Paideia Duoversul - Casa existenței. Mic tratat de ontologie - Alexandru Simon Miscelaneea 39,00 lei Mărește

Duoversul - Casa existenței. Mic tratat de ontologie - Alexandru Simon

Alexandru Simon

Denumesc Duovers arhitectura unei singure Existențe, alcătuită din două Regimuri cooriginare, distincte și inseparabile: Potențialul și Manifestul.

Mai multe detalii

2698P

Nou

39,00 lei cu TVA

O pagină pentru cei care vor să privească lumea altfel

Ce-ar fi dacă Existența nu ar fi o colecție de lucruri, ci o singură casă vie — fără ziduri, fără margini, fără nimic în afara ei?

Această casă este Duoversul.

Duoversul nu este un alt univers și nici un loc ascuns dincolo de lume. Este Existența privită ca întreg: o unitate vie, alcătuită din două aspecte inseparabile — Potențialul și Manifestul.

Potențialul este tot ceea ce poate deveni. Este spațiul posibilităților, al formelor încă nenăscute, al drumurilor care nu au fost încă alese. Manifestul este ceea ce apare, prinde formă, se mișcă, trăiește și trece. Stelele, pietrele, trupurile, gândurile și clipele noastre aparțin Manifestului, dar își au temelia în Potențial.

Nimic nu există izolat. Fiecare formă este o actualizare vremelnică a posibilului. Fiecare început deschide o devenire. Fiecare sfârșit eliberează loc pentru alte forme. Existența nu încetează atunci când o formă dispare; ea continuă să respire prin legătura dintre ceea ce poate fi și ceea ce devine.

În această respirație cosmică apare și omul.

Omul este forma prin care Existența se poate întoarce spre sine. Prin noi, lumea nu doar există, ci se întreabă ce este. Privește, caută, alege, iubește. În fiecare întrebare despre sens, în fiecare uimire și în fiecare dorință de a înțelege, Existența se recunoaște pe sine.

Duoversul nu oferă răspunsuri simple și nu promite să închidă misterul într-o definiție. El propune o hartă pentru o întrebare mai adâncă:

Cum devine posibilă lumea?

Cum trece posibilul în formă?

Ce se întâmplă cu noi atunci când înțelegem că nu suntem în afara Existenței, ci expresii ale devenirii ei?

*Duoversul — Casa Existenței* este o invitație la o privire mai largă asupra realității. O invitație de a vedea dincolo de ceea ce apare, către condițiile care fac apariția posibilă. De a înțelege lumea nu ca pe un mecanism rece, ci ca pe o devenire continuă, în care fiecare formă își primește timpul, îl locuiește și, în cele din urmă, îl lasă să treacă.

Dacă v-ați întrebat vreodată de unde vine posibilitatea de a exista, ce leagă toate lucrurile sau cum poate lumea să devină conștientă de ea însăși, această carte vă deschide ușa.

Intrați în Duovers.

Casa este vastă. Existența este întreagă. Iar respirația ei continuă prin fiecare formă, fiecare clipă și fiecare întrebare pe care  aveți curajul să o puneți.

AutorAlexandru Simon
Anul publicării2026
Format140 x 200 mm
Nr. pagini158
ColecțiaLiteraturi
GenPublicistica
SubgenEseu
LimbaRomana
Tip formatFizic
ISBN978-630-362-215-6

Scrieţi un comentariu

Duoversul - Casa existenței. Mic tratat de ontologie - Alexandru Simon

Duoversul - Casa existenței. Mic tratat de ontologie - Alexandru Simon

Denumesc Duovers arhitectura unei singure Existențe, alcătuită din două Regimuri cooriginare, distincte și inseparabile: Potențialul și Manifestul.

