românesc.

Dar iată că în perioada de după decembrie 1989 interesul pentru această tematică a reapărut iar Diana Vultur face parte dintre acei rari cercetători care s-au aplecat asupra ei, readucând-o in actualitate și, prin publicarea acestei lucrări, se deschide astfel perspectiva unei mult mai largi accesibilități a acestor teme filosofice. 

  Într-un context mai larg merită să menționăm faptul că Diana Vultur a publicat la editura Atman în anul 2023 cartea cu titlul ”Arta atenției în era modernă”.  Subiectul cărții se află în legătură cu preocupările autoarei în domeniul filosofiei și ale psihologiei atenției din străvechime trecând prin modernitate și ajungând la direcțiile contemporane de cercetare în acest domeniu. Este de asemenea o lucrare care îmbină temele actuale ale dispersării capacității de concentrare datorită multitudinii factorilor perturbatori cu modalități tradiționale de refocalizare și recâștigare a controlului atât asupra atenției cât și a propriului destin, modalități ce provin din vastul areal literar și filosofic al Vede-lor.

...

Obiectul lucrării este clar delimitat și limitat de catre autoare: domeniul Shivaismului din Kashmir, doctrină ce reflectă aspectul transcendent al divinității. Provocarea de a cerceta un asemenea obiect pentru un gânditor european nu a fost una ușoară, și a solicitat o bibliografie specifică în care sunt prezenți evident autori din spațiul cercetat dar și analize venite din orizontul filosofiei istoriei de sorginte europeană.

Autoarea debutează în mod absolut firesc cu încadrarea istorică a fenomenului cercetat realizând o plasare în spațiul indian dar și în orizontul temporal al momentului. Sunt descrise astfel expansiunea teritorială a acestui curent filosofic – expansiune ce a putut fi studiată pe bază manuscriselor traduse de către profesorul Alexis Sanderson și care a cuprins un spațiu vast ce se poate circumscrie astăzi atât întregului subcontinent indian cât și cuprinzând teritoriile statelor Cambogia și Laos din zilele noastre. Mai mult însă decât această expansiune spațială care este desigur semnificativă pentru permeabilitatea acestui curent filosofic în epocă, putem menționa caracterul profund revoluționar al acestei doctrine filosofice, mai ales din punct de vedere social. Această doctrină  filosofică a reușit cu aproape un mileniu înaintea perioadei moderne să abolească regimul stric al castelor desigur realizând aceasta din perspectiva transmisiei spirituale – a accesibilității doctrinare. Vorbim aici despre permisivitatea accesului la cunoaștere pentru orice castă socială dar și pentru femei – ceea ce la vremea respectivă este o atitudine unică și care a rămas singulară pentru încă peste un mileniu în India secolului trecut.

Evident sunt aduse în prim plan fapte sociale și istorice relevante pentru India sec 9-10 d Ch. Și anume faptul că acest curent filosofic a fost primul si singurul care a considerat femeia ca fiind egala bărbatului din punct de vedere al inițierii spirituale si de asemenea a dizolvat barierele castelor sociale – facilitând accesul tuturor la informația de natura filosofica/spirituală, fapt cu totul revoluționar pentru subcontinentul indian al acelei perioade. ( a se vedea subcapitolul 1.3 Revoluția de viziune. Incluziunea socială și viziunea spirituală paginile 33-43: ” Diferența fundamentală operată de (doctrina Shivaismului din Kashmir) a deschis în general posibilitatea emancipării tuturor, indiferent de castă și gen. În discuția sa despre calea spre eliberare, Abhinavagupta nu discriminează direct sau indirect din punct de vedere al castelor sau al genului”.

