Cum se interpreteaza operele filosofice - Ilie Parvu

Categoria: emblematic romania

În categoria Emblematic România se înscriu toate lucrările publicate de editura Paideia care sunt întru totul reprezentative sau semnificative pentru cultura română și formarea intelectuală a românilor.Însemnul editurii prin care este indicată această categorie este un timbru a cărui grafică sugerează domeniul în care lucrarea poate fi considerată ca emblematică. Dacă este o operă de primă mărime și importanță se adugă în timbru specificația capodoperă a culturii române.

„Explorând semnificațiile adânci și virtualitățile unei opere, interpretarea ei o transformă, după același autor, într-o «inepuizabilă mină de sugestii», într-o sursă permanentă de inovații filosofice. În felul acesta comentariile marilor opere le întrețin «acțiunea lor istorică», le conservă potențialul pentru dezvoltări viitoare, transformându-le în paradigme permanente ale tentativelor de reconstrucție rațională a lumii, proprii dintotdeauna filosofiei”.

Filosofia (sau filozofia, din gr. φιλοσοφία > *phil- și sophia, etimologie: dragoste de înțelepciune) este disciplina autonomă a culturii având ca obiect cunoașterea formelor și proceselor gândirii. Filosofia este o modalitate de gândire și investigare, formată dintr-un ansamblu de noțiuni și idei, care tinde să cunoască și să înțeleagă sensul existenței sub aspectele sale cele mai generale; o concepție generală despre lume și viață.

Filosofia este una din principalele forme ale manifestării spiritului uman. Aceasta studiază concepte generale precum existența, bunătatea, cunoașterea sau frumusețea. Printre principalele sale întrebări se numără: Ce este bunătatea, în general? sau Este cunoașterea posibilă?

Filosofia actuală este orientată spre acțiunea socială, căutându-și aplicații în toate domeniile, de la afaceri și până la problemele ecologice.

Prin interpretarea operelor fondatoare filosofia rămâne permanent în dialog nu doar cu formele mereu noi ale experienței umane, dar și cu trecutul ei propriu. Fiind eminamente interpretare în vederea înțelegerii sau explicării experienței umane complete, filosofia își subsumează la nivelul cel mai profund al realizărilor ei (teoriile categoriale nefiind altceva decât „scheme de interpretare”), ca o parte a celei mai relevante experiențe, înseși creațiile ei anterioare, operele cele mai semnificative din istoria ei. În felul acesta interpretarea creațiilor filosofice devine o „aplicație paradigmatică” și un veritabil „test” pentru schema de reconstrucție rațională a oricărei filosofii. Proiectarea în cadrul ei, prin „generalizare imaginativă”, nu doar a pattern-urilor ce definesc articulațiile fundamentale ale existenței, dar și a marilor realizări ale filosofiei anterioare, ale celei mai originale forme a experienței umane, cum considera Heidegger a fi filosofia, contribuie nu doar la „ilustrarea” acelui nou „proiect de lume”, ci și la elaborarea lui constructivă. la demonstrarea adecvării lui explicative.

Întrucât interpretarea, devenită veritabilă „paradigmă a culturii contemporane”, apare în toate domeniile acesteia, de la creaţia poetică la ştiinţa fundamentală şi de la teologie la metafizică, este necesară o prealabilă determinare a înţelesului celui mai general al conceptului de interpretare.

Asumarea responsabilităţii faţă de propria ei experienţă ideatică i-a impus filosofiei o mare varietate de tipuri şi niveluri de interpretare a operelor filosofice o multitudine de proiectări ale gândirii filosofice în vederea resemnificării ei în acord cu noile transformări conceptuale ale filosofiei. După fiecare transformare filosofică gândirea speculativă îşi redefineşte trecutul, reînvesteşte operele fondatoare cu noi sensuri, le reconstruieşte orizontul tematic şi argumentativ pentru a participa la noile demersuri constructive şi critice.

Ilie Pârvu (n. 6 iunie 1941, Strejești, Olt) este un filosof român, profesor e la Facultatea de Filosofie  (Universitatea din București). Acesta predă cursuri de filosofia științei, metafizică și ontologie.

Prof.univ.dr. Ilie Pârvu a urmat studii de filosofie şi matematică la Universitatea din Bucureşti şi a obţinut titlul de doctor în filosofie în anul 1973. De-a lungul carierei sale, a publicat numeroase volume şi articole pe teme de filosofia ştiinţei, metafizică, studii kantiene, ontologie formală, istoria şi fundamentele fizicii.

Profesorul Pârvu este unul dintre reprezentanţii de prim rang ai şcolii româneşti contemporane de filosofie analitică. Este coordonator de doctorat din anul 1990 şi a predat cursuri din sfera filosofiei teoretice, care au inspirat generaţii de absolvenţi să desfăşoare cercetare avansată în domeniu.

A tradus, de asemenea, în limba română lucrări de Heisenberg şi Einstein, precum şi numeroase studii de Kuhn, Quine, Popper, Bohr, Hintikka şi alţii.

 În ultima perioadă, a predat în cadrul Şcolii Doctorale cursuri despre Kant şi filosofia ştiinţei şi a coordonat numeroase cercetări doctorale.

Este membru corespondent al Academiei Române.

Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului ateșat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.

Structurată în cinci părți – Necesitatea și posibilitatea interpretării; Interpretarea fenomenologică; Perspective hermeneutice; Analiza logică și reconstrucția rațională; Și noi, „Continentalii” – cartea descrie semnificația interpretării textelor filosofice în istoria gândirii; autorul subliniind, totodată,  importanța  fundamentală a comentariului/interpretării în toate domeniile umaniste.