Un pasionat cercetător în domeniul geografiei. Biobibliografie - Șerban Dragomirescu

Câteva gânduri vrâncene

de la curburile sufletului

Prof. dr. Ion Gr. CHERCIU

Focșani - Câmpineanca

Când scriem Domnul Șerban Dragomirescu, Omul ne privește mântuit de dincolo de hotarele lumii noastre și amintirile cu el se destramă din vrajă, recompunând chipul viu de altădată...

... Ne-am cunoscut demult, pe la începuturile anilor... ’60, pe când eram elev la școala gimnazială și descifram pe o hartă a României „momente” ale minunilor geografice ale patriei noastre. Printre cartografi, era și numele său. Mi-a rămas în minte ani în șir acest nume fiindcă pe atunci m-m gândit că trebuie să fie Cineva de vreme ce știe cum să așeze pe o hârtie mare datele de bază ale patriei noastre.

 ... Peste vreo trei decenii, ne-am întâlnit aievea, ca membri fondatori ai Asociației Personalului Didactic „Simion Mehedințiˮ din Focșani. Cam an de an ne vedeam la simpozionul Zilele „Simion Mehedințiˮ, manifestare cultural-științifică națională consacrată omagierii fondatorului științelor geografice românești – vrânceanul Simion Mehedinți – și a vrednicilor săi urmași pe tărâmul cercetărilor de specialitate.

... Domnul Șerban Dragomirescu susținea de fiecare dată subiecte de larg interes, cu o bogată documentare și argumentare, printr-o limpezime încântătoare de logică și de emoție. Auditoriul îl urmărea cu o respectuoasă luare aminte lăsându-se călăuzit printre informații, noutăți, situații, interpretări. Printr-o voce gravă, tonică, mereu egală cu sine, purta pe cei prezenți prin labirintul unde aleargă unele după altele tainele vocației de magister. Așezate apoi în paginile Buletinului Asociației Personalului Didactic „Simion Mehedinți”, conferințele reaprindeau anual amintirile din mințile și din sufletele prietenilor și auditorilor săi.

... Păstrez cu drag câteva ipostaze vii în care ne-am aflat împreună. Aproape mă sfiesc să scriu că ne-am aflat apropiați fiindcă Domnul Șerban Dragomirescu era apropiat de oameni în aceeași măsură, fără grade de comparație. Mai degrabă, eu mi-am dorit (și am reușit într-o bună măsură!) să fiu aproape de Dânsul la fel ca și de alți câțiva semeni ai mei.

... Și sunt convins că, în general, oamenii, lucrurile, întâmplările, stările se pot descrie și defini prin câteva ipostaze care ne pot călăuzi să percepem și să configurăm întregul. Cele câteva împrejurări care ne-au intersectat drumurile vieții m-au ajutat să fructific această convingere.

... În februarie 1998, Domnul Șerban Dragomirescu a fost în satul meu, Vrâncioaia, din epicentrul seismelor românești. A luat parte la manifestările de atribuire a numelui „Neculai Jechianu” școlii din localitate, prin care era omagiat un mare fiu al satului și un vrednic fiu al Vrancei. Domnul Șerban Dragomirescu m-a bucurat prin cuvintele de prețuire pentru acel om al faptei, făuritor de instituții locale și cu multiple rezonanțe naționale. Vorbea apăsat ca și cum și-ar fi dorit să fi fost, între altele, elev la Școala Țărănească de aici, înființată de inimosul dascăl, unde noțiunile teoretice se legau direct de laturile practice ale vieții de fiecare zi, în condiții aspre, dar cu largi perspective de împlinire.

... Peste câțiva ani, a fost prezent și în satul Budești din celebra zonă de podgorii a Coteștilor. S-a atribuit atunci școlii din sat numele „N. Al. Rădulescu”, omagiindu-se astfel un fiu al locului, devenit unul dintre marii geografi români. Evocând documentat personalitatea marelui geograf român, N. Al. Rădulescu (la centenarul nașterii sale), aducea implicit și bogate informații ale devenirii științelor geografice românești.

... L-am ascultat vorbind cu aceeași implicare psiho-științifică și despre alți geografi români (îndeosebi Simion Mehedinți, George Vâlsan, Vintilă Mihăilescu, Ion Conea, Nicolae Orghidan și poate și alții) și geografi străini (Emmanuel de Martonne, Robert Ficheux și alții). Despre mulți dintre ei a scris studii și texte de specialitate.

