Parmenide - Platon. Traducere, lămuriri preliminare și note de Sorin Vieru Ediția a II-a

Categoria: emblematic europa

Din categoria lucrarilor catalogate Emblematic Europa fac parte cartile din patrimoniul cultural european care sunt istoric fundamentale sau contributive si care s-au bucurat de versiuni noi de traducere, de editii ilustrate, de forme noi de editare. Cultura romana respiră si in prezent in cultura eropeana pe care o asimileaza specific. Capodoperele nascute in epoci si culturi diferite in Europa au devenit in timp emblematice pentru spiritul continentului european. Fiecare carte din această categorie este marcata cu un timbru ilustrativ pentru perioada sau contextul in care a aparut si s-a afirmat. In cazul in care opera este considerata capodopera, faptul este consemnat pe timbrul emblematic eu: capodopera a culturii europene.

Incadrarea in serii si colectii: editie magnum

Platon a fost un filozof al Greciei antice și fondatorul Academiei din Atena. Este considerat figura pivotantă pentru dezvoltarea filosofiei, în special a tradiției Occidentale. Spre deosebire de ceilalți filosofi contemporani ai săi, întreaga operă a lui Platon se presupune că a supraviețuit intactă pentru mai bine de 2500 de ani.

Alături de profesorul său, Socrate, și de cel mai cunoscut student al său, Aristotel, Platon a pus bazele filosofiei Occidentale și științei. După spusele lui Alfred North Whithead: „caracterizarea în general cea mai sigură a tradiției filosofice europene este că ea constă într-o serie de note de subsol la scrierile lui Platon.” Dincolo de importantele sale contribuții care au ajutat la închegarea filosofiei, științei și matematicii pe continentul european, Platon este adesea considerat ca fiind unul dintre importantele personaje fondatoare ale spiritualității occidentale. Friedrich Nietzsche, alături de alți gânditori, au caracterizat Creștinismul ca fiind ,,platonism pentru mase”. Influența lui Platon asupra gândirii creștine este adesea văzută ca fiind mediată de către Sfântul Augustin de Hipona, acesta din urmă fiind unul dintre cei mai importanți teologi și filosofi din istoria Creștinătății.

Platon a inovat dialogul scris și formele dialectice în filosofie, care originează odată cu el. În special prin dialogurile Republica și Legile, Platon pune bazele și filosofiei politice occidentale, producând unele dintre cele mai timpurii tratate politice scrise din perspectivă filosofică.

La rândul său, Platon a fost profund influențat de predecesori precum Socrate, Parmenide, Heraclit și Pitagora, cu toate că puține dintre textele acestora s-au păstrat și majoritatea cunoștințelor care mai există aceștia provin din dialogurile lui Platon.

...

