Ferdinand I. Cuvant pentru intregirea neamului romanesc - Neculai Moghior, Ion Dănilă, Leonida Moise

Categoria: emblematic romania

În categoria Emblematic România se înscriu toate lucrările publicate de editura Paideia care sunt întru totul reprezentative sau semnificative pentru cultura română și formarea intelectuală a românilor.Însemnul editurii prin care este indicată această categorie este un timbru a cărui grafică sugerează domeniul în care lucrarea poate fi considerată ca emblematică. Dacă este o operă de primă mărime și importanță se adugă în timbru specificația capodoperă a culturii române.

O carte-mărturie, cu documente inedite. O carte care aduce în atenția cititorilor informații ce „recompun” momente istorice, fundamentale. Domnia Regele Ferdinand I sau „Întregitorul de ţară”  a marcat în mod decisiv istoria României moderne: a hotărât intrarea României în Primul Război Mondial şi a realizat făuirea Marii Uniri. 

Cartea prezintă acţiunile întreprinse de regele Ferdinand I pentru făurirea statului naţional unitar român, precum și informații importante asupra modului în care acesta înțelegea structura socială, politică şi economică a României și asupra relațiilor pe care le conversa cu marile familii din Europa.

Regele Ferdinand I este unul dintre cele mai importante capete încoronate care au stat pe tronul regatului României. Personalitatea sa este strans legată de momentul Marii Uniri precum şi de definitivarea acelei Românii Mari la care visăm cu toții şi de care ne aducem aminte cu emoție. Om de o vastă cultură, poliglot şi botanist pasionat, Regele Ferdinand a fost sincer dedicat românilor, sub cârmuirea sa înregistrandu-se cea mai înfloritoare perioada a statului românesc modern. Rândurile următoare prezintă date mai puțin ştiute de majoritatea persoanelor, prezintă omul din spatele marilor decizii luate şi sub care s-a îndeplinit marele ideal național.

Pentru a asigura stabilitatea şi continuitatea dinastiei de Hohenzollern, în anul 1881 s-a reglementat problema succesiunii la tronul României. Deoarece Carol I nu avea copii, s-a trecut la aplicarea articolului 83 din Constituție care prevedea:„In lipsă de coborâtori în linie bărbătească ai Măriei Sale Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, succesiunea tronului se va cuveni celui mai în vârstă dintre frații săi sau coborâtorilor acestora”. Atât fratele mai mare al lui Carol, principele Leopold de Hohenzollern, cât şi nepotul cel mai în vârstă au notificat că renunță la calitatea de moştenitori ai tronului României, astfel că succesiunea a revenit lui Ferdinand-Victor-Albert-Meinard, cel de-al doilea fiu al principelui Leopold de Hohenzollern şi al principesei Antoaneta, infanta Portugaliei. Prin „pactul de familie” din 18 mai 1881-patronat de însuşi împăratul Germaniei, Wilhelm I, şeful familiei de Hohenzollern-Ferdinand de Hohenzollern, nepotul lui Carol I, a fost confirmat ca moştenitor al tronului României.

 În 1884, principele Ferdinand a venit pentru câteva luni în România, după care şi-a continuat studiile la liceul din Düsseldolf, apoi la Universitatea din Lipsca şi la Scoala Superioară de Stiințe Politice şi Economice din Tübingen. Simultan, a urmat şi cursuri de limba, literatura şi istoria românilor cu profesorul numit Păun.

La 19 aprilie/1 mai 1889, principele Ferdinand, moştenitorul Coroanei, s-a stabilit în România. El a luat cuvântul în Senat, la 9/21 mai, exprimandu-şi dorința de a studia „în toate amănuntele sale” mecanismul politic al țării pe care urma s-o conducă.

Sub atenta supraveghere a regelui Carol I, Ferdinand a primit în continuare lecții de limba romănă, de istoria şi geografia României, a fost pus în contact cu realitatea diversă a țării. In acelaşi timp, şi-a urmat pregătirea militară, participând efectiv la programul de instrucție şi la manevre. A parcurs toate treptele ierarhiei militare, de la sublocotenent la general de corp de armată, precum şi toate funcțiile-de la comandant de pluton la comandant de corp de armată şi de inspector general de armată.

Personalitatea și fizicul regelui

Cititor pasionat şi înzestrat cu o foarte bună memorie, principele Ferdinand şi-a multiplicat cunoştințele de literatură, artă, muzică, chimie, şi-a insuşit limbile vechi (greaca, latina), precum şi cele moderne (engleza, rusa, franceza). Dar pasiunea vieții sale era botanica, ajungând să cunoască numele tuturor plantelor din diferite regiuni ale țării noastre, atât numele latin, cât şi cel în limba vulgară.

Principele Ferdinand era un tânăr înalt de statură, zvelt, blond, cu fruntea lată, ochii albaştri-verzui, nasul coroiat, mustață stufoasă, urechi foarte mari în formă de pâlnie, de care era destul de complexat. In acest fel se explică şi de ce majoritatea fotografiilor sunt făcute din profil.