Scrieţi un comentariu

Cuvânt înainte

Există o întrebare la care nicio descriere a lumii nu poate răspunde definitiv: cum putem gândi Existența în întregul ei? Vedem corpuri, schimbări, nașteri și sfârșituri; cunoaștem numai fragmente ale realului. Și totuși, când spunem „Existență”, ne referim la totalitatea a ceea ce este, fie că poate fi perceput și măsurat, fie că rămâne dincolo de cunoașterea noastră de acum. Întregul acesta nu se află în fața noastră ca un obiect. Orice observație, orice întrebare și orice răspuns se petrec deja înăuntrul lui. Tocmai de aceea, încercarea de a-l înțelege cere atât îndrăzneală, cât și o disciplină a gândirii: nu putem transforma o imagine seducătoare într-o demonstrație doar pentru că imaginea pare să cuprindă totul.
Dacă Existența este totalitatea a tot ceea ce este, nu îi putem atribui o cauză reală aflată în afara ei. O asemenea cauză ar trebui să existe și, prin urmare, ar aparține deja Existenței. Nimicul absolut nu poate fi invocat drept agent creator. Această dificultate nu ne spune când a început universul observabil și nici dacă timpul fizic are un început.
Ea arată doar că întrebarea despre temeiul întregului nu poate fi rezolvată mutând acel temei într-un „afară” închipuit după modelul spațiului. Întregul ontologic se distinge de cosmosul cercetat de știință. Definirea Existenței este insuficientă, prin ea însăși, pentru formularea unei teorii a începuturilor cosmice.
Denumesc Duovers arhitectura unei singure Existențe, alcătuită din două Regimuri cooriginare, distincte și inseparabile: Potențialul și Manifestul. Primul exprimă posibilitatea ontologică a determinării; al doilea, prezența materială a determinărilor, cu relațiile, mișcarea și Timpul lor. Numesc această arhitectură Casa Existenței. Nu este o clădire cosmică, iar Regimurile nu sunt încăperi sau etaje despărțite: imaginea Casei exprimă unitatea unui întreg ale cărui principii se susțin reciproc fără să se confunde.
Această dualitate este postulatul central al tratatului. În experiența obișnuită, o sămânță poate deveni arbore, iar un gând poate rămâne nerostit sau se poate împlini într-o faptă. Acestea sunt posibilități locale, dependente de împrejurări. Potențialul Duoversului desemnează altceva: condiția ontologică a determinării, care nu se epuizează în nici o configurație particulară. Trecerea de la posibilitățile locale la un Regim al Potențialului este o opțiune metafizică, judecată prin coerența și consecințele ei, nu printr-o demonstrație experimentală directă. Organizarea lumii precedă Gândirea Umană. Căutarea unui temei ontologic al coerenței nu presupune, așadar, că natura ar gândi și nici nu înlocuiește explicațiile științifice ale proceselor sale. Potențialul este conceput ca Energie Pură: potență ontologică imaterială, nediversificată, fără masă, formă, mișcare sau Timp propriu. Nu este energia măsurabilă a fizicii, un rezervor de substanță ori un inventar de Forme încă neapărute. Atemporalitatea sa înseamnă absența succesiunii, nu o așteptare infinită; nemișcarea nu este repausul unui Corp, ci inaplicabilitatea
mișcării fizice. Manifestul este ordinea prezenței determinate: Corpuri, Câmpuri, interacțiuni și istorii. O Formă are identitate deoarece are limite; prin Relații, ea se poate constitui, modifica sau desface. Această devenire nu presupune un progres inevitabil sau un plan orientat către Viață. Condițiile concrete ale organizării aparțin cercetării fizice și biologice; ontologia propune cadrul lor conceptual. Cooriginaritatea Regimurilor nu descrie o succesiune. Un Potențial care ar exista mai întâi singur ar presupune Timp înaintea Manifestului; un Potențial produs ulterior de Manifest ar deveni efectul a ceea ce se presupune că întemeiază. De aceea, permanența posibilității și istoria determinărilor aparțin aceleiași Existențe, fără separare spațială. Actualizarea aparține Manifestului: expresia fizică a unei determinări nu înseamnă consumarea sau mișcarea Potențialului. Oscilația primară este deja temporală, iar