Parlamentul Romaniei in anii reformelor si ai primului razboi mondial. 1907-1918 - Anastasie Iordache

Categoria: emblematic romania

În categoria Emblematic România se înscriu toate lucrările publicate de editura Paideia care sunt întru totul reprezentative sau semnificative pentru cultura română și formarea intelectuală a românilor.Însemnul editurii prin care este indicată această categorie este un timbru a cărui grafică sugerează domeniul în care lucrarea poate fi considerată ca emblematică. Dacă este o operă de primă mărime și importanță se adugă în timbru specificația capodoperă a culturii române.

Cartea prezintă momente-cheie ale istoriei naționale, care au premers și condiționat făurirea statului național român unitar în 1918.

Elaborată de mai mulți autori, în două volume, Istoria Parlamentului și a vieții parlamentare din România până la 1918 a fost redusă la un singur volum din cauza cenzurii și publicată la Editura Academiei în 1983. Evident, ultima parte, referitoare la anii reformelor și primului război mondial, a fost supusă unei aspre cenzuri, dată fiind importanța evenimentelor, în care un rol primordial l-au avut primul ministru Ion I.C. Brătianu și guvernul său liberal. Programul liberal de reforme după răscoala din 1907, marile reforme liberale preconizate încă din 1913, dezbătute în prima parte a anului 1914, reluate și adoptate în refugiul de la Iași, în 1917, propuse spre revizuire de Parlamentul conservator, în 1918, au constituit principalele obiective de atac ale cenzurii, care a procedat la reducerea la maximum a textului original și la modificarea lui. Editura Paideia restituie integral cititorilor săi textul original al lucrării dr. Anastasie Iordache, cu convingerea unei contribuții esențiale la cunoașterea adevărului istoric despre evenimente de o covârșitoare importanță, care au premers și condiționat făurirea statului național român unitar în 1918.

(Argument, Radu-Dan Vlad)

Parlamentul României este organul reprezentativ suprem și unica autoritate legiuitoare a României. Parlamentul este bicameral, fiind alcătuit din Senat și Camera Deputaților.

Istoric

Regulamentul Organic adoptat în 1831 în Țara Românească și un an mai târziu în Moldova a reprezentat fundamentul instituției parlamentare în Principatele Române. Convenția de la Paris din 7/19 august 1858a modificat și lărgit principiul de reprezentare națională, iar prin Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, adoptat prin plebiscitul din 23-26 mai/4-7 iunie 1864 s-a introdus Corpul Ponderator, redenumit ulterior Senat ca cea de a doua cameră. Această nouă lege electorală conferă dreptul de vot doar bărbaților de peste 25 de ani și care aveau un venit anual de peste 100 de galbeni. La aceștia se adăugau, fără condiții de cens, preoții, institutorii, profesorii, licențiații și doctorii, precum și cei care practicau profesii liberale și pensionarii cu o pensie anuală de cel puțin 3.000 lei.

Constituția din 1866 a definit funcționarea Parlamentului în concordanță cu modul de organizare și funcționare a Parlamentelor Europei Occidentale, din acea vreme. Declarația de independență a României din 9 mai 1877 și actele de unire de la sfârșitul Primului Război Mondial au fost printre cele mai importante documente adoptate de Parlament în istoria României moderne.

În perioada 1881 - 1947, România a fost o monarhie parlamentară.

Din februarie 1938, odată cu instaurarea dictaturii regale a lui Carol al II-lea și în 1940, după instaurarea dictaturii militare, rolul parlamentului a fost diminuat, el fiind lipsit de principalele sale atribuții. În perioada comunistă, prin Constituția din 1948, parlamentul a fost reorganizat, ca o adunare unicamerală, Marea Adunare Națională, organism formal, subordonat total puterii comuniste.

După Revoluția din Decembrie 1989, prin Constituția din 1991 rolul Parlamentului a fost restabilit, ca organism de bază al regimului democratic pluripartid.

Parlamentul României a avut un rol deosebit, mai ales în dezbaterea și adoptarea marilor reforme liberale, atât de necesare democratizării Vechii Românii, în perspectiva constituirii României Mari, prin alipirea provinciilor istorice din imperiile rus și austro-ungar, care vor comporta o unificare administrativă, legislativă, economică și socială. Întrevăzând o asemenea perspectivă, marele om politic și de stat Ion I.C. Brătianu, promotorul acelor reforme liberale și arhitectul edificiului întregirii statale, a procedat sistematic, ferm, decis, fără nici o abatere, la îndeplinirea idealului național al unității statale, inițiat de generația ilustrului său părinte, Ion C. Brătianu, arhitectul independenței naționale în 1877-1878.

(Argument, Radu-Dan Vlad)

Anastasie Iordache s-a născut la 18 mai 1933, în comuna Seaca de Pădure, județul Dolj.

Clasele primare le face în comuna natală, urmând Liceul Pedagogic din Craiova, după care, se înscrie la Facultatea de Istorie a Universității din București, pe care o absolvă în 1958, fiind șef de promoție.

 Ca o recunoaștere a valorii și calității sale a fost repartizat la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, unde s-a specializat și a studiat, jumătate de secol, Istoria Modernă a României pe tot parcursul secolului al XIX-lea și primele decenii ale secolului XX.

Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului ateșat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.

Ediția a fost realizată în cadrul programelor de cercetare ale Academiei Române –  INSTITUTUL DE ISTORIE „NICOLAE IORGA”.