Revenim la izvorul primar „Platon. Parmenide” în traducerea discipolului lui C. Noica – Sorin Vieru despre curajul și exercițiul filosofic privind ipotezele asupra lui UNU din metodica lui Parmenide, că Unu este întreg și Unu Plural (având părți): 1. Unu este în fiecare din părțile sale; 2. Unu este și întreg; 3. Unu este limitat și nelimitat; 4. Unu participă la ființă și la timp; 5. Unu este și devine: „... nu este nici întreg, nu are nici părți; nu este nici drept, nici rotund; nu este nici în sine însuși, nici în altul; nu este nici stătător, nici mișcător; nu este nici identic, nici diferit cu sine sau cu altul decât sine; nici asemenea, nici neasemenea; nici egal, nici inegal; nici mai mare, nici mai mic decât el însuși ori decât altul; nu ființează nici în timp, nici în spațiu; și este total inaccesibil pentru numire, pentru cunoaștere, simțire și părere” [6, p. 12]. Parmenide este un exercițiu de presupunere, un procedeu argumentativ cu deducere din ipoteze și S. Vieru semnifică rolul lui pentru Noica: „Fără a stărui asupra semnificației majore a exercițiului argumentativ din Parmenide - a se vedea în această privință însemnările lui Constantin Noica – ne mărginim să consemnăm aici o altă semnificație vizuală a tranziției de la discuția Parmenide-Socrate, în jurul posibilității participării la forme a lucrurilor – la deducțiile din ipotezele asupra lui UNU” [6, p. 21]. După S. Vieru, meritul semnificativ a lui Platon de oferire a unei funcții noi pentru deducție, reieșind din ipoteze este: sistematizarea ipotezelor în corespondență cu organizarea metodică a întrebărilor, care apoi devine LOGICĂ. El subliniază importanța lecturii lui Parmenide, care impune studiu și interpretare nu numai pentru conținutul textului, dar și a înțelege dialogul despre UNU, despre forme și exercițiu filosofic: „Tema Unului în unicitatea ei, se desface, se ramifică și se împletește cu alte teme; ideea 116 Școala doctorală științe umaniste se împletește cu alte idei, și chiar cu opusele ei, asimilându-le. Așa se confirmă Unul cu celelalte decât el însăși. Forma respectivă, forma altora decât Unul: Unul se confruntă cu ființa și neființa, cu timpul și timpurile, deci cu devenirea; Unul se confruntă cu pluralitatea (multiplul), cu identicul și diferitul etc., etc. Toate acestea constituie tematizarea verticală a Unului, dacă prin exercițiul filosofic pe una din laturile sale” [6, p.23]. E mic studiul actual pentru a relata detaliat într-o tăbliță ipoteza lui Parmenide și răspunsul (ar fi spus Aristotel), ce a prezentat doar într-o formă rezultativă acad. Gheorghe Vlăduțescu, însă voi da citire fragmentelor considerate ca sursă de inspirație pentru Noica în rapoartele culturii. Punctul 146. „Orice lucru, în raport cu orice lucru se prezintă, cred după cum urmează. Este sau identic, sau diferit; căci altminteri... ar fi în raport cu un lucru dat sau o parte a acestuia, sau cumva întreg din care acela este parte” (- Evident). Punctul 147. „Rezultă, așa dar, că dacă sub toate raporturile avem pe de-o parte Unul, pe de altă parte, cele ce nu sunt Unu. Unul nu va fi nici parte a celor ce nu sunt Unul, nici întreg față de acestea, ca față de părți; la rândul lor, cele ce nu sunt Unu, nu sunt nici părți ale Unului, nici întreguri față de acela, ca față de o parte a lor” (- Firește). Punctul 148. „... în raport cu diferitul însuși, Unului îi este dat să fie nu altceva decât celelalte, ci chiar același lucru, iar ceea ce primește un caracter identic este desigur asemenea; ori nu-i așa?” (- Ba da) [6, p. 108]. Sorin Vieru apreciază rolul dialogului din antichitate „ca una din cheile de boltă ale lui Platon”, aducând omagiu lui Noica în aportul pentru traducerea lui Parmenide: „Îndemnul și sfatul lui Constantin Noica au contribuit decisiv la finisarea traducerii de față, începută de altfel tot sub impulsul său, în primăvara anului 1987, versiunea noastră a fost citită și adnotată de Domnia sa... Farmecul acelor ședințe de lucru, impregnate de generozitatea intelectuală a inițiatorului lor, constituie amintirea cea mai de preț a semnatorului acestei încercări de transpunere” [6, p. 45].

Platon a fost un filozof al Greciei antice și fondatorul Academiei din Atena. Este considerat figura pivotantă pentru dezvoltarea filosofiei, în special a tradiției Occidentale. Spre deosebire de ceilalți filosofi contemporani ai săi, întreaga operă a lui Platon se presupune că a supraviețuit intactă pentru mai bine de 2500 de ani.

Alături de profesorul său, Socrate, și de cel mai cunoscut student al său, Aristotel, Platon a pus bazele filosofiei Occidentale și științei. După spusele lui Alfred North Whithead: „caracterizarea în general cea mai sigură a tradiției filosofice europene este că ea constă într-o serie de note de subsol la scrierile lui Platon.” Dincolo de importantele sale contribuții care au ajutat la închegarea filosofiei, științei și matematicii pe continentul european, Platon este adesea considerat ca fiind unul dintre importantele personaje fondatoare ale spiritualității occidentale. Friedrich Nietzsche, alături de alți gânditori, au caracterizat Creștinismul ca fiind ,,platonism pentru mase”. Influența lui Platon asupra gândirii creștine este adesea văzută ca fiind mediată de către Sfântul Augustin de Hipona, acesta din urmă fiind unul dintre cei mai importanți teologi și filosofi din istoria Creștinătății.

Platon a inovat dialogul scris și formele dialectice în filosofie, care originează odată cu el. În special prin dialogurile Republica și Legile, Platon pune bazele și filosofiei politice occidentale, producând unele dintre cele mai timpurii tratate politice scrise din perspectivă filosofică.

La rândul său, Platon a fost profund influențat de predecesori precum Socrate, Parmenide, Heraclit și Pitagora, cu toate că puține dintre textele acestora s-au păstrat și majoritatea cunoștințelor care mai există aceștia provin din dialogurile lui Platon.

