Wines from România – Radu Anton Roman

Categoria: emblematic romania

În categoria Emblematic România se înscriu toate lucrările publicate de Editura Paideia care sunt întru totul reprezentative sau semnificative pentru cultura română și formarea intelectuală a românilor.

Însemnul editurii prin care este indicată această categorie este un timbru a cărui grafică sugerează domeniul în care lucrarea poate fi considerată ca emblematică. Dacă este o operă de primă mărime și importanță se adaugă în timbru specificația capodoperă a culturii române.

Libra Magna este o carte foarte elaborată care oferă mult pentru un cost modic.

Mulţumită unor autori recenţi – în primul rând colectivului condus de profesorul Valeriu Cotea („Podgoriile şi Vinurile României”, un adevărat manual, un îndreptar, o carte de referinţă), profesorului Viorel Stoian („Marea Carte a Degustării”, o lucrare excepţională) lui Mihai Macici (autorul unei prime încercări în domeniu, „Vinurile României”) şi lui M. Ogrinji şi I. Neamţu („Sub zodia lui Bachus”) – mulţumită şi articolelor şi cărţilor prof. Nicolai Pomohaci, prof. Ioan Nămoloşanu, prof. Avram Todosie, dr. Ion Puşcă, avem azi o imagine destul de clară a viniculturii româneşti, dacă nu cumva completă. Extrem de rezumativ şi numai sub beneficiu de inventar de amator, înşir aici numele marilor podgorii şi a vinurilor din România (asta numai ca să ştiţi unde să căutaţi vinul preferat).

Ciclul vegetal al viței-de-vie, lung de aproximativ o jumătate de an, începe la sfârşitul lunii ianuarie şi începutul lunii februarie şi este marcat de sărbători şi obiceiuri dedicate ursului, viței-de-vie şi pomilor fructiferi (Martinii de Iarnă, Arezanul Viilor, Târcolitul Viei, Ziua Ursului, Ziua Omizilor, Trif Nebunul şi altele).

După aproximativ două luni de zile, în preajma echinocţiului de primăvară, se dezgroapă viţa-de-vie, îngropată toamna, şi i se taie corzile. La Sântamărie se angajează pândari şi se „leagă” magic plantaţiile de viţă. La Schimbarea la Faţă se gustă poama nouă.

De Ziua Crucii sau Cristovul Viilor se începe culesul strugurilor şi se bat nucii plantaţi la vie.

Ciclul fermentării şi limpezirii vinului în butoaie este viaţa ascunsă şi miraculoasă a viţei de vie care continuă să trăiască şi „dincolo”, după moartea plantei, la încheierea ciclului său vegetal. Băutura fermentată, vinul, este considerată o „licoare a tinereţii”, o „apă vie” care alungă starea mohorâtă a omului şi realizează, prin beţiile rituale, legătura mistică între participanţii alaiurilor cu zeul trac Dyonissos.

Vinul este astăzi o băutură rituală consumată obligatoriu în nopţile de An Nou, Iordănitul Femeilor, Sântion, îngropatul Crăciunului, Măcinici. (Ghinoiu)

MOLDOVA:

HLIPICENI (la nord-est de Hârlău, una din cele mai nordice podgorii româneşti) – viile Hlipiceni, Răuseni, Prăjeni – vinuri albe – Aligote, Muscat Ottonel, Fetească Albă, Fetească Regală.

PLUGARI (între Hârlău şi Prut) – vinuri albe, ce-i la Cotnari e şi pe apa Miletinului.

PROBOTA (la nord de Iaşi) – viile Probota, Bivolari, Şipote,Trifeşti, Vlădeni – vinuri albe – Fetească Albă, Fetească Regală, Aligote, Muscat Ottonel.

40 de sfinţi au fost 40 de ficiori, şi la un chef, la o veselie, s-au făcut toţi 40 fraţi, adecă prieteni, de aceea se beau 40 de pahare de vin şi se dau de pomană 40 de colaci. (Niculiţă-Voronca)

COTNARI – vinuri albe, în podgoriile

-       Cotnari (viile Cotnari, Dealu Paraclis, Cârjoaia, Cepleniţa ş.a.)

