Bucătărie medievală italiană-Anonimo Meridionale - Radu Lungu

Nenumărate cărţi de bucate au apărut în Europa occidentală în perioada secolelor XIII-XVI. Dincolo de diferenţe „naţionale” şi regionale, aceste texte (manuscrise, incunabule, tipărituri) aparţin fondului comun al bucătăriei medievale europene, parte integrantă a patrimoniului cultural al Lumii Vechi. Tehnicile culinare, ingredientele folosite, identitatea multor nume de bucate – fr.med. blanc mangier/it.med. bramagere/engl.med. blankmanger/neerl.med. blanc mengier/germ.med. blamenser; it.med. salsa/germ.med. salse(n) –, precum şi sfaturile dietetice vin în sprijinul acestei „ipoteze” antropo-culinare. Cât despre Ţara Românească – acest „Bizanţ după Bizanţ, după spusele marelui istoric Nicolae Iorga –, tărâmurile valahe moştenesc tradiţia culinară de înalt rafinament a Imperiului roman de răsărit, fără să uităm influenţele venite din Mitteleuropa, dar şi de la Înalta Poartă, ea însăşi revendicându-se din aceeaşi tradiţie constantinopolitană (precum şi din cea, de mare interes, persană).