Intervalul și texte incomode, chiar unele rebele - Gorun Manolescu

Volumul de față se inspiră în principal din alte texte ale autorului, scrise în momente și registre diferite, în decursul ultimilor 25 de ani, câteva având și o dialectică oximoronică (oximoron = texte ale aceluiași autor care se contrazic în mod ironic). Dar și din alte texte ori idei aparținând altor autori, puține la număr, însă importante pentru arhitectura lucrării. Această încercare nu este o sinteză sau un studiu al Cunoașterii umane. Ea are un caracter eseistic, deoarece „Eseistul se inițiază și caută să inițieze cititorul” (Nicolaie Balotă), tematizând Cunoașterea umană, experimentând și scriind, scriind și experimentând. Este vorba de cele patru tipuri principale ale acestei Cunoașteri: Științifică, Poetică a artei în general, Mitic-teologică (cu caracter religios) și Filosofică, dar, mai ales, hibrizi ai acestora, unii căutând, în diverse epoci, să-i subordoneze pe ceilalți. Iar toată această cunoaștere pare a se desfășura pe un topos pe care îl voi numi „Interval”. Cartea s-a scris singură, din ceea ce am simțit direct sau citind și recitind ce am simțit direct, fără nicio cenzură interioară în sensul de ce va zice filosoful, sau criticul literar / de artă, sau teologul? Pentru că, din nefericire, ei gândesc, continuă să gândească, exclusiv prin prisma gândirii Conceptual-academice, chipurile. Care se potrivește aproape exclusiv Cunoașterii Științifice, dar nu și altor tipuri. Așa i-a învățat și modelat Modernitatea. Dar acum suntem în altă eră. În care Științificul, ca exprimare, trebuie să fie, cel mult, la egalitate cu celelalte tipuri de cunoaștere și hibrizi ai lor. Acum își face prezența Gândirea Fragmentar-neuro divergentă. Prin urmare, cele prezentate în acest volum au folosit, fără intenția expresă de a o face pragmatic, dar a făcut-o totuși pragmatic pentru că „lucrarea s-a scris singură”, ambele tipuri de gândire. În Cap. 2 veți găsi mai mult despre gândirea Fragmentarneuro divergentă. Și aceasta după ce vom prezenta, mai întâi în Cap. 1, toposul numit „Interval” în care considerăm că se desfășoară Cunoașterea umană.