Uitaţi-l pe Heidegger / Forget Heidegger - Neil Leach - bilingv

Fiecare articol inclus în acest volum se ocupă de o problemă diferită a moștenirii arhitecturale lăsate de gândirea heideggeriană.

Arhitectura este știința și arta de a proiecta și construi clădiri și ansambluri de clădiri potrivit anumitor proporții și reguli, în funcție de caracterul și destinația construcțiilor. Știința ei constă în rezolvarea funcțională și tehnică a clădirilor. Arta arhitecturii este o componentă mai specială a artelor în general, care are un caracter mai deosebit, deoarece cu elemente reale, utile, se creează și se compun imagini plastice nonfigurative, de esență abstractă, fară să imite deci modele ale naturii.

Arhitectura nu poate fi comparată cu natura înconjurătoare decât prin aceea ca este un organism artificial implantat într-un mediu natural cu care trebuie să se armonizeze atât funcțional cât și estetic.

Arhitectura este forma cea mai cuprinzătoare de organizare a spațiului, urmărind rezolvarea echilibrată, armonioasă, a funcțiunilor complexe, multilaterale. Arta – se știe –  este un fenomen conștient, arhitectura, pe lângă această calitate este și cognitivă și ontologică. Până la sfârșitul secolului trecut arhitectura era considerată "o decorație a structurii" (John Ruskin), iar în secolul nostru Frank Lloyd Wright redefinește arhitectura prin stilul său de integrare armonioasă a structurilor în natură, fiind exponentul cel mai de seamă al arhitecturii organice.

Cultura arhitecturală operează prin intermediul genealogiei anumitor idei. Ea este dominată de anumite școli de gîndire. Hotărîrea mea de a polemiza cu una dintre aceste școli nu s-a născut din dorința de-a face critică de dragul criticii. Intenția a fost mai degrabă aceea de a ridica unele semne de întrebare și de a pune în discuție o astfel de școală de gîndire, care și-a pierdut simțul critic și a devenit un fel de dogmă, ruptă de realitățile culturii contemporane. Ceea ce mă determină acum să scriu „împotriva” lui Heidegger nu este Heidegger însuși, ci mai curînd cîteva personalități proeminente ale învățămîntului de arhitectură, care celebrează gîndirea heideggeriană într-o manieră prescriptivă, netolerînd posibilitatea unei linii de gîndire alternative. Apărîndu-l necondiționat pe Heidegger și atacîndu-i pe cei care îl critică, fără a lua cu adevărat în considerare noile puncte de vedere, aceste persoane împiedică disciplina să evolueze firesc. Problema este în mod special de actualitate în contextul României, unde scrierile lui Heidegger s-au bucurat de o popularitate considerabilă după căderea blocului sovietic. Este poate de înțeles ca gîndirea lui Heidegger să atragă într-o țară atît de mult expusă ideologiilor totalitare. La prima privire, gîndirea lui Heidegger poate părea într-adevăr seducătoare. Împotriva alienării locuirii sociale de masă, Heidegger pare să pledeze pentru o arhitectură mai legată de rădăcini. De asemenea, Heidegger pare să susțină un mod de existență „natural”, un sens autentic al locuirii, care sînt cu totul opuse falselor ispite ale culturii de consum importate din Vest.

Neil Leach este arhitect și teoretician. A predat la Universitatea din Bath, Architectural Association School of Architecture, University of Nottingham, Columbia University, Cornell University, SCI-Arc, Royal Danish Academy of Art și Dessau Institute of Architecture.

Este co-curatorul (împreună cu Xu Wei-Guo) Expoziției A2 a avantgardei arhitecturii din cadrul Bienalei de Arhitectură Beijing 2004 și al expoziției Emerging Talents, Emerging Technologies în cadrul Bienalei de arhitectură Beijing 2006.