... A fost invitatul nostru la o întâlnire cu elevii de la Liceul de Artă „Gheorghe Tattarescu” din Focșani. Câțiva liceeni-„muzicieni” s-au străduit să-l încânte prin unele melodii vocale și la chitară, ori vioară. I-a ascultat cu atenție și cu îngăduința melomanului deprins a asculta muzica marilor creatori în săli renumite și slujită de artiști nemuritori. Apoi i-a sfătuit cu blândețe și le-a dat de înțeles că Muzica este infinita respirație a Pământului și a hotarelor de dincolo de acesta, iar Geografia este ca o descriere a muzicii planetei noastre și a învelișurilor sale. Cele două surori ale stărilor cunoașterii și trăirii umane se îngemănează ca să-l înalțe pe făuritorul marilor valori materiale și spirituale. Le-a dăruit interpreților cărți cu autograf și i-a sfătuit să-și urmeze cu încredere drumul și menirea.

... Prin anii 2000, pe un polei aprig, s-a deplasat în Gara de Nord ca să-i înmâneze fiului meu un documentar cuprinzând semnături celebre dedicate unei aniversări a nonagenarului Simion Mehedinți; documentarul a fost afișat la Casa corpului didactic din Focșani care poartă numele savantului. Este și acesta un semn ilustrativ că avea mare admirație pentru înaintașii săi întru geografie. Dar cu aceeași bonomie și bună colegialitate se comporta și cu partenerii și colegii de specialitate participanți la simpozioanele asociației vrâncene și, sunt convins, și cu alții, în alte locuri și împrejurări.

... Într-o deplasare la Soveja, la mormântul savantului Simion Mehedinți, într-o ediție a simpozionului, s-a întâmplat să dormim în aceeași cameră. Am discutat despre multe. Dar, ca fost vecin cu stația seismică din Vrâncioaia, eram curios să-mi lămurească taine legate de seismologie. Apoi am vorbit despre „Focul Viu” de la Andreiașu. Pe urmă, ne-am risipit discuțiile în geopolitică, veche temă și nouă bătaie de cap... Eram într-un mare „pentagon” al istoriei și al spiritualității românești: Mânăstirea ctitorită de Matei Basarab; descoperirea baladei Miorița; nașterea și mormântul lui Simion Mehedinți; lupte esențiale din Primul Război Mondial; Mausoleul Eroilor.

... Geograf prin menire și prin vocație, Domnul Șerban Dragomirescu a înțeles Pământul pe din afara și pe dinlăuntrul lui și condiția umană prin care trăitorii sapiens îl prețuiesc, îl slujesc și, adeseori, îl mâhnesc. S-a străduit să găsească remedii prin ocaziile și prin forțele care i-au fost hărăzite. După cum l-am cunoscut, încercând să leg aceste clipe frumoase trăite în preajma sa, sunt convins că și-a împlinit datul omenesc. Și-a onorat cu asupră de măsură numele strămoșesc: Dragomirescu – drag (iubit și iubitor de oameni); mir-escu (al mirului, al faptei împlinite cu sfințenie; al lumii străduindu-se s-o cunoască în cele mai complexe date ale ei, static, dinamic, armonios, contradictoriu).

...Mă bucur că am avut onoarea și norocul să-l cunosc pe Omul-Domnul Șerban Dragomirescu care trăiește în mine și cu mine cât va fi să fiu. Aceste crâmpeie vor să lege un drept întreg și să aprindă o candelă a curburilor memoriei și ale inimii...

Amintiri de la Graham Turnock

Graham Turnock

Director al Agenției Spațiale a Regatului Unit

Deși eram un copil pe atunci, încă îmi amintesc de prima vizită a lui Șerban la Leicester, gândul meu principal la acea vreme fiind cât de mult semăna Șerban cu tatăl meu. De asemenea, am amintiri plăcute de la vizita noastră din România din 1973 și, așa cum descrie și mama, cât de bine Șerban și mama sa au avut grijă de noi ca de propria familie atâta timp cât am stat în București.

Acestea au fost amintirile mele despre familia Dragomirescu, încât mi-am dorit să mă întorc în România după revoluția din 1989. Așa că în 1991 am făcut o vizită în Transilvania cu trenul, care a inclus patru zile fantastice de drumeții în Munții Făgăraș, ceea ce m-a determinat să mă întorc pentru o vizită mai lungă în 1992. De data aceasta m-am întâlnit cu tatăl meu, care era acolo pentru cercetări geografice, petrecând o săptămână cu el și cu Profesorul Nicolae Muică în Pătârlagele și apoi o săptămână pe cont propriu explorând Bucureștiul, cazat cu amabilitate într-un apartament deținut de Șerban si Simina. Un punct culminant al acestei săptămâni a fost cea mai festivă seară la familia Dragomirescu.