Rațiunea de stat învinge sentimentele

Curând după venirea sa în țară, tânărul principe a creat serioase probleme familiei domnitoare, deoarece vroia să se căsătorească cu Elena Văcărescu, domnişoara de onoare a reginei Elisabeta. Acest act nu era îngădui de Statulul Casei Regale, care stabilea-implicit, nu explicit-obligația membrilor acesteia de a se căsători cu persoane aparținând unor familii domnitoare din alte state. Cerința fusese impusă în scopul de a se împiedica aservirea monarhiei unei familii româneşti şi a evita disputele interne pe această temă. Regina Elisabeta a încurajat idila dintre cei doi, dar în fața opoziției Consiliului de Miniştri şi a oamenilor politici în general, Carol I i-a cerut lui Ferdinand să aleagă între Elena Văcărescu şi tron. Elena Văcărescu a luat calea exilului spre Paris, renunțând să mai vină vreodată în România, Ferdinand retras la Sigmaringen, amenința cu sinuciderea, dar, în scurt timp, rațiunea de stat a învins sentimentele, fie ele oricât de sincere şi curate. La 29 decembrie 1892/10ianuarie 1893, Ferdinand s-a căsătorit cu Maria de Edinburgh, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. Cei doi s-au logodit imediat după cea de-a doua întâlnire pusă la cale de părinți când, după cum nota Regina Maria în „Povestea vieții mele”, „aproape nu ne cunoşteam”.

Moştenitorul tronului şi familia sa au trăit sub tutela autoritară a regelui Carol I, care nu le îngăduia niciun act de independență, nici măcăr în viața personală. Pentru tânăra familie a fost rezervat Palatul Cotroceni din Bucureşti şi s-a construit Palatul Pelişor la Sinaia. In acelaşi spirit, Carol I se ocupa personal de educația copiilor moştenitorului Conoanei, considerând că ei aparțin țării, față de care el are o datorie de împlinit. Prin aceasta, însăşi viața personală a lui Ferdinand era grav afectată, calitatea sa de cap de familie fiind absolut formală.

Istoricul Neculai Moghior

Muzeograf la Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” din București, șeful secției de Documentare a muzeului, a publicat peste 300 de studii în volume sau în presa de specialitate. Istoric eminent, Neculai Moghior este autorul unor lucrări fundamentale, remarcabil documentate, care au adus noutăți în domeniu. Totodată, a fost un istoric cu o capacitate de analiză și sinteză rar întâlnite. Unele dintre cărțile sale sunt dedicate perioadei Primului Război Mondial și Marii Uniri („Ferdinand văzut de contemporanii săi”, București, Editura Militară, 2006; „In Memoriam. Regele Ferdinand I Întregitorul”, ediția a II-a revăzută și adăugită, București, Editura Detectiv, 2008).

La numeroasele sale volume s-a adăugat recent seria dedicată evenimentelor legate de Marea Unire, sfârșitul anului 1918 si 1919, publicate sub titlul „O poveste adevărată” în revista trimestrială „Leviathan” (nr. 1, 2, 3/2019), ample fragmente din cartea care se afla în pregătire, „Primul rege al tuturor românilor”, volumul II – din care vom publica în continuare capitole la rubrica „Historia” a revistei.

A fost membru fondator a mai multor asociații, printre care și al Asociației Cultural -Științifice „Dimitrie Ghika” din Comănești. A avut o mare contribuție la restaurarea Cimitirului Internațional al Eroilor din Comănești, inclusiv prin dotarea monumentului cu cele două afeturi de tun și a fost Cetățean de Onoare al Orașului Comănești, titlu oferit pentru întreaga sa activitate, pentru rezultatele obținute de-a lungul întregii sale cariere și pentru că a reprezentat cu cinste orașul Comănești, atât în țară, cât și în străinătate.

Neculai Moghior este unul dintre cei trei inițiatori ai Salonului Bucureștean de Modelism.

Leonida Moise, Profesor universitar doctor, Universitatea “Hyperion” din Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe Politice, Sociologie şi Relaţii Internaţionale

Lista lucrărilor publicate:

- Teoria relaţiilor internaţionale, Editura Fundaţiei „Andrei Şaguna”,

Constanţa, 2002, coautor

- Generalul Gheorghe Mihail – Cuvânt pentru viitorime, Editura Paideia,

Bucureşti, 2004, coautor

- Geopolitică şi geostrategie, Editura Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”,

Constanţa, 2006, coautor

- Etică Politică, Editura Paideia, Bucureşti, 2006, unic autor

- Introducere în Teoria relaţiilor internaţionale, Editura Paideia, Bucureşti,

2008, unic autor

- Organizaţii internaţionale şi drepturile omului, Editura Paideia, Bucureşti,

2008, unic autor

- Analele Universităţii Hyperion, Secţia Ştiinţe Politice, Editura Victor,

Bucureşti, 2007-2009, coordonator