Excitația Primară desemnează hotarul ontologic al diferențierii, nu un eveniment într-un timp anterior. Regimurile nu schimbă substanță peste o graniță; raportul lor este constitutiv, nu un mecanism fizic suplimentar. Deschiderea unui ciclu al Regimului Manifest poartă numele metaforic de Iluminare. Ea se petrece în beznă, ca ridicarea aproape imperceptibilă a unei viziere: nu este o explozie și nu desemnează apariția fotonilor. Casa Existenței își începe astfel istoria manifestă înainte ca stelele să-i lumineze alcătuirea. Câmpul Luminii se constituie, în concepția prezentată aici, abia într-o etapă ulterioară a organizării materiei și a formării surselor stelare. Mișcarea este schimbarea stărilor și a raporturilor manifeste, iar Timpul exprimă ordinea succesiunii în care schimbarea devine identificabilă. Evenimentele au loc independent de faptul că un observator le numără. Ceasul măsoară această ordine, iar memoria o păstrează în experiența trăită; ambele o presupun deja. Tot astfel, spațiul poate fi gândit ontologic drept ordine a coexistenței și a raporturilor dintre determinări, fără ca această schemă să înlocuiască geometria spațiu-timpului ori teoriile fizice ale gravitației. Diferența dintre ordinea conceptelor și istoria naturii trebuie păstrată: ceea ce este anterior în explicație nu a fost neapărat anterior într-un timp cosmic. Matricea Formativă desemnează Potența universală a coerenței tuturor configurațiilor manifeste, de la oscilații și câmpuri la Corpuri inerte și vii. Ea este imaterială, atemporală și nemișcată, fără tipare individuale sau intervenții fizice. Principiul Vital și potențele reflexive privesc, în schimb, organizări particulare ale Vieții. Aceste principii sunt postulate ontologice, nu substituenți ai explicațiilor fizice și biologice. Trei Praguri orientează tratatul: constituirea lumii materiale relaționale, apariția Vieții și apariția conștiinței reflexive la om. Ele marchează noutăți de organizare, nu o ierarhie morală ori un scop cosmic prestabilit. La ultimul Prag, actul cerebral al gândirii produce Gânduri, iar alegerea poate transforma unele dintre ele în Fapte; libertatea implică astfel răspundere.
Ciclicitatea Manifestului, numită Marea Respirație Ontologică, este postulată, nu dedusă automat din dualitatea Regimurilor și nici demonstrată cosmologic. Memoria Reflexivă și Gândirea vor fi discutate în capitolele dedicate. Duoversul se înscrie într-o dezbatere filosofică veche. Parmenide a cercetat permanența, Heraclit devenirea; Aristotel a deosebit potența și actul, iar alte tradiții au întrebat, în limbaje diferite, cum se raportează posibilitatea la realitate, unitatea la diferență și gândirea la lume. Această înrudire trebuie recunoscută, fără a confunda perspectivele respective. Potențialul Duoversului nu este simpla putere a unui lucru determinat de a deveni altceva, iar Manifestul nu este un grad superior al Existenței. Originalitatea pe care o revendică această carte privește felul în care sunt articulate împreună cele două Regimuri, devenirea relațională, cele trei Praguri și drumul de la Gândire la Faptă și la Marea Istorie. O comparație istorică mai amplă ar putea stabili mai precis limitele acestei originalități.
Frumusețea Casei Existenței nu dovedește adevărul temeliei sale. De aceea, disting între postulate, clarificări conceptuale și interpretări care pot fi confruntate cu știința.
Îi propun cititorului să cerceteze această construcție deschisă: să-i urmărească îmbinările, să-i conteste premisele și să nu confunde metafora cu demonstrația.

Alexandru Simon s-a născut la 22 februarie 1955, în localitatea Beclean pe Someș, județul Bistrița-Năsăud.

A absolvit Facultatea de Arhitectură din Iași în 1982 și Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București în 1994.

A publicat volumul de ontologie DUOVERSUL – o teorie a Existenței duale, la Editura Letras, în 2025, și Duoversul – mic tratat despre dualitatea Existenței, la Editura Letras, în 2026.

9 alte produse din aceeași categorie