Familii de boieri mari şi mici din Moldova - Octav George Lecca

Octav George Lecca

Cartea cuprinde cercetarea realizată de Octav George Lecca asupra familiilor de boieri din Moldova și constituie o bază de documentare valoroasă pentru toți cei interesați de istoria neamului și de structura socio-politică a principatelor.

Mai multe detalii

1914P

Nou

48,00 lei cu TVA

Istoria familiilor boierești din Moldova – atent studiată de Octav George Lecca – cuprinde biografia unor nume precum Callimaki, Ghica, Hașdeu, Negruzzi, Sturdza, Rosetti sau Racoviță, a căror fapte sau momente cheie pe care le-au generat, sau la care au contribuit, descriu tabloul cadrul al realităților acelor timpuri. Concomitent cu cercetarea familiilor mici și mari de boieri, Lecca realizează și o incursiune în istoria politicii premoderne, amănunt care dă acestui volum o valoare aparte.

De exemplu, despre originea familie Kogălniceanu, Lecca consemnează următoarele: „Cel dintâi strămoș cunoscut din această familie îl găsim pe la sfârșitul veacului al XVII-lea, trăind în persoana lui SANDU KOGĂLNICEANU, care fu căsătorit cu fiica lui Gavril Rango. Familia lui era originară din ținutul Basarabiei, de la Kogălnic, de unde își trage numele de Kogălniceanu. Fiul lui Sandu era, după actele rămase, VASILE KOGĂLNICEANU, vel căpitan de Iași în anul 1730 și la 1735 vel pitar. Acesta avu patru fii: Constantin, Petre, Enache și Nicolae. NICOLAE, însurat cu Balașa Caracaș, a fost pitar de visterie în 1763; ENACHE KOGĂLNICEANU, n. 10 octombrie 1729, e cunoscut ca cronicar. Fost spătar și vel-stolnic în 1766. Soția sa era Frusina, fata vameșului Lefterache. El scrise la Țarigrad cronica Moldovei dintre 1733-1774, sub titlul: „Letopisețul Țării Moldovei, de la domnia I și până la a patra a lui Constantin Mavrocordat Vodă, de Enachi Kogălniceanu, bivvătaf de aprozi”.

AutorOctav George Lecca
Specificații autoristoric, scriitor român, doctor în filosofie
Anul publicării2016
Format100 x 240 mm
Nr. pagini248
ColecțiaEmblematic România,Cărți de Referință. Etnologie
eBook1964-familii-de-boieri-mari-si-mici-din-moldova-octav-george-lecca-9786067480931.html
ID Hard Cover1964-familii-de-boieri-mari-si-mici-din-moldova-octav-george-lecca-9786067480931.html
GenStiinte umaniste
SubgenIstorie
LimbaRomana
Tip formatFizic
Perioada istoricaEvul mediu
Subiect principalIstorie sociala si culturala
CategorieStiinte umaniste
Sub-CategorieIstorie
ISBN978-606-748-093-1
Nota 
2021-01-30
Familli de boieri mari și mici din Vlahia

Volumele scrise de Octav George Lecca despre istoria familiilor de boieri din Valahia și Moldova nu reprezintă doar un obiect important de studiu, pentru toți cei interesați de istoria acestui neam, ci și o reamintire a originilor noastre premoderne. Personal, fac trimitere la aceste volume de câte ori elevii îmi solicită informații suplimentare asupra unor nume mari precum Sturdza sau Rosetti. Am donat cu drag aceste cărți bibliotecii șc. și mă bucur că elevii mei le lecturează cu drag.
Aștept noi apariții editoriale, pe subiecte istorice, de la această editură dragă sufletului meu.

    Scrieți-vă propria părere

    Scrieţi un comentariu

    Familii de boieri mari şi mici din Moldova - Octav George Lecca

    Familii de boieri mari şi mici din Moldova - Octav George Lecca

    Cartea cuprinde cercetarea realizată de Octav George Lecca asupra familiilor de boieri din Moldova și constituie o bază de documentare valoroasă pentru toți cei interesați de istoria neamului și de structura socio-politică a principatelor.

    Scrieţi un comentariu

    Categoriaemblematic romania

    În categoria emblematic România se înscriu toate lucrările publicate de editura Paideia care sunt întrutotul reprezentative sau semnificative pentru cultura română și formarea intelectuală a românilor. Însemnul editurii prin care este indicată această categorie este un timbru a cărei grafică sugerează domeniul în care lucrarea poate fi considerată ca fiind emblematică. Dacă este o operă de primă mărime și importanță se adaugă în timbru specificația capodoperă a culturii române.

    Cartea reprezintă un suport informațional valoros cu privire la trecutul Moldovei, reușind să adune, în paginilie sale, aspecte importante despre viața boierească și modul de organizare al principatelor.

    Alcătuită după următoarele trei criterii: cronologic, regional și etnic, lucrarea conține inventarul familiilor boierești din Moldova și reprezintă un suport de date util atât pentru reprezentanții cercurilor academice, cât și pentru publicul larg, interesat să-și consolideze  informațiile privind istoria neamului.

    Spațiul moldovenesc – anume suprafața vechiului Principat al Moldovei, a fost de-a lungul timpului în mai multe moduri divizat din punct de vedere administrativ:

    -în cadrul Principatului Moldovei, în: Țara de Sus, Țara de Jos și Basarabia. Aceasta din urmă a fost până în 1812, limitată la teritoriul denumit de turci Bugeac.