Platon s-a născut într-o familie aristocratică, având ca tată pe Ariston (descendent al regelui mitic Codros) și ca mamă pe Perictione (care provenea dintr-o familie înrudită cu Solon). Numele său de naștere era Aristocles. Copilăria îi este marcată de războiul peloponeziac și de luptele civile între democrați și aristocrați.

La 20 de ani îl cunoaște pe Socrate, rămânând alături de el vreme de 8 ani, până la moartea acestuia. Înclinațiile poetice, talentul în domeniul teatrului le-a înăbușit și s-a dedicat total filosofiei. La moartea lui Socrate (399 î.Hr.) nu a putut fi de față, fiind bolnav. 

Refugiat o vreme la Megara, îl cunoaște pe filosoful Euclid din Megara⁠  (450‒366 î.Hr.), un alt discipol al lui Socrate. Realizează mai multe călătorii: în Egipt se familiarizează cu matematica; în Cirene intră în legătură cu matematicianul Teodor; în coloniile din Italia de Sud face cunoștință cu pitagoreicii; în Sicilia, la Siracuza este invitat de tiranul Dionysios cel Bătrân. Unele surse istorice susțin  că Dionysios cel Bătrân l-a vândut pe Platon ca sclav, în Egina, deoarece îi considera supărătoare prezența, dar prietenii l-au cumpărat și eliberat din sclavie. Acest fapt ar putea explica hotărârea lui Platon de a se retrage din politică și de a deschide o școală filosofică la Atena, lângă gimnaziul închinat eroului mitologic Academos, de unde și numele Academia. Organizarea școlii era asemănătoare societăților pitagoreice, cu o ierarhie bine structurată. Școala va funcționa aproape 1000 de ani, unul dintre obiectivele ei cele mai importante fiind acela de a contribui la pregătirea politică a oamenilor politici. Academia lui Platon este închisă în 529 d.Hr., la ordinul împăratului Iustinian.

După ce împlinise deja 60 de ani, Platon a mai efectuat două călătorii la Siracuza, în speranța de a-l influența pe Dionysios cel Tânăr pentru proiectele sale de reformă politică și filosofică. Din păcate, proiectul eșuează definitiv. S-a stins din viață, după cum spune Cicero, „cu condeiul în mână” („scribens mortuus est”).

Traducere, lămuriri preliminare și note de Sorin Vieru

Prof. univ. dr. Sorin Vieru este doctor în filosofie al Universităţii din Bucureşti din anul 1973 cu o teză din domeniul logicii. Este specializat în logică formală şi istoria logicii, însă activitatea sa de cercetare a vizat şi filosofia politică, în special cea antică (Platon). Principalele sale publicaţii au abordat teme de logică şi ontologie (Aristotel, Wittgenstein, Frege, Boole). De asemenea, a tradus în limba română opere de Platon, Carnap sau Marcuse. Prof. univ. dr. Sorin Vieru este coordonator de doctorat şi Profesor Emerit în cadrul Facultăţii de Filosofie.

Edițiile speciale

Edițiile speciale sunt în fapt creații editoriale, cărți obiect, făcute în tiraj limitat (specificat pe un timbru aplicat pe forzațul cărții). În nomenclatorul Paideia ele fac parte din clasa midi care se caracterizează prin folosirea îmbinată a unor materiale suport rare și deosebite (hârtia manuală, hârtia ivoir, piele, pânză, calc), cu o legătorie manuală remarcabilă prin originalitate și distincție. O notă aparte o conferă ilustrația, elementul decorativ, galeriile de imagini, aplicate prin tehnici diverse care produc surpriză și emoție îndelungată cititorului. Conțin întotdeauna și o ilustrație detașabilă pe suport valoros (hârtie ivoir, manuală) drept cadou.

Deși extrem de elaborate, aceste cărți sunt accesibile oamenilor cultivați atenți la marile opere ale lumii, la istorie, la diversitatea creației umane.

Ediții speciale Magna (cărți de referință):

Edițiile speciale Magna sunt cărți de format mare (20/28), cu textul paginat în larg, aerisit, elegant, sunt cărți care stau bine pe masa de lucru și pot fi consultate comod și profesionist. În acest format apar, de regulă, capodopere ale culturii române și europene, lucrări de referință deosebit de valoroase. Prin concept ele îmbină plăcerea lecturii cu studiul aprofundat.

Legătoria se distinge prin supracoperta parțială grea, aplicată excentric la piciorul cărții. Această inovație face ca lucrarea să fie suplă la deschidere și, în același timp, să stea bine închisă chiar după o îndelungată răsfoire.

Magna este o carte foarte elaborată care oferă mult, foarte mult, pentru un cost modic.