Maria Tanase - ediție româno-franceză - L3 - Doina Berchina

Categoria: emblematic romania

În categoria Emblematic România se înscriu toate lucrările publicate de editura Paideia care sunt întru totul reprezentative sau semnificative pentru cultura română și formarea intelectuală a românilor.Însemnul editurii prin care este indicată această categorie este un timbru a cărui grafică sugerează domeniul în care lucrarea poate fi considerată ca emblematică. Dacă este o operă de primă mărime și importanță se adugă în timbru specificația capodoperă a culturii române.

Maria Tănase este o valoare națională care stârnește și în prezent admirație, acest volum reprezentând efortul Editurii Paideia de a păstra, în mentalul colectiv, personalitățile de marcă ale culturii românești.

Maria Tănase (n. 25 septembrie -d. 22 iunie 1963) a fost o interpretă română de muzică populară. A fost supranumită Pasărea măiastră de către Nicolae Iorga în anul 1938.

S-a născut în mahalaua Cărămidarilor din București (zona Palatul Copiilor – Parcul Tineretului), fiind al treilea copil al Anei Munteanu, originară din comuna Cârța, județul Sibiu (Țara Făgărașului) și al florarului Ion Coandă Tănase (1877-1958), din satul Mierea-Birnici, jud. Dolj (azi Mierea, com. Crușeț, jud. Gorj), de pe valea Amaradiei. A avut o soră și un frate: Aurica (n. 1910) și François (zis Franz, n. 1911).

În mai 1934 se angajează la Teatrul „Cărăbuș”. La 2 iunie debutează în revista Cărăbuș-Express (a lui N. Kirițescu) cu pseudonimul Mary Atanasiu, ales de Constantin Tănase. În același an imprimă Mansarda (romanță de Nello Manzatti) la casa de discuri „Lifa Record”, aceasta fiind prima imprimare a artistei.

În vara anului 1937 imprimă primele cântece populare la casa de discuri „Columbia”, sub supravegherea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner, primele două fiind Cine iubește și lasă și M-am jurat de mii de ori, pe care le-a imprimat cu acompaniamentul tarafului Costică Vraciu din Gorj.

Data de 20 februarie 1938 reprezintă debutul radiofonic al artistei. Acompaniată de taraful Ion Matache din Argeș, a susținut „pe viu” un program de cântece românești la emisiunea „Ora satului”: M-am jurat de mii de ori, Șapte săptămâni din post, Ce-i mai dulce ca alvița, Cine iubește și lasă, Geaba mă mai duc acasă, Mărie și Mărioară, Țigăneasca, Când o fi la moartea mea. La această emisie, taraful lui Ion Matache era format din doi violoniști, un contrabasist, un țambalist și un cobzar. După comentariile cronicarilor muzicali, prilejuite de debutul la radio și ecoul puternic în rândurile auditorilor emisiunilor radiofonice, Maria Tănase continuă să fie programată aproape săptămânal de Radio România.

În 1938, Maria Tănase cântă în renumitul restaurant de lux „Luxandra”, acompaniată de orchestra violonistului Petrică Moțoi.

Pe 17 august 1938 cântă la încheierea cursurilor de vară ale Universității populare de la Vălenii de Munte (Prahova), unde istoricul Nicolae Iorga o supranumește Pasărea măiastră. În același an se angajează la Teatrul „Alhambra” al lui Nicolae Vlădoianu. În septembrie lansează cu mare succes cântecele Mi-am pus busuioc în păr (cântec în stil popular) și Habar n-ai tu (ambele având muzica compusă de Ion Vasilescu) în revista Constelația Alhambrei, pe care le imprimă apoi la „Columbia”.

La 16 aprilie 1939 pleacă la Expoziția Universală de la New York (New York World’s Fair) amenajată în cartierul Flushing Meadows din sectorul Queens. Inaugurarea oficială a pavilioanelor a avut loc la 5 mai 1939. Cântă împreună cu orchestra lui Grigoraș Dinicu și cu naistul Fănică Luca la Casa românească (unul din pavilioanele României).Aici, Maria Tănase are ocazia să-i cunoască pe George Enescu și pe Constantin Brâncuși. La această expoziție au mai participat Dimitrie Gusti, arh. Octav Doicescu, arh. George Matei Cantacuzino ș.a. Maria Tănase se întoarce în țară în luna iulie.

Spre sfârșitul anului 1940, Garda de Fier îi interzice să mai apară în public și, din ordinul Ministerului Propagandei, au fost distruse toate discurile de patefon existente cu Maria Tănase în discoteca Radiodifuziunii, precum și matrițele acestora de la casa de discuri Columbia, sub pretextul că distorsionau folclorul românesc autentic. Adevăratul motiv al acestei mișcări antisemite a fost faptul că în cercul de prieteni ai Mariei Tănase se găseau și o serie de intelectuali evrei sau democrați, ca etnomuzicologul Harry Brauner (cel care a cules în 1929 cântecul Cine iubește și lasă, frate al pictorului Victor Brauner) și jurnalistul Stephan Roll (Gheorghe Dinu). Ultimul concert al artistei, dinaintea cenzurii, a avut loc la 20 octombrie 1940, la Teatrul Municipal „Maior Gheorghe Pastia” din Focșani.Ziarul „Timpul”, nr. 1356 din 16 februarie 1941, anunța cititorii reapariția Mariei Tănase într-un program radiofonic.