De asemenea viziunea asupra inimii spirituale ca centru de conexiune cu divinitatea se regăsește în Shivasimul din Kashmir în aspecte comune cu viziunea oferită de Creștinismul timpuriu în care avem concepția potrivit căreia inima este concepută ca fiind un spațiu al Realizării Spirituale:Atât în Șivaismul din Kashmir, cât și în creștinismul timpuriu, inima spirituală este considerată un loc sacru al întâlnirii cu divinul și al realizării spirituale. Practicanții ambelor tradiții caută să experimenteze prezența divină în inima lor și să atingă un nivel înalt de conștiință spirituală prin practici meditative și contemplative. (respectiv a se vedea întreaga parte din lucrare dedicată similitudinilor de viziune dintre aceste două doctrine spirituale: 3.6  Doctrina Inimii spirituale așa cum apare aceasta reflectată în tradiția creștinismului timpuriu și în doctrina Shivasimului din Kashmir. Similaritatea de viziune și metodologie a abordării practicilor spirituale. (pp146-153)

            În partea a doua este realizată o amplă expunere a doctrinei în sine – cu toate subdiviziunile doctrinare și conceptuale. Un aspect deosebit aici poate fi considerat ca fiind Teoria emanației universale oferită de acest curent filosofic. Această teorie conferă o viziune unică asupra universului, pornind de la manifestat, trecând printr-o succesiune ascendentă de categorii și nivele de conștiință și ajungând apoi la ceea ce putem numi partea transcendentă a Creației, spațiul tainic al naturii dumnezeiești nemanifestate: Aceste nivele vibratorii succesive sunt desemnate prin termenul de tattva (skr – realitate, principiu, esență). Shivaismul din Kashmir identifică 36 astfel de principii esențiale, descrierea acestora reprezentând o definire gradată a întregului univers cunoscut. ( a se vedea în partea a 2-a, subcapitolul 1 Cadrul filosofic fundamental al sistemului Shaiva Tantra. Viziunea cosmologică și 2 Teoria emanației universale pp 46-58)

În cadrul acestui curent filosofic universul este gândit ca o condensare treptată a Conștiinței Supreme, care cuprindenivelurile energiilor fundamentale (iccha – dorință, jnana – cunoaștere, kriya – acțiune),contracția ce apare la nivelul lui maya tattva și manifestarea prin instrumentele de cunoaștere și acțiune. Conștiințaindividuală este rezultatul acestor procese succesive de autolimitare. Fiind în măsură să inversezeacest proces prin ascensiune spirituală, conștiința ființei umane se extinde, atingând stărisuperioare și unindu-se cu Paramashiva (Dumnezeu în aspectul Său transcendent).

         Partea a treia: Revelația. Prathyabhijna, doctrina recunoașterii instantanee a naturii divine, conferă o viziune cuprinzătoare asupra specificităților doctrinare ale acestui sub-curent filosofic din cadrul doctrinei mai ample a Shivaismului din Kashmir, școala Prathyabhijna fiind considerată ca reprezentând un veritabil apogeu al viziunii filosofice dar și al posibilității de realizare prin revelație. Autoarea vorbește despre îngemănarea nebănuită care există în cadul acestui sistem, dintre mistica eliberatoare și demersul logic comprehensiv, care are la rândul său aceeași calitate de a conduce către revelație. Sunt incluse astfel în descrierea abordării complexe a acestei doctrine atât aspectele si unele texte care reflectă revelația prin elanul mistic al inimii, cât și un text fundamental are reflectă abordarea logică a caracteristicilor conștiinței respectiv care conduce la eliberare prin asimilarea în profunzime și de asemenea în mod corect, a conceptelor și a noțiunilor filosofice. (a se consulta aici și anexa 1: Textul tratatului Ishvarapratyabjijnavivriti de Utpaladeva pe care autoarea l-a inclus datorită relevanței sale doctrinare dar și subcapitolele 3.4  Revelația și expansiunea conștiinței. Centrarea în Inimă respectiv 3.5  Pratyabhijna (pp86-98)

Această parte a lucrării este dedicată îndeosebi interpretării semnificației ontice a inimii ca sediu privilegiat al acestei recunoșteri. Inima reprezintă, în acest context, nu doar un organ al corpului, ci și un adevărat centru spiritual al ființei, iar meditația asupra acesteia susține ființa umană în demersal atingerii unei stări de uniune cu Shiva, conștiința supremă. Prin această practică, se depășesc iluzia separării și dualitatea percepută de conștiința umană. Practicantul ajunge să simtă și să experimenteze prezența divinității în inima sa iar acest proces de meditație constantă conduce la realizarea unității cu Shiva. Procesul de recunoaștere a prezenței divine se realizează prin meditație profundă și printr-o transformare interioară, în care toate iluziile și limitările percepute de mintea umană sunt depășite. Similar învățăturilor creștine despre purificarea inimii prin rugăciune, Shivaismul accentuează rolul purificării conștiinței prin meditație și introspecție, scopul fiind unirea cu Dumnezeu și atingerea iluminării.

