Despre sensul vieții - Valentin Mureşan

Categoria: emblematic europa

Din categoria lucrărilor catalogate Emblematic Europa fac parte cărțile din patrimoniul cultural european care sunt istoric fundamentale sau contributive și care s-au bucurat de versiuni noi de traducere, de ediții ilustrate, de forme noi de editare. Cultura română respiră și în prezent în cultura europeană pe care o asimilează specific. Capodoperele născute în epoci și culturi diferite în Europa au devenit în timp emblematice pentru spiritul continentului, considerat în istoria și întinderea lui demensurată azi pe globul pământesc. Fiecare carte din această categorie este marcată cu un timbru ilustrativ pentru perioada sau contextul în care a apărut și s-a afirmat. În cazul în care opera este considerată capodoperă, faptul este consemnat pe timbrul emblematic eu: capodoperă a culturii europene.

Lucrarea tratează o problematică fundamentală pentru gândirea filosofică și reprezintă o lectură cu caracter propedeutic, pentru toți cei pasionați de filosofie.

Volumul descrie punctele de vedere ale unor gânditori renumiți asupra sensului vieții.

„Care este sensul vieții?”  este o întrebare filosofică, care poate fi exprimată în diferite forme, cum ar fi De ce suntem aici?, Ce este viața în general?, Care este scopul existenței? și Ce suntem noi? Aceasta a fost subiectul multor speculații filosofice, științifice și teologice de-a lungul istoriei. A existat un număr mare de răspunsuri propuse la aceste întrebări; răspunsuri provenite din numeroase și diferite medii culturale și ideologice.

Sensul vieții derivă din contemplarea filosofică, religioasă, precum și din cercetările științifice despre existență, legături sociale, conștiință și fericire. Sunt implicate și alte aspecte, cum ar fi semnificația simbolică, ontologia, valoarea, scopul, etica, binele și răul, voința liberă, existența unuia sau a mai multor zei, concepțiile despre Dumnezeu, sufletul și viața de apoi.

Subiectul nu e străin publicului românesc: în ultimii ani, editurile au livrat numeroase cărți pe această temă, majoritatea însă fiind cantonate în sfera practică, a eficientizării vieții, ori în aceea transcendentă, a speranței unor revelații definitive. E drept că despre sensul existenței umane se poate scrie în felurite chipuri: din perspectivă teologică, din perspectivă parapsihologică, din unghiul cercetărilor de psihologie a muribundului, din perspectivă istorică ori culturologică etc.

Valentin Mureșan

SENSUL VIEȚII

Richard Taylor

Nu e ușor să găsim un răspuns la întrebarea dacă viața are sau nu un sens și, cu cât ne concentrăm mai mult asupra acestei probleme, cu atât răspunsul pare să ne ocolească mai tare sau, pur și simplu, să ne scape. De multe ori renunțăm, evitând-o ca pe orice întrebare dificilă pe care, neputând-o suprima, ne putem preface cel puțin c-am uitat-o. și totuși, orice persoană rațională recunoaște că aceasta este o întrebare esențială, care presupune un răspuns elocvent.

Dacă ideea sensului vieții e greu de înțeles în acest context, căci nu știm la ce anume ne va conduce un posibil răspuns, atunci ideea lipsei de sens a existenței ar fi mai accesibilă. Bunăoară, dacă ne-am contura imaginea clară a unei existențe lipsite de sens, am putea ajunge la un anumit rezultat în ceea ce privește întrebarea inițială, comparând această imagine cu reprezentarea propriei vieți și analizând concluziile obținute.

Exemplul perfect al unei existențe lipsite de sens îl găsim în vechiul mit al lui Sisif. Să ne amintim că Sisif, trădând secretele divine, a fost condamnat de zei să rostogolească până în vârful unui munte o stâncă, de unde aceasta cădea imediat, împinsă de propria-i greutate, și Sisif trebuia s-o urce iarăși, pentru ca aceasta să cadă din nou și tot așa, la nesfârșit. Iată imaginea unei munci zadarnice, a unei existențe fără sens, care nu se va sfârși vreodată. Nu va fi răscumpărată nici măcar de moarte, care, chiar dacă nu săvârșește ceva, poate încheia măcar acest ciclu. Dacă ni l-am imagina pe Sisif chinuindu-se așa pentru o vreme, fără a înfăptui nimic, pentru ca apoi, doborât de oboseală, să renunțe în cele din urmă și să se îndrepte spre ceva mult mai promițător, atunci lipsa de sens a acestui capitol din existența sa nu ar mai fi atât de dezolantă. Ar putea fi mai degrabă considerată un vis întunecat și teribil, din care eroul s-ar putea trezi la lumină și la realitate. Numai că Sisif nu se trezește, căci aici nu e vorba de nici un vis. Zadarnica lui muncă îi reprezintă realitatea și viața, care, lipsită de sens, continuă însă la nesfârșit. Prin munca sa, Sisif nu realizează nimic, afară doar de faptul că are de făcut mereu și mereu același lucru. Chiar dacă face un pas sau o sută, sau o mie, nu va primi nici un semn că va fi vreodată izbăvit de păcatul împotriva zeilor care i-a adus această soartă. Nimic nu rezultă din munca sa, absolut nimic.