-       Cucuteni (viile Cucuteni, Jora, Băiceni ş.a.)

-       Hârlău (viile Hârlău, Maxut, Zagavia, Făgădău ş.a.)

-       Frumuşica (viile Frumuşica, Rădeni, Flămânzi ş.a.)

Soiuri principale (toate prefiloxerice): GRASA DE COTNARI, FRÂNCUŞA, apoi FETEASCA ALBĂ, BUSUIOACA DE MOLDOVA şi VIN VOIEVODAL (cupaj local), Fetească Regală, Muscat Ottonel, Aligote

Vechi ceremonii –, „gurbanul” (1 februarie, în Teleorman, când în cadrul unor petreceri se stropesc viile cu „vin vechi”) sau „praznicul viilor” (25 martie, în Gorj, când se organizează procesiuni pe dealurile cu vii, iar vinul și colacii sunt element cu rol ritual principal), sărbători ale speranţelor în viitoarea recoltă, ca și „culesul viilor” („christovul” sau „hrisovul viilor” – 27 septembrie), celebrare a vieţii și rodniciei, relevă rămăşiţe ale mitului lui Dionysos, mit legat de cultul băuturii învestită cu puteri magice de asigurare a abundenţei și fericirii.

(Văduva)

IAŞI – vinuri albe şi roşii , în podgoriile

-        Bucium (viile Bucium, Bârnova, Vlădiceni, Pietrăria) – vinuri albe

-        Galata (viile Miroslava, Galata, Balciu, Cetăţuia ş.a.)

-        Copou-Şorogari (viile Aroneanu, Copu-Breazu, Şorogari ş.a.)

-        Tomeşti (viile Goruni, Tomeşti, Chicerea)

-        Comarna (viile Curagău, Comarna)

-        Covasna (viile Costuleni, Cozia, Covasna, Hiliţaf

Soiuri principale albe: ALIGOTE, FETEASCĂ ALBĂ, FETEASCĂ REGALĂ, SAUVIGNON ALB, MUSCAT OTTONEL, Riesling Italian, Pinot Gris, Muscadelle, Tămâioasă Românească, Traminer Roz

-        Uricani (viile Uricani, Găureni) – vinuri roşii

-        Bohotin (viile Bohotin, Isaiia, Răducăneni)

Soiuri principale roşii: FETEASCĂ NEAGRĂ, BĂBEASCĂ NEAGRĂ, CABERNET-SAUVIGNON, Pinot Noir, Merlot, Oporto, Burgund Mare, Limbergher

Soiuri locale prefiloxerice: VIN DE URICANI (cupaj), BUSUIOACĂ DE BOHOTIN

(De Ajunul Sfântului Dumitru, la 25 octombrie, n.m.) Se face „focul lui Sumedru”, peste care sar copiii, ca să fie sănătoşi tot anul, sau tinerii; cei care reuşesc să sară se vor căsători în decursul anului. Femeile împart seara, la lumina focului, nuci, mere, struguri, prune uscate, uneori chiar vin, pe care le dau copiilor. Când focul e aproape stins, fiecare participant ia câte un tăciune, care este aruncat mai apoi în livadă, pentru ca pomii să rodească şi în anul ce vine (în unele regiuni, „focul lui Sumedru” e făcut chiar în livezi). (Pamfile)

HUŞI – vinuri albe şi roşii, în podgoriile

-        Huşi (viile Coţoi, Dobrina, Turbata, Voloseni, Rusca, Stănileşti ş.a.)

-        Avereşti (viile Pâhneşti, Avereşti, Arsura, Ghermăneşti)

-        Olteneşti-Tătărani (viile Crasna, Olteneşti, Lohan ş.a.)

