Cerul si podoabele lui (2 vol. in etui) - Tudor Pamfile

Scriitor etnolog și folclorist român, laureat al premiul „Neuschotz” al Academiei Române în anul 1909, a publicat într-un tiraj aparte, cartea prezentă reproduce integral textul  ediziei Princeps Văzduhul. După credințele poporului roman, de Tudor Pamfile, Academia Română, Colecția  „Din viața poporului român. Culegeri și studii”, volumul XXVIII, București-Leipzig-Viena, 1916,181 p.În cele două volume este surprinsă esenta privitoare la manifestarile poporului roman, unde intregul edificiu simbolic se ridică pe orizontul credintei. Pe parcursul celor două volume sunt prezentate câteva dintre legende culese din diferite zone ale țarii: în zona Transilvaniei, era convingerea că stelele sunt facute de îngeri. Omul își înalță mereu privirea către cer de unde așteaptă răspuns la rugăciune, fiind cuprins de temerilor și nevoilor sale, cu speranța că lumea cerească este o lume a celor drepți: Cu privire la cer nu se pot gasi amănunte acolo, deoarece el nu face parte din lume, din pamant, adică din „lumea de sub soare“. El este deasupra lumii, și la rândul său își are lumea sa. Cerul este descris astfel: din multe pricini, pământul a fost croit mai mare decât cerul, astfel ca poalele cerului nu putură acoperi marginile pământulși că pentru ca aceste margini să fie restrânse, Dumnezeu, prin ispita ariciului sau a altor vietăți, a încrețit fața pământului, dând cu chipul acesta naștere dealurilor și văilor, „pământul s-a încăputat cu cerul, poalele cerului s-au putut rezema tocmai pe marginile pâmântului.”