Agresiunea comunismului in Romania -Vol.1 - Gh. Buzatu si Mircea Chiritoiu

Categoria: emblematic romania

În categoria Emblematic România se înscriu toate lucrările publicate de editura Paideia care sunt întru totul reprezentative sau semnificative pentru cultura română și formarea intelectuală a românilor.Însemnul editurii prin care este indicată această categorie este un timbru a cărui grafică sugerează domeniul în care lucrarea poate fi considerată ca emblematică. Dacă este o operă de primă mărime și importanță se adugă în timbru specificația capodoperă a culturii române.

Pornind de la o bază bibliografică atent selectată de către autori: Arhivele Naţionale şi Arhiva Ministerului Apărării Naţionale (doc. nos. 5-40), Arhiva SRI (fond Y/1, dosar 40002, doc. nos. 41-48) şi Arhiva Ministerului Afacerilor Externe din Bucureşti şi în arhivele americane, sovietice (doc. nr. 1), britanice (doc. nos. 2-4), xerocopiate şi înregistrate în Fondul Documente al Centrului de Istorie şi Civilizaţie Europeană al Filialei Iași a Academiei Române (la care se fac trimiterile), acest prim volum relevă cititorilor natura și fizionomia agresivă a comunismului românesc.

Studiile şi documentele cuprinse în această serie, „AGRESIUNEA COMUNISMULUI ÎN ROMÂNIA”, stăruie asupra perioadei în discuţie. Relevăm că documentele editate au fost depistate de noi în Arhivele Naţionale şi Arhiva Ministerului Apărării Naţionale (doc. nos. 5-40), Arhiva SRI (fond Y/1, dosar 40002, doc. nos. 41-48) şi Arhiva Ministerului Afacerilor Externe din Bucureşti şi în arhivele americane, sovietice (doc. nr. 1), britanice (doc. nos. 2-4), xerocopiate şi înregistrate în Fondul Documente al Centrului de Istorie şi Civilizaţie Europeană al Filialei Iași a Academiei Române (la care se fac trimiterile), iar studiile au fost anterior valorificate în diverse publicaţii de specialitate, îndeosebi în prestigioasele „Dosare ale Istoriei”, coordonate de Domnul Ion Cristoiu. Prin acest volum, fenomene, procese şi fapte privind ocuparea României de către forţele armate şi de securitate sovietice şi instaurarea regimului comunist la  Bucureşti, Yalta şi România, „contribuţia” liderilor comunişti din Bucureşti, veritabile unelte ale Kremlinului, în chip direct ale KGB-ului, la aservirea României, ascensiunea şi decadenţa lor, înainte de prăbuşirea sistemului comunist în decembrie 1989, „Războiul Rece” şi implicaţiile lui pentru România, toate acestea sunt unele dintre cele mai importante aspecte supuse atenţiei şi judecăţii Cititorului, în temeiul, lucru demn de reţinut, al documentelor catalogate „secrete” ori „strict secrete”, şi care, numai în urmă cu câţiva ani, erau complet inaccesibile istoricilor.

Acest prim volum descrie modul în care a fost implantat regimul comunist în țară și rolul personajelor-cheie în evoluția și susținerea sa.

După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a făcut presiuni pentru includerea în guvernele postbelice a unor reprezentanți ai Partidul Comunist din România, recent reintrat în legalitate (partidul fusese interzis în 1924 pe motivul acceptării tezei cominterniste „a dreptului popoarelor oprimate din România imperialistă la autodeterminare până la despărțirea de stat”), în vreme ce liderii necomuniști erau eliminați în mod constant din viața politică.

După decesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, survenit în martie 1965, Nicolae Ceaușescu a fost ales noul Secretar General al PCR (în 1965) și șef al statului în 1967. Denunțarea invaziei sovietice în Cehoslovacia din 1968 și scurta relaxare a represiunii interne, l-au ajutat pe noul lider comunist de la București să-și creeze o imagine pozitivă în țară și în Occident.

