Purificare prin comuniune cu Dumnezeu - Iulia Pascaru

Conexiunea cu Dumnezeu în singurătate, în intimitatea căminului fiecăruia, este ca o tăcere care se așterne peste umerii inimii istovite de stăruință în pocăință.

Fiecare mângâiere prin intermediul cuvintelor care alcătuiesc rugăciunea este atât de pură și binevoitoare în a ne schimba perspectiva și a ne da un elan pe care îl putem folosi ca imbold în activitățile noastre spirituale, dar și de curățare a minții de neghinele acumulate de-a lungul vieții din frustrarea neputinței de a fi supuși pe deplin lui Dumnezeu.

Supunerea față de Dumnezeu este o certitudine că vom deveni oamenii pe care El i-a creat în sensul acela pur și contemplativ.

Contemplativ în ideea de a menține relația spirituală cu El și de a nu ne pierde în detaliile lumești.

Beneficiile sunt uimitoare, pline de sens și culoare.

Divinitatea vine în întâmpinarea noastră în fiecare clipă să ne redea încrederea în ceea ce suntem și ceea ce încercăm să devenim în comuniune cu Ea.

Comuniunea cu Dumnezeu ne duce mai aproape de visul nostru măreț de a fi buni creștini, milostivi și plini de substanță duhovnicească.