Profeția. Seeing into the future - Martin Van Creveld

Nu se poate spune că rolul pe care îl joacă dorința și capacitatea de a vedea viitorul în viața umană, atât în cea individuală cât și în cea colectivă, este exagerat. Fie că se numește anticipație, viziune, prevestire, prorocire sau prognoză, fără ea, viața omului este realmente imposibilă. Nu se pot stabili țeluri, nici nu se pot iniția eforturile de realizare a acestora; și nici consecințele atingerii sau neatingerii acestor țeluri nu pot fi luate în discuție. Mai mult decât atât: amenințările și pericolele nu pot fi identificate și fie înfruntate pieptiș, fie evitate. Probabil că toate acestea vor dăinui cât timp va dăinui rasa umană. Pe scurt, dacă n-ar exista anticiparea și încercarea de a o practica, mare parte – poate cea mai mare – din ceea ce înțelegem prin „planuri de viitor” ar fi imposibilă. „Nădejdea furiș se strecoară/În om, până vine clipita să calce-n/Jăratec...”, spunea Corul în