Rapida creștere economică, susținută prin mari credite obținute din vest, nu a putut fi menținută și a scăzut gradual în intensitate până s-a ajuns la austeritate și la represiune internă, care au avut ca rezultat Revoluția din decembrie 1989 și prăbușirea regimului comunist și în România.

România a devenit o ţară comunistă la sfârşitul anilor '40, aproape imediat după cel de-Al Doilea Război Mondial. Pentru mulţi a fost o adevărată surpriză ascensiunea la putere a unui partid insignifiant în România. În culisele puterii însă, jocurile au fost făcute iar destinul ţării decis la masa tratativelor. Regimul comunist a reprezentat poate cea mai neagră filă din istoria recentă a României. Cel puţin începuturile acestei dictaturi a forţei şi a partidului unic au răvăşit întreaga ţară, cu deportări, prigoană şi experimente concentraţionale şi „educaţionale” de un sadim aproape unic. Instaurarea acestui regim, teoretic şi inoculat de maşina de propagandă, s-a produs prin liberul consimţământ al majorităţii populaţiei în urma alegerilor din 1946.  Practic aşa cum propăvăduiau apostolii comunismului în România, populaţia şi-a ales soarta după cel de-al doilea război mondial, scârbită de regimul burgezo-moşieresc din anii interbelici.  În realitate însă, România a fost sacrificată şi dată pe mâna sovieticilor de marile puteri ale timpului. Schimbarea de regim, de facto, s-a produs fără ca populaţia măcar să înţeleagă ce i se întâmplă şi la ce să se aştepte. Comunizarea şi sovietizarea României s-a desfăşurat în câteva etape, printr-un proces coordonat de Uniunea Sovietică şi cu consimţământul Occidentului, fără vreun merit din partea Partidului Comunist Român, o formaţiune politică insignifiantă până după al doilea război mondial.

Din motive asupra cărora nu credem că mai este nevoie să insistăm, cunoaşterea trecutului nostru recent aşa cum a fost se impune, este posibilă, dar presupune – având în vedere vasta bibliografie a problemei existente pe plan mondial şi bogăţia extraordinară a arhivelor – nu numai activitatea unor istorici, ci antrenarea unor echipe de cercetători şi un timp mai îndelung, solicitat de imensitatea şi varietatea materialelor documentare, cum şi de necesara perspectivă asupra perioadei şi problemelor tratate. Astfel, alături de nenumărate alte contribuţii valorificate în ultimii ani, ne face plăcere să includem şi prezentul volum de studii şi documente, primul dintr-o serie pe care o dorim cât mai bogată şi mai consistentă, în funcţie, desigur, de şansa descoperirii unor noi şi noi materiale, de inspiraţia noastră, iar nu în cele din urmă, de sprijinul neprecupeţit şi prompt cum a fost cel primit din partea Editurii PAIDEIA din Bucureşti.

Iaşi–Bucureşti, 7 august 1997, Gh. Buzatu – Mircea Chiriţoiu

Gheorghe Buzatu (1939 - 2013) a fost un istoric român, care s-a preocupat de cercetarea istoriei contemporane a României. S-a născut la data de 6 iunie 1939, în comuna Sihlea (județul Vrancea). După absolvirea studiilor liceale la Râmnicu Sărat (în 1956), a urmat cursurile Facultății de Istorie de la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași (1956-1961). În anul 1971, a obținut doctoratul în istorie.

După absolvirea facultății, a lucrat ca cercetător științific la Institutul de Istorie și Arheologie „A.D.Xenopol”, al filialei Iași a Academiei Române (1961-1992), apoi ca cercetător științific principal I al „Centrului de Istorie și Civilizație Europeană al Filialei din Iași a Academiei Române” (1992-1997).

Activitatea istorică a lui Buzatu cuprinde 55 cărți publicate sub nume propriu, 70 volume coordonate sau în colaborare, peste 500 de studii și micromonografii, articole, eseuri, prefețe, note ș.a. A coordonat timp de mai mulți ani cu colecția „Românii în istoria universală”, care a ajuns la peste 160 de volume.

Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualitații active, publicului atașat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.