    -Pocuția nu a fost niciodată teritoriu moldovenesc, ci doar o posesiune personală a voievozilor moldoveni în regatul Poloniei.

    -Transnistria (teritoriu pe atunci integrat atât Podoliei poloneze cât și Edisanului otoman) nu a fost niciodată a Moldovei, dar voievozii moldoveni (începând cu Bogdan al III-lea în 1512 și continuând până la Gheorghe Duca în 1672) au avut posesiuni lângă Soroca (mori de apă, Valea Adâncă) și în jurul Dubăsarilor (satul și vadurile).

    -trei teritorii au fost pierdute de Principatul Moldovei înainte de 1812:

    -Bugeacul – împărțit în raiale turcești în 1484 și în 1538 (anume Ismail, Chilia, Cetatea Albă în 1484, Reni și Tabacu în 1536, Tighina în 1538);

    -Ținutul Hotinului – devenit raia turcească în 1713;

    -Bucovina – devenită parte a Imperiului Austriac în 1775.

    -în 1812 prin tratatul de la București Principatul Moldovei a fost împărțit în două, partea de la răsărit de Prut formând o nouă gubernie a Imperiului Rus denumită Basarabia. Aceasta a cuprins atât ținuturile principatului dintre Prut și Nistru (Soroca, Orhei, o parte a ținutului Iași, Lăpușna, o parte a ținutului Fălciu și Tigheciu) cât și raialele turcești de la Hotin și din Bugeac.

    -în 1856 Imperiul Rus a fost silit să restituie ținuturile Cahul, Bolgrad și Ismail către principatul Moldovei, care unindu-se cu cel al Țării Românești a format România în 1859. În 1878 România și-a dobândit independența, dar a trebuit să-i retrocedeze Rusiei ținuturile Cahul, Bolgrad și Ismail.

    -în 1917 gubernia Basarabiei s-a constituit în Republica Democratică Moldovenească, care s-a declarat independentă de Rusia și în 1918 s-a unit cu România, urmată în același an de Bucovina. Astfel, unitatea teritoriului istoric moldovenesc s-a refăcut în cadrul României, care însă a menținut denumirile de Basarabia și Bucovina ca diferite de cea de Moldova – aplicată numai teritoriului Principatului de după 1812, așa cum intrase în componența României în 1859.

    STURDZA

    De origină veche italiană, această familie se află printre boierii Moldovei, încă de pe la 1400. În Evul Mediu, familia „STURDZA” din Italia (Stroza, Struzza etc.) a luat parte la cruciade în secolul al XII-lea, de când începe a fi cunoscută istoricește. Descendența boierilor Sturzești din familia maghiară a conților „STURZO”, prin voievodul Ion Vlad Turzo, nu este exactă, nefîind deloc dovedită. ...STURDZA aut Sturzelius (comes), pe la începutul secolului al XV-lea, e cancelar și ambasador al curței imperiale Germane la dieta din Varșovia (v. cron. Ulyanitzki). 

    Ramura a doua a Sturdzeștilor derivă din Cuparul SANDU STURDZA, care a fost fiul lui Kiriak paharnicul și frate cu Ion și Teodor. Din cei patru băieți ai săi, ALEXANDRU SLUGER și IORDACHE n-au lăsat posteritate, iar ILIE și VASILE, cel mai mare, au avut mai mulți copii. ILIE SLUGER STURDZA, care în anul 1673 e cunoscut cu titlu de paharnic. 

    LAMBRINO

    Familie de origină greacă, dar care în țară se află de pe la sfârșitul secolului al XVII-lea: PAHARNICUL LAMBRINO, în Moldova sub Cantemir la 1692. Acest principe, după omorârea lui Miron Costin, voi să prindă mai mulți boieri: „iară Lupul feciorul lui Gavriliță, și Constantin cumnatul său, Paharnicul Lambrino, și cumnatul său Ivașco, și Antioh Jora, au scăpat în țara muntenească la Brâncoveanu Vodă, și de-acolo la Udriu...” etc. MANOLACHE LAMBRINO, MARELE BAN, are la 1735 această înaltă boierie în divanul țării, în Valahia, cu care iscălește numeroase documente ale timpului. La 1731, 30 mai, era mare logofăt.

    MANU (Moldova-Valahia)

    Familie cunoscută și stabilită în România din secolul al XVIII-lea. Originea care se dă familiei e italiană și anume din Sicilia, unde Manii erau seniori de Coddia, Lazzarino, Cogonaro etc. și aveau demnitatea Vicariatului general din Val de Mazzara. Cel care se crede a fi șef al familiei e CONRAD MANNO, „Condottiere dei armi” al regelui Carol I d’Anjou, contra lui Frederic al Siciliei în anul 1267. După unii cronicari italieni, această familie ar descinde din Paolo Manu, care trăia prin secolul al X-lea prin Florența și Brescia. 

    Octav-George Lecca (1881-1969) a fost fiul ofițerului de cavalerie George Lecca (1842- 1899) și al Elizei Habudeanu (fiica serdarului Nicolae Habudeanu și a Alexandrei Bărbătescu) și nepotul artistului Constantin Lecca. A fost istoric, scriitor român, doctor în filosofie și drept, ofițer de cavalerie (în primul război mondial), magistrat, om politic conservator (apropiat al lui Alexandru Marghiloman). S-a căsătorit cu baroneasa englezoaică Vera Blackett.

        

    10 alte produse din aceeași categorie

    Clienții care au cumpărat acest produs au mai cumpărat și: