Pachet Digital-Infernul curiozității. De la „Marat în baie” la „Colțișorul de zid galben” - Maurice Rheims

Maurice Prosper Gilles Rheims, născut pe4 ianuarie 1910la Versailles și a murit6 martie 2003la Paris , este un licitator francez , istoric de artă și scriitor, membru al Academiei Franceze. 

Născut într-o familie evreiască din Lorena, compusă din morari , funcționari publici și ofițeri (tatăl său , Léon Rheims , general în 1930, a fost rănit la Verdun), a studiat la Liceul Janson-de-Sailly din Paris înainte de a intra la Școala Luvru . Maurice Rheims a absolvit și Școala de Înalte Studii (Sorbona).

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial , a fost arestat ca evreu și internat la Drancy , de unde a fost eliberat datorită legăturilor sale din administrația de la Vichy . S-a alăturat Rezistenței, unde a participat la elaborarea rutelor de evadare către Elveția, apoi Forțelor Franceze Libere din Africa de Nord, unde a servit ca ofițer în Regimentul ⁵ Geniu . Ulterior, a deținut funcția de adjunct al Grupului 1 de Comando Parașutiști din Algeria.

Licitator între 1935 și 1972, Rheims a fost unul dintre primii care s-a ocupat de arta anilor 1900 și a făcut cunoscut un stil disprețuit până atunci, salvând astfel de la distrugere mai multe exemple strălucite ale acestei perioade (Maison Guimard).

Se spune că generalul de Gaulle l-a întâmpinat cu aceste cuvinte la o recepție de la Palatul Élysée: „Deci, Rheims, tot e treaba ta vinovată?” .

A fost implicat în evaluarea donației de opere de Bonnard și Picasso și a fost executorul testamentar al lui Paul și Hélène Morand în 1976. De asemenea, din 1972, a fost expert la Curtea de Apel și la Înalta Curte de Justiție din Paris.

Stilul său este ilustrat, de exemplu în Sfântul Oficiu , printr-o narațiune bogată în referințe, densă și sarcastică.

Ales în Academia Franceză pe20 mai 1976a fost primit acolo pe17 februarie 1977 ; el a ocupat astfel al 32-lea loc rămas ^vacant  prin moartea lui Robert Aron . Maurice Rheims este membru al Comitetului de Onoare al „Asociației pentru salvgardarea și extinderea limbii franceze” (ASSELAF), la fel ca și Pierre Grimal , Philippe de Saint Robert , Roger Minne, Christian de Duve sau Violaine Vanoyeke, de exemplu.

A fost decorat cu Marea Cruce a Legiunii de Onoare și a primit și alte decorații, precum Croix de Guerre (patru mențiuni), Medalia Rezistenței și a fost Ofițer al Artelor și Literelor.