În martie 1941 întreprinde un turneu artistic în Turcia. Cântă în revista Melody Revue de la Istanbul cu prilejul inaugurării Teatrului de vară „Taxîm”. Aici este desemnată cetățean de onoare de președintele Turciei. La finalul acestui turneu se reîntoarce în țară. Alături de echipele formate din cele mai selecte elemente ale teatrului și muzicii românești cântă răniților din război.

După instaurarea comunismului, în 1952 este solicitată să profeseze la Școala medie de muzică nr. 1 din București, în cadrul unei catedre de cânt popular nou creată. Le-a avut eleve pe Victoria Darvai, Ileana Constantinescu, Natalia Șerbănescu.

Lansează cu mare succes cântecele Dragi mi-s cântecele mele (aranjament revuistic de Henry Mălineanu) și Aseară vântul bătea (cântec popular din Ardeal) la Concertul popoarelor organizat cu prilejul celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților pentru Pace și Prietenie din vara anului 1953, desfășurat în București.

După o pauză discografică de 11 ani, din 1954 imprimă frecvent la Radio și la casa de discuri Electrecord.

În 1958 imprimă la Electrecord patru cântece populare românești traduse și adaptate în franceză de Nicole Sachelarie, cumnata artistei: Doïna de Dolj, La malédiction d’amour (Cine iubește și lasă), Danse montagnarde (Uhăi, bade), Tiens, tiens, tiens et na (Iac-așa). Acestea au fost editate pe un microsion Electrecord (nr. cat. EPC 138), iar apoi au fost incluse, împreună cu alte cântece ale artistei cântate în limba română, pe un disc editat în colaborare cu casa franceză „Le Chant du Monde”, disc distins în 1965 cu „Grand prix du disque” (Marele premiu al discului), decernat de Academia „Charles Cros” din Paris.

A cântat în numeroase restaurante și localuri bucureștene (mai ales în perioada interbelică): „Neptun”, „Café Wilson”, „Parcul Aro”, „Luxandra”, „Luther”, „Continental”, „Prispa-naltă” din Piața Obor.

În primăvara anului 1963, fiind într-un turneu la Hunedoara cu Taraful Gorjului, află că este bolnavă de cancer la plămâni. Întrerupe turneul, rugând-o pe Mia Braia să o înlocuiască. La mai ajunge acasă, în București.

Se stinge din viață la Spitalul Fundeni, la 22 iunie 1963, ora 14:10.

Ca să o cunoști și, eventual, să o înțelegi pe Maria Tănase trebuie înainte de toate să îi asculți cântecele cu răbdare, pe îndelete. Sunt peste 400! De la Ciuleandra și Leliță cârciumăreasă, Bun îi vinul ghiurghiuliu, Butelca me, la Lume, lume, M-am jurat de mii de ori, Lung e drumul Gorjului, Dodă, Dodă sau Doinele de Dolj și de Maramureș...

Lași la urmă blestemul: Cine iubește și lasă... Pentru că e prea adânc, prea învolburat, ca o vâltoare ucigașă...

Timbrul glasului ei răscolitor te va lua prin surprindere. Nu vei ști ce te tulbură, ce te emoționează mai mult. Vigoarea vocii, tânguitul amar, ironia unor versuri, cheful de viață ori dilemele metafizice, existențiale pe care le simți prezente la tot pasul în aceste melodii, dar, mai ales, în: Eu pe badea am întrebat, Dadă, frică mi-e că mor ca mâine, Bătrânețe haine grele, Când oi fi la moartea mea. Multe sunt prelucrări din folclorul orășenesc, altele din repertoriul lăutăresc, dar și destule culese de prin toate regiunile țării cu specificul melodic al fiecăreia. Așa că Maria, venită pe lume la București, din unirea unui oltean cu o ardeleancă din Țara Făgărașului, într-o zi blândă de septembrie, poate fi considerată emblematică pentru toți românii, pentru felul de a fi al oricăruia dintre ei. Nu degeaba, fata din Cocioc și-a pus „busuioc în păr”!

Vorbim, așadar, de un fenomen și de un simbol național, poate nu îndeajuns de bine valorificat la 100 de ani de la nașterea artistei. Generațiile următoare o vor redescoperi și prețui, cu atât mai mult cu cât globalizarea trimite spre căutarea și asumarea unor rădăcini identitare.

Maria Tănase însăși s-a străduit să facă mai pe înțelesul lumii fiorul trăirii și simțirii autohtone, înregistrând unele dintre cântecele ei de succes în limba franceză.

Așa, oricine poate măsura felul în care duioșia, melancolia, tragismul ori energia prezente în doina sau romanța noastră, în cântecul de jale sau cel de petrecere, de la noi e tot atâta valoare artistică și tezaur cultural european, cât în fadoul portughez, canțoneta italiană sau șansoneta franceză.

Berchină Doina (1950- )

A absolvit Facultatea de Filosofie și jurnalism –Universitatea Bucureşti, cu specializare în Teoria și practica presei.

Din 1973 este colaboratoare a Programului III de radio.

Din 1990 este redactor principal şi apoi realizator coordonator la postul de radio România Tineret.

Din anul 2000 se transferă la redacţia jocuri şi concursuri.

Colaborează şi cu celelalte posturi Radio România, Radio Cultural, România Actualităţi şi Antena Bucureştilor.

În anii ’90 lansează primele concursuri de frumeseţe din România şi manifestarea Magia Modei.

Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului atașat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.

Ediția include, alături de date biografice semnificative, și imagini care prezintă personalitatea Mariei Tănase.