Un amplu spațiu este dedicat similarităților atât doctrinare cât și de abordare practică a spiritualității ce apar între Shivasimul din Kashmir și Creștinismul timpuriu, autoarea realizând o paralelă semnificativă între doctrina inimii spirituale – așa cum este ea concepută în sistemul shaiva și cea a inimii spirituale ce apare în viziunea spiritualității creștine ( a se vedea și subcapitolul 3.5 Doctrina Inimii spirituale așa cum apare aceasta reflectată în tradiția creștinismului timpuriu și în doctrina Shivasimului din Kashmir. Similaritatea de viziune și metodologie a abordării practicilor spiritual. Pp104-110. Autoarea arată astfel că ambele tradiții subliniază  importanța inimii ca fiind un centru al experienței spirituale. În Shivaismul din Kashmir, inima este locul conștiinței divine și al experienței mistice directe, în timp ce în Creștinismul timpuriu, inima este locul de întâlnire cu Dumnezeu și de cultivare a unei relații personale și profunde cu dumnezeirea. Autoarea face referire și la practicile sau tehnicile effective de rafinare a conștiinței prin raportarea la inima spirituală ce se regăsesc în ambele doctrine, desigur cu tehnici specific fiecăreia dintre ele ( a se consulta și subcapitolul Conștiința divină și transformarea spirituală, pp 107-108)

Prin ineditul subiectului în spațiul cercetării românești putem spune că asistăm la un domeniu aproape neexplorat, care comportă o varietate de deschideri și teme de cercetare. Desigur că putem deja discuta despre deschiderile ample realizate de către Mircea Eliade dar acestea circumscriu spațiul mai larg al sistemelor filosofice orientale. În ceea ce privește Shivaismul din Kashmir, prin deschiderile de cercetare ce s-au realizat și continuă în occident – așa cum am arătat deja, mai ales în cadrul prestigioaselor universități Oxford, Paris-Sorbonne, Tokyo și Roma, asistăm deja la un interes din ce în ce mai mare față de revelațiile acestei doctrine. Numărul cercetătorilor cu realizări semnificative în acest domeniu este în creștere – putem enumera aici atât precursorii acestor studii: Alexis Sanderson, Lilian Silburn, Bettina Baumer, Rafaelle Torella, Raniero Gnoli, Isabelle Ratie, dar si generațiile care le-au succedat cu mult succes: Andre Padoux, Christopher Wallis, James Mallinson, Mark Dykzowski etc, care se regăsesc de altfel în vasta bibliografie citată în cadrul acestei lucrări.

Merită remarcat stilul extrem de concis și de rafinat în același timp. Autoarea nu apelează niciodată, cum se întâmplă adeseori, la dublarea prin repetiții sinonimice ci, surprinde întotdeauna esențialul și semnificativul. Nu este deloc ușor pentru un cercetător european să se aplece în profunzime asupra spiritualității indiene chiar dacă mari filosofi precum Hegel sau Bertrand Russel și Mircea Eliade s-au preocupat de substanța filosofiei indiene. De altfel autoarea a inclus în modul cel mai natural în demonstrația sa atât surse indiene cât și surse relevante din spațiul nostru spiritual.

Apreciem în mod deosebit onestitatea intelectuală a Dianei Vultur, o calitate pe care o apreciem în chip deosebit mai ales la această lucrare care se prezintă cu evidente note de originalitate. Ne gândim îndeosebi la apropierile dintre mentalul colectiv indian și mentalul care a structurat creștinismul originar ca surse de reflecție și ca posibilitate de îmbogățire lăuntrică a cititorilor.

În mod sigur autoarea va continua aprofundarea subiectului acestei lucrări precum și subiecte conexe într-o viitoare cercetare. Îi dorim mult succes și întâmpinăm cu bucurie acest demers filosofic în peisajul cercetării filosofice românești.

Vasile Morar                          

Profesor emerit al Universității București