După vreo șase ani m-am reîntors de data aceasta cu un prieten și cu două biciclete de munte, iar la sfârșitul a două săptămâni de călătorie în Transilvania și Moldova am terminat excursia în București, din nou, bine primiți la cină de familia Dragomirescu acasă (fiind de asemenea tratați cu ospitalitate româneasca de Alexandru Ungureanu și soția dânsului, în Iași). Prietenul cu care am călătorit, încă vorbește și azi de acea seară încântătoare! În cele din urmă, după atât de multă generozitate, eu și soția mea am fost încântați să avem onoarea de a-l primi pe Profesorul Dragomirescu în casa noastră din Londra, în seara comemorării tatălui meu la Universitatea Leicester. Fortificat de o sticlă de țuică, pe care Șerban a avut amabilitatea să o aducă din România, ne-a făcut o deosebită plăcere compania lui Șerban în jurul mesei în acea după-amiază.

Deși nu l-am mai văzut pe Șerban de atunci, am descoperit că Alexandru Badea, fiul unui alt geograf român din generația tatălui meu și a lui Șerban, a fost director la Agenția Spațială Română, ceea ce însemna că periodic primeam vești despre familia Dragomirescu prin acea sursă precum și mai direct, prin intermediul mamei mele.

O eră a trecut acum pentru mine, atât cu tatăl meu, cât și acum Șerban care ne-au părăsit. A fost un adevărat domn care a dat un exemplu de considerație și generozitate pentru noi toți.

Iulie 2022

Necrolog Șerban Dragomirescu, 1932-2022

Peter Jordan,

Președinte onorific, Comisia Austriacă pentru denumiri geografice

La 8 mai 2022 a încetat din viață Șerban Dragomirescu, expert UNGEGN de lungă durată în România, geograf, toponimist, secretar al Comisiei de standardizare a numelor geografice a Academiei Române și membru al Comisiei de toponimie din România care a elaborat legea toponimiei românești din 2001. Comunitatea UNGEGN, comunitatea toponimiștilor în general și comunitatea geografilor deplâng pierderea unui membru de excepție.

Născut într-o familie de distinși intelectuali bucureșteni, Șerban Dragomirescu a absolvit în 1955 Facultatea de Geografie a Universității din București și a început să lucreze la Institutul de Meteorologie. Cea mai mare parte a activității sale profesionale s-a desfășurat însă la Institutul de Geografie al Academiei Române, unde a lucrat până în 1990 și unde s-a ocupat în special de revistele geografice „Revue Roumaine de Géographieˮ și „Studii și Cercetări de Geografieˮ, precum și, vorbind fluent franceza, germana, engleza și rusa, de relațiile Institutului cu geografi din alte țări, câștigându-și reputația de „ambasador al geografiei româneștiˮ. După 1990 a fost numit secretar științific al Secției de Științe Geonomice a Academiei Române, funcție pe care a deținut-o până în anul 2000, continuând să fie activ din punct de vedere științific.

Remarcabilă în opera lui Șerban Dragomirescu a fost diversitatea tematică ce cuprinde geomorfologie, istoria geografiei, geografia turismului, toponimie, cartografie și geografie politică. Expertiza sa istorico-geografică a justificat participarea sa în colectivul de redacție al celor două ediții ale Atlasului istorico-geografic al României și a contribuit în mod esențial la Dicționarul geografic al României, precum și la Atlasul istoric al orașelor din România.

În domeniul toponimiei, Șerban Dragomirescu s-a axat pe standardizare, în general, și pe redarea exonimelor românești. În perioada 1970-1979 a funcționat ca coordonator al Tabloului toponimic românesc și a fost membru al Comisiei de hărți turistice a Atlasului geografic național. Începând cu 1972, a reprezentat România în UNGEGN ca șef al delegației române, ca membru al diviziilor Româno-Elenă și francofonă ale UNGEGN, precum și la Conferințele Națiunilor Unite pentru standardizarea numelor geografice (UNCSGN). A participat în aceste funcții la sesiunile UNGEGN nr. 4 - 1972 la Geneva, nr. 5 - 1973 la New York, nr. 16-17 - 1992 și 1994 la New York, nr. 18 - 1996 la Geneva și nr. 19-20 - 1998 și 2000 la New York, precum și la cea de-a 2-a sesiune UNCSGN din 1972 la Londra, a 6-a sesiune UNCSGN - 1992 la New York, a 8-a sesiune UNCSGN - 2002 la Berlin și a 9-a sesiune UNCSGN - 2007 la New York. A fost, de asemenea, un membru foarte activ al Grupului de lucru al UNGEGN privind exonimele încă de la înființarea acestuia în 2002.