Acest mit i-a atras întotdeauna pe oameni pentru nenumăratele sale semnificații. Anticii credeau că el simbolizează veșnicul răsărit și apus al soarelui, iar alții îl asociau cu neîncetata rostogolire a valurilor pe țărm. De obicei se spune că el reprezintă eterna luptă a omului și a spiritului său nepotolit, hotărârea de a nu renunța niciodată în fața obstacolelor. Această interpretare e susținută și de acea versiune a mitului potrivit căreia lui Sisif i se poruncise să urce stânca în vârful muntelui astfel încât ea să se poată rostogoli în final în cealaltă parte a versantului, lucru pe care Sisif nu a fost niciodată în stare să-l facă.

Oricum, ceea ce mă preocupă pe mine nu e nici să apăr și nici să prezint vreo versiune a acestui mit. L-am citat doar pentru unul dintre motivele sale, și anume pentru ideea de activitate ciclică, repetată, care nu ajunge niciodată la un rezultat. Am putea descoperi și alte imagini care ne-ar ajuta la fel de mult, fără a mai fi nevoie să apelăm la creatorii de mit. De exemplu, ne putem imagina doi oameni care duc o piatră – sau chiar un lucru foarte prețios, oricum, nu asta contează – înainte și înapoi, pe rând. Unul o duce până într-un punct mai apropiat sau mai îndepărtat, de unde o ia celălalt, pentru a se întoarce cu ea la punctul de plecare, unde va fi înlocuit de primul, și operația se va repeta astfel la nesfârșit, fiecare pas conducând doar la propria reiterare. Sau ne putem imagina două grupuri de prizonieri, unul dintre ele ocupat cu săparea unei gropi enorme, pe care nu apucă însă niciodată să o termine, căci celălalt grup pune repede pământul la loc. Primii vor relua săpăturile, dar noua groapă va fi iarăși acoperită, și tot așa, la nesfârșit.

ESTE POSIBILĂ VIAȚA DUPĂ MOARTE?

C. J. Ducasse

Problema dacă personalitatea umană supraviețuiește morții e considerată adesea drept un subiect ce nu merită osteneala. Numai evidența empirică, se spune, poate fi relevantă aici, căci chestiunea e pur factuală.

Nici o chestiune însă nu e pur factuală dacă nu a fost mai întâi bine înțeleasă; iar problema noastră e un caz exemplar de ambiguitate, încărcat de supoziții tacite. Până când nu vor fi înlăturate ambiguitățile și nu vor fi analizate critic supozițiile latente, nu vom ști realmente ceea ce vrem să aflăm atunci când întrebăm dacă e posibilă viața după moarte, nici nu vom putea spune până atunci ce relevanță au pentru problemă diferitele fapte empirice disponibile.

Îmi propun, deci, să clarific înțelesul acestei chestiuni. Mă voi întreba, mai întâi, de ce e atât de dorită o viață viitoare și de ce se crede atât de mult în ea. Apoi voi expune, cât mai convingător cu putință în timpul limitat ce-mi stă la dispoziție, argumentele avansate îndeobște pentru a dovedi că o asemenea viață e imposibilă. După aceea voi examina logica acestor argumente și voi arăta că ele eșuează în stabilirea respectivei imposibilități. Apoi voi scoate în evidență supoziția tacită (și arbitrară) care face aceste argumente atât de convingătoare.

Volum îngrijit de Valentin Mureșan

Traduceri de: Crisia Nicolau, Valentin Mureșan

Valentin Mureșan (n. 11 februarie 1951, d. 3 februarie 2020) a fost un filosof român, profesor de filosofie morală și etică la Facultatea de Filosofie, Universitatea din București.

Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului atașat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.

Ediția este tradusă de Crisia Nicolau și Valentin Mureșan. Cuvântul Înainte este semnat de V. Mureșan.