Soiuri principale albe (nord): ZGHIHARA DE HUŞI, Feteasca Albă, Riesling Italian, Fetească Regală, Aligote, Pinot Gris, Sauvignon, Muscat Ottonel, Tămâioasă Românească

Soiuri principale roşii: BUSUIOACĂ DE BOHOTIN (nord) şi FETEASCĂ NEAGRĂ, OPORTO (sud), Băbească Neagră, Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir

Soiuri locale prefiloxerice: ZGHIHARA DE HUŞI, BUSUIOACA DE BOHOTIN

(De 1 februarie, n. m.) Podgorenii se duc la vie, taie coarde de viţă în patru locuri, în formă de cruce, iar deasupra toarnă vin (pe coarda tăiată), pun sare și înfig o bucată de slănină și una de pâine, ca să sporească rodul. („Ion Creangă”)

VASLUI – (viile Bahnari, Brodoc, Rediu, Zăpodeni ș.a.) – vinuri albe

DEALURILE FĂLCIULUI (sud de Iaşi) – vinuri roşii şi albe, în podgoriile

-         Vutcani (viile Vutcani, Deleni, Hoceni, Roșiești ș.a.)

-         Murgeni (viile Murgeni, Berezeni, BIăgești, Ţuţcani ș.a.)

Soiuri principale roşii: CABERNET SAUVIGNON, FETEASCĂ

NEAGRĂ, Pinot Noir, Merlot, Oporto, Băbească Neagră Soiuri albe: Fetească Albă, Aligote, Pinot Gris

COLINELE TUTOVEI (sud de Vaslui) – vinuri albe şi roşii, în podgoriile

-         Iana (viile Iana, Puiești, Vaduri, Pogana ș.a.)

-         Tutova (viile Tutova, Băcani, Ciocani, Perieni ș.a.)

-         Bălăbăneşti (viile BăIăbănești, BăIășești, Cerţești ș.a.)

Soiuri principale albe: FETEASCĂ ALBĂ, Fetească Regală, Aligote, Riesling Italian

Soiuri principale roşii: CABERNET SAUVIGNON, FETEASCĂ NEAGRĂ, Băbească Neagră, Merlot

Soiuri locale prefiloxerice: Poamă Albă Creaţă, Zghihară Verde, Bălaie

(De Spolocanie, prima zi din Postul Paştelui, n.m.) Femeile beau ca să se facă cânepa frumoasă. Toată ziua beau și joacă, pentru cânepă, și aduc pe cineva înalt în casă, ca să fie cânepa subţire și înaltă. (Niculiţă-Voronca)

ZELETIN (nord de Nicoreşti) – albe şi roşii, în podgoriile

-         Zeletin (viile Răchitoasa, Podu Turcului, GIăvănești ș.a.)

-         Parincea (viile Răcătău, Parincea, Corbasca ș.a.)

-         Dealu Morii (viile DeaIu Morii, Oncești, Vultureni ș.a.)

-         Tănăsoaia (viile Corbiţa, Tănăsoaia, Homocea)

-         Gohor (viile Priponeşti, Gohor, Ghidigeni ş.a.)

RĂCĂCIUNI-ORBENI (nord de Adjud) – vinuri albe

BOZIENI-ONICENI (între Roman şi Negreşti) – vinuri albe

Ocasiunile de beţie sunt bâlciurile, unde mulţi săteni au cumpărat ceva sau au vândut ceva: acolo se încheie cu o beţie grozavă. Astfel la bâlciuri se găsesce tot ce animeză la beutură: fripturi, mâncări gustose şi piperate răspândesc aroma lor în jurul butoielor de vin, de ţuică şi de rachiu. Apoi lăutarii contribuesc, alăturea cu beutura, la uitarea necazurilor, la plăcerea petrecerii. Pahar după pahar, ţuică după ţuică duc în definitiv pe ţăranul beţiv în acea stare de excitare şi apoi de amorţeală, în care sănătatea şi morala suferă peste măsură.

În această stare trec beţivii şi după multe alte împrejurări, cum este alegerea primarului. (dr. Manolescu, 1895)

...