La nivel național, unul dintre meritele majore ale lui Șerban Dragomirescu este, cu siguranță, contribuția sa esențială la legea românească a toponimiei din 2001 (Monitorul Oficial al României, an XIV, Nr. 936/2002), care poate fi considerată favorabilă minorităților și foarte conformă cu rezoluțiile ONU privind toponimia în limbile minoritare. A lucrat pentru aceasta în calitate de membru al unei comisii științifice compuse din doi experți de la Academia Română de Științe și câte unul de la Universitatea din Iași și de la Institutul Geografic al Armatei Române. Cooptarea a fost făcută la cererea guvernului pentru a defini toponimele în limbile minorităților și a ajuns la rezultatul remarcabil că toponimele folosite de minoritățile vorbitoare de limbi scrise în alfabet non-roman (în România: ruși-lipoveni și ucraineni) nu trebuiau să fie convertite în alfabet roman pentru a fi afișate pe indicatoarele din oraș și în alte locuri din spațiul public. În perioada 2006-2007, Șerban Dragomirescu a fost și membru al grupului de coordonare a Dicționarului de nume Geografice al României, nomenclatorul românesc întocmit în cadrul Institutului de Geografie al Academiei Române pe baza recomandărilor ONU.

Meritele lui Șerban Dragomirescu vor rămâne, iar el se va odihni în amintirea noastră cu toate gândurile sale inspirate și amabilitatea sa deosebită.

Șerban Dragomirescu (1932-2022) a fost un geograf cu o vastă cultură, cunoștințe aprofundate în științele geografice, preocupări în domeniile geomorfologie, istoria geografiei, geografia turismului, toponimie, terminologie geografică, geografie politică și geopolitică.

Șerban Dragomirescu a făcut studii liceale la actualul colegiu „Dimitrie Cantemir” (1943-1951) și universitare la București, la Facultatea de Geografie și Geologie, Secția de geografie, Universitatea București (promoția 1955). După absolvire și-a început activitatea ca meteorolog la Direcția Generală Hidrometeorologică, București, prin repartiție guvernamentală (1955-1957).

Apoi a fost admis ca cercetător stagiar / cercetător științific / cercetător științific principal în cadrul Colectivului de Geografie al Academiei Române (1957) și apoi la Institutul de Geologie, Geofizică și Geografie al Academiei Române din București. În 1990 a devenit secretar științific al Secției de Științe Geonomice din cadrul Academiei Române, funcție pe care a avut-o până la pensionare, în anul 2000.

A urmat stagii de documentare în Germania, Polonia, Franța și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. A fost un colaborator apropiat al geografului academician Vintilă Mihăilescu și al geografului academician Victor Tufescu.

A fost membru al comitetului științific al revistei „Revue Roumaine de Géographieˮ, de care s-a ocupat. A participat la congresele internaționale de geografie din Montreal (1972) și Moscova (1976).

A obținut numeroase diplome jubiliare, de onoare, de excelență și de merit, începând din anul 1975 până în 2004.

Șerban Dragomirescu a participat la consfătuiri științifice în domeniul geografiei și la vizite importante ale unor cercetători străini în țară, spre exemplu, vizita în România a premiantului Nobel, George Emil Palade (1969).

Șerban Dragomirescu a fost un geograf cu o vastă cultură, cunoștințe aprofundate în științele geografice, preocupări în domeniile geomorfologie, istoria geografiei, geografia turismului, toponimie, terminologie geografică, geografie politică și geopolitică.

A participat la realizarea Atlasului Geografic Național. După 1990, în colective de cercetători, cu participarea lui Șerban Dragomirescu s-au realizat următoarele lucrări la Editura Academiei Române: România ATLAS ISTORICO-GEOGRAFIC; Dicționarul geografic al României; Atlas istoric al orașelor din România.

Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului atașat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent, aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.