Mutația semnelor - René Berger (e-book)

UN CONCEPT NOU TEHNOCULTURA

Prezenţa tehnicii şi a uluitoarelor performanţe aplicative ale ştiinţei în cîmpul vieţii, gesturilor şi gândurilor noastre este un fapt de domeniul evidenţei imediate. Iconosfera lumii contemporane – se poate spune – este acaparată şi dominată autoritar de o tehnică generatoare, în lanţ, de tehnici cu efecte acceleratorii asupra ritmului de evoluţie şi dezvoltare a culturii şi civilizaţiei contemporane. Aceste modificări de ritm – generate, în ultimă analiză, de nivelul şi exigenţele vieţii sociale – solicită cu inistenţă modificări cu deosebire în planul capacităţii de adaptare a fiinţei umane. Contextul experienţelor perceptive în care omul contemporan se găseşte angajat presupune, în primul rînd, o modificare a atitudinii mentale de natură să faciliteze – prin alte concepte decît cele tradiţionale – înţelegerea fenomenelor nou apărute sau a celor pe cale să apară. Studiul artei actuale – bunăoară – nu mai poate face abstracţie de efectele signaletice pe care le imprimă natura forţelor de acţiune ale epocii noastre, de atmosfera creată în cultură de inserţia acestor factori (descoperirile ştiinţifice şi tehnice, sintezele ştiinţifice şi filosofice, ideologiile ştiinţifice şi politice etc.) şi, în cadrul acesteia, de evoluţia însăşi a concepţiei, a ideii pe care omul şi-o face despre spaţiul şi mediul pe care şi le construieşte. Actul de creaţie artistică primeşte în acest cadru o nouă ontologie, noi determinări şi dimensiuni, un nou centru vital şi alte valori în ordin e estetică, etică şi ideologică, în stituind, ca urmare, un nou raport între virtualităţile constructive în terioare ale artei şi ansamblul structurilor şi fenomenelor exterioare. René Berger – personalitate marcantă în geografia spirituală a Elveţiei contemporane, preşedintele de onoare al Asociaţiei în ternaţionale a criticilor de artă, director al Muzeului de arte plastice din Lausanne, expert consultant la UNESCO – este de părere că revoluţia tehnico-ştiinţifică actuală nu este, pur şi simplu, un simptom caracteristic, definitoriu pentru nivelul de evoluţie instrumentalăa omenirii, ci, mai înainte de toate, un complex fenomenologic în care are loc mutaţia generalizată a semnelor şi, în primul rînd, spulberarea opoziţiei elitare dintre artă, ştiinţă şi tehnică. Mutaţia semnelor – opera sa vizionară, lucrarea în care sînt desfăşurate exhaustiv argumentele şi tezele succint prezentate în Artă şi comunicare (Editată Meridiane, 1976) – ne prilejuieşte contactul – reconfortant – cu gîndirea unui om de cultură lucid, atent cu deosebire la efectele impactului tehnicilor contemporane cu arta, ne familiarizează cu meditaţia de factură dialectică a unui critic de artă după opinia căruia, astăzi, nu mai este posibil să se vorbească despre artă fără să luăm în consideraţie fenomenul derulării accelerate a evenimentelor istorice, fapt care nu impune numai restructurări de adîncime în ordin ea strategiilor şi metodelor de cunoaştere, ci care nu mai putem veni cu măsura gata făcută. Prefacerile care au loc în lumea noastră nu constituie o ameninţare care trebuie ilustrată, ci o realitate care trebuie înţeleasă. Iar de înţeles – observa cu îndreptăţire reputatul critic de artă elveţian – trebuie să înţelegem că „obiectul cunoaşterii se constituie în condiţii sociale, tehnice, culturale şi politice determinate”, că „el este produsul final al unui proces pe care avem tendin ţa supărătoare să-l ignorăm în numele prea faimoasei distanţări în timp”. Evitind polemicile în utile şi problemele rău puse, René Berger propune ca cercetarea să se angajeze la „nivelul emergenţei”, adică în stadiul în cipient al cristalizării fenomenelor, aşadar în momentul în care ele sînt mai greu de sesizat şi de identificat. Acesta este, dealtminteri, principiul metodic care a prezidat elaborarea Mutaţiei semnelor – lucrare de excepţie în dezbaterile contemporane. De excepţie – spunem – întrucît autorul ei părăseşte căile bătătorite şi procedeele dovedite, omologate, analiza de tip tradiţional şi sistemul cunoscut şi acceptat de concepte în favoarea unor explorări, disocieri şi explicităn menite să contribuie la o clarificare de atitudin e a epocii prin semnalarea unor fenomene „despre care se poate spune prea puţin”. În condiţiile lumii noastre – observă Berger – autoritatea a cedat locul cercetării, iar siguranţa probabilului. Iar sentimentul că realitatea are o esenţă vizibilă sau în vizibilă este în cumpănă. „Multă vreme legate de ideea despre absolut şi de primatul gîndirii verbale, conceptele noastre cheie – creaţie, geniu, calitate, obiectivitate – se relativizează din ce în ce mai mult în şi prin mijloacele mass-media. Este faptul revelat evidenţei de către transculturaţia generalizată la care asistăm.”

Luînd, aşadar, act de mutaţiile şi deplasările extraordin are ce s-au produs în sfera culturii şi civilizaţiei contemporane, René Berger şi-a propus să exploreze legăturile din tre artă şi lumea ştiinţei şi tehnicii, efectele în edite care apar în raporturile artei ou mijloacele comunicării de masă îndeosebi. în tenţia fundamentală a autorului lucrării constă în punerea în lumină – ca şi Marshall McLuhan în Galaxia Gutenberg (Editura Politică, 1976) – a rolului şi funcţiilor mijloacelor comunicaţiei de masă în restructurarea actului şi atitudin ii culturale în general, în restructurarea judecăţii şi sensibilităţii estetice (a spectatorului) în special, pornind de la întrebarea „cum – în aceste condiţii – ceea ce se numeşte artă începe să existe pentru mine, pentru alţii, pentru noi?”

René Berger (29 aprilie 1915, Bruxelles – 29 ianuarie 2009, Lausanne) a fost un scriitor, filozof și istoric al artei elvețian.

Traducere şi cuvînt înainte de MARCEL PETRIŞOR

Prefaţă de DUMITRU MATEI