TARA ROMÂNEASCĂ:

DEALURILE BUZĂULUI – vinuri roşii şi albe, în podgoriile

-        Râmnicu-Sărat (viile Greabănu, Topoliceni ş.a.) – vinuri albe

-        Zărneşti (viile Racoviţeni, Comisoaia) – vinuri roşii

-        Cernăteşti (viile Săpoca, Cernăteşti, Poşta Câlnău, Aldeni) – roşii

Soiuri roşii principale: CABERNET SAUVIGNON, Fetească Neagră,

Merlot, Pinot Noir

*

POŞIRCA

Poşirca eterciul rămas din boasca de prune fermentate, din care s-a scos ţuica. În sate foarte sărace din Oltenia şi Moldova se mănâncă, cu mămăligă.

*

NICOREŞTI (nord de Tecuci) – vinuri roşii şi albe, în podgoriile

-        Nicoreşti (viile Nicoreşti, Mălureni, Cosmeşti ş.a.)

-        Buciumeni (viile Buciumeni, Vizureşti, Tepu)

Soiuri principale roşii(prefiloxerice): BĂBEASCĂ NEAGRĂ, FETEASCĂ NEAGRĂ

Cabernet Sauvignon, Merlot, Oporto, Burgund Mare

Soiuri albe: Fetească albă, Riesling Italian, Fetească Regală, Aligote

(La Sfântul Ioan de toamnă – 29 august, n.m.) „Sf. Ion taie capul pe curechi”; „Irod i-a tăiat capul pe curechi”. De aceea se posteşte, nu se mănâncă poamă roşie şi curechi roş, nici fiertură. Unii mănâncă numai struguri sau ajunează. Nu se mănâncă din blid sau tipsie. Oamenii împart mere, pere, castraveţi. (Muşlea-Bârlea)

DEALU BUJORULUI (nord de Galaţi) – vinuri roşii şi albe, în podgoriile

-         Bujoru (viile Mâstâcani, Fârţâneşti, Jorâşti, Vârlezi, Folteşti ş.a.)

-         Oancea (viile Oancea, Vlâdeşti, Suceveni, Cavadineşti)

-         Bereşti

-         Smulţi

Soiuri principale roşii (mai ales la OANCEA): MERLOT, FETEASCĂ NEAGRĂ

CABERNET SAUVIGNON, Băbească Neagră, Negru Vârtos (rar)

Soiuri principale albe: FETEASCĂ ALBĂ, Riesling Italian, Muscat Ottonel, Fetească Regală, Aligote, Şarbă, Băbească Gri.

În ziua de Arminden să bei vin roşu, că se înnoieşte sângele. (Candrea)

IVEŞTI (la şoseaua Tecuci-Galaţi) – vinuri albe şi roşii, în podgoriile

-         Tecuci

-         Iveşti (viile Malu Alb, Iveşti, Umbrăreşti, Lieşti, Piscu )

Soiuri albe: Muscat Ottonel, Fetească Albă, Selection Carriere

COROD (la apus de Tecuci) – vinuri albe şi roşii

GRIVIŢA

NĂMOLOASA

Soi de interes local: Selection Camere

Moşii schimbării la faţă, ofrande pentru morţi la Probejenie (6 august) constând din struguri, must şi faguri de albine. Boabele de struguri curăţate de pe ciorchine şi duse la biserică pentru a fi sfinţite se numesc, în unele zone, „colivă de struguri”.

Cel care gustă prima boabă de struguri trebuie să pronunţe cu voce tare formula consacrată: „Boaba nouă în gura veche”. (Ghinoiu)

COVURLUI – vinuri albe şi roşii, în podgoriile

-         Băleni (viile Băleni, Corni, Cuca)

-         Scânteieşti (viile Fântânele, Scânteieşti, Tămăoani, Frumuşiţa)

-         Smârdan (viile Serbeşti, Fileşti, Smârdan)

-         Pechea (viile Pechea, Schela, Slobozia Conachi)

VIN FIERT

•            1 litru vin, tare bun • 5 linguri miere • 1 praf scorţişoară
•            10 boabe piper • 10 cuişoare
•            Se pune într-o oală de tablă subţire (aveţi explicaţia mai jos) vinul la fiert, cu piper, cuişoare, scorţişoară
•            Când ies primii aburi se adaugă mierea şi se amestecă
•            La primul undit al unui apropiat clocot se ia de pe foc şi se acoperă (alcoolul fierbe la 70o C; deci, ca să nu se piardă bunătate de tărie, oala trebuie să fie de metal subţire – ca să se încingă repede – şi acoperită, ca să rămână vinul-vin, ţuica-ţuică şi nu resturi groase dezalcoolizate)

Vinul, ca şi ţuica, palinca, horinca, ginarsul, vinarsul, rachiul şi orice alt distilat de fructe, se dă autodafe-ului cu bucurie şi voluptate, de parcă s-ar întoarce la o matcă kali-inchiziţio-nirvaneză, cea care i-a înfiat atât de drăgăstos şi pe renascentistul Giordano Bruno şi pe romantica Ioana D’Arc, rămânându-i lui Galileu doar mătuşă vitregă. Se bea când eşti „ciumurluit” (adică ai maţele vraişte) sau când e ger porumbac, din căniţe de lut cu gura strâmtă, să nu se răcească iute şi să dea drumul la miresmele fierbinţi pe de-a-ncetul.

Pentru a creşte cânepa frumos, femeile beau și joacă fusul și furca în cârciumă de Sfântul Vasile (sau în ziua de lăsatul secului la postul mare; în ziua de Spolocanie; la lăsatul secului de brânză): „dacă n-ai cu cine, măcar şi singură să tropăieşti”. (Bot)

Vinul fiert, ca să fie mai aprig, ar trebui să fie o Tămâioasă din cele vechi, mieroasă, de Drăgăşani ori de Pietroasa, urcată spre tăria cea din urmă, dincolo de care nu mai e nimic decât altă viaţă.

Unii-i zic învechirii îndelungate ce transformă vinul dulce şi tare într-un fel de lichior, maderizare. Alţii zis-au că nu-i vin, ci ulei gros din alcool, ori marmeladă (un cubuleţ turteşte un regiment, mai umblă o legendă comică).

Dar nu contează ce zic unii şi beau alţii! Ce contează e să fierbeţi un vin cât mai tare şi mai dulce, că mierea, cât ar fi de dulce şi de suavă, n-ajunge până la miez, nu îndulceşte şi fibra profundă a vinului (deşi fără miere nu se poate!).

Şi nu avem decât patru (sunt ele mai multe, dar pe acestea le prefer eu) vinuri corespunzătoare în magazia naţională: Tămâioasă (Pietroasă, cum i se zice la locul ei de vârf), Grasa de Cotnari, Busuioaca de Bohotin şi Muscatul Ottonel, amânpatru vinuri parfumate cât o grădină de crini păzită de îngeri, spălaţi şi ei, la rândul lor, cu esenţe de migdale şi flori de măr.

Primul e galben aur, sau galben pai, moale, feciorelnic şi fierbinte. Al doilea e galben-verzui, ca o ambră de Baltica. Al treilea e colorat misterios în rubiniul trandafirilor de Baccara şi explodează cu un iz feciorelnic de fragi şi busuioc. Tămâioasa e muntenesc, slujind bine la două case, una în Pietroasele (unde-i dulce, perversă şi cărnoasă ca un cofet oriental), iar alta la Drăgăşani (aici e mai suavă şi mai senină). Grasa şi Busuioaca sunt vinuri nordice şi la apus de Prut, ascunse de istorie între Huşi şi Cotnari, dar fraţi buni cu Furmintul de Tokay şi marele Sauterne.

Muscatul Ottonel, că am ajuns şi la el, ca şi multe alte vinuri oportuniste (Riesling, Fetească), călătoreşte peste tot, în voia lui, de la Cotnari la Jiu, de la Oltina la Halmeu. Izbândele mari, însă, în Ardeal se celebrează, prin tot ţinutul Târnavelor. Untdelemnuri gălbui, esenţe de soare lichefiat şi miere parfumată din flori de iasomie şi conuri de brad, eleganţă nervoasă şi fineţe decadentă definesc acest vin. învechit, tot ca şi Tămâioasa, devine un simbol al aristrocraţiei solare, al castei vinurilor licoroase şi puternice, motiv de evlavie şi certitudine a unui miracol (pentru inventarul dumneavoastră: pe lângă enumerarea de mai sus, din aceeaşi categorie excepţională fac parte – egală! – unele Traminer-uri Roz şi Furmint-uri de pe Târnave, Chardonnay-uri din podgoriile Murfatlar – depinde de an sau de ce vor pivnicerii – iar Feteasca Albă de la Cotnari şi Busuioaca de Moldova întotdeauna).

Sigur, unii vor spune, pe bună dreptate, că a fierbe asemenea vinuri e o impietate, o distrugere de patrimoniu european şi naţional, vezi bine! Dar tot atât de adevărat este că numai cu asemenea vinuri dulci şi tari poţi construi vinul fiert – capodoperă!

Recoltatul mierii, numit în popor retezatul sau tunsul stupilor, era fixat de tradiţie la Sântilie (20 iulie, n.m.), Macavei (1 august, n.m.) și Schimbarea la Faţă (1 august, n.m.).

Ziua, de obicei joia, se împărţea în două: recoltatul mierii dimineaţa și ospăţul după-amiaza. Retezatul stupilor era, în Moldova și Bucovina, o adevărată sărbătoare, când rudele, vecinii și prietenii gustau fagurii cu miere și beau ţuică și vin îndulcit cu miere.

Masa festivă, cu unele elemente rituale menite să aducă prosperitate prisăcii, se transforma într-o frumoasă petrecere cu cântec și joc care dura până seara târziu sau chiar până a doua zi. (după Ghinoiu)

Radu Anton Roman (1948, Făgăraș - 2005, București) a fost un jurnalist, scriitor și realizator TV, cunoscut mai ales pentru emisiunile pe teme culinare.

 Într-o viață de 57 de ani, Radu Anton Roman, gazetar, scriitor, realizator TV, vânător și pescar sportiv, a publicat poezii, însemnări de călătorie, romane și eseuri, fiind implicat în mai multe proiecte de televiziune și publicații, dedicându-se din anul 1997 și domeniului gastronomic.

 În 1998, Radu Anton Roman a publicat una dintre cele mai importante lucrări recente ale gastronomiei românești „Bucate, vinuri și obiceiuri românești” (Editura Paideia).

Între 2001 și 2005 a realizat pentru Pro TV emisiunea cu profil culinar „Bucătăria lui Radu”.

 Printre biologii Mihai C. Băcescu, Alexandru Marinescu și Adrian Gagea, geograful Ion Cepleanu sau fotograful Ovidiu Bogdan, Radu Anton Roman a fost în 1991 unul dintre colaboratorii români ai lui Jacques Yves Cousteau în decursul turnajului celor patru filme despre Dunăre. Împreună cu Adrian Gagea, a parcurs în echipa lui Cousteau Delta Dunării, povestind aceste aventuri în 2001 în jurnalul „În Deltă cu Jacques-Yves Cousteau" (Editura Paideia).

 Romanul „Zile de pescuit” (reeditat în 2002 de Editura Paideia), pentru care i-a fost decernat Premiul Luceafărul în 1985, a fost publicat în Franța cu titlul „Des poissons sur le sable” (editura Noir sur Blanc). În 2004, datorită lui Radu Anton Roman și a lucrării sale „Savoureuse Roumanie”, ce include 358 de rețete culinare și istoria lor, Franța a (re-) descoperit bucătăria românească.

 În afară de aceasta, Radu Anton Roman a fost un cunoscut și competent cronicar teatral, prezent în publicații ca România literară și Luceafărul, prin anii '70-'80.

 Mare iubitor al plăcerilor vieții, epicurian și hedonist declarat, Radu Anton Roman s-a stins din viață din cauza unui infarct în 2005.

 Este înmormântat în cimitirul Bellu catolic.

Edițiile speciale sunt în fapt creații editoriale, cărți obiect, făcute în tiraj limitat (specificat pe un timbru aplicat pe forzațul cărții). În nomenclatorul Paideia ele fac parte din clasa midi care se caracterizează prin folosirea îmbinată a unor materiale suport rare și deosebite (hârtia manuală, hârtia ivoir, piele, pânză, calc), cu o legătorie manuală remarcabilă prin originalitate și distincție. O notă aparte o conferă ilustrația, elementul decorativ, galeriile de imagini, aplicate prin tehnici diverse care produc surpriză și emoție îndelungată cititorului. Conțin întotdeauna și o ilustrație detașabilă pe suport valoros (hârtie ivoir, manuală) drept cadou.

Deși extrem de elaborate, aceste cărți sunt accesibile oamenilor cultivați atenți la marile opere ale lumii, la istorie, la diversitatea creației umane.

Ediții speciale Magna (cărți de referință):

Edițiile speciale Magna sunt cărți de format mare (20/28), cu textul paginat în larg, aerisit, elegant, sunt cărți care stau bine pe masa de lucru și pot fi consultate comod și profesionist. În acest format apar, de regulă, capodopere ale culturii române și europene, lucrări de referință deosebit de valoroase. Prin concept ele îmbină plăcerea lecturii cu studiul aprofundat.

Legătoria se distinge prin supracoperta parțială grea, aplicată excentric la piciorul cărții. Această inovație face ca lucrarea să fie suplă la deschidere și, în același timp, să stea bine închisă chiar după o îndelungată răsfoire.

Magna este o carte foarte elaborată care oferă mult, foarte mult, pentru un cost modic.

„Pe Radu Anton Roman l-am cunoscut mai târziu. Înzestrat cu toate darurile creatorului baroc și ale consumatorului expert, el face parte din categoria acelora pentru care partea cea mai importantă a unei bucurii e comentariul. A găti e a scrie. Nici o senzație nu e deplină, dacă nu devine cuvânt. Voluptatea de a povesti o mâncare și de a construi, în jurul paharului, zglobii piruete lirice justifică și amplifică plăcerile mesei. Neobișnuită este investiția de efort, de salahorie, la care consimte R.A.R. pentru a documenta jubilația. Bucătăria e bibliotecă, arhivă, laborator. Siesta e activitate de cercetare. Ponciful „unității de granit“ a expresiei culinare autohtone (în jurul sarmalelor și mititeilor) se spulberă pentru a face loc unei diversități feerice. Adevărului canonic i se substituie, salutar, sărbătoarea adevărurilor multiple, culese în fiecare sat, pe fiecare vale, ogradă cu ogradă. Suntem în plin postmodernism – vor spune câțiva universitari famelici. Aș! A se slăbi! Suntem în plină tradiție, în tot ce are ea mai exuberant, mai firesc și mai apetisant. Poftă bună, și să vă fie de bine!”

 Andrei Pleșu, București, 13 februarie 2001

„Radu Anton Roman a fost dăruit cu harul scrisului şi al gătitului. Un Gargantua braşovean, pantagruelic până la jertfa de sine. Cartea sa de căpătâi este un compendiu gastronomic cu valenţe de cercetări arheologice, etnografice şi sociologice. Reţetele sunt doar un pretext pentru a face loc unui roman fascinant scris cu nerv, verb şi umor de mare clasă. Dacă nu aţi citit Bucate, vinuri și obiceiuri românești, merită să o faceţi cu prisosinţă. Este cel mai frumos omagiu pentru cel mai mare scriitor dintre bucătari şi invers. Mare la propriu şi la figurat!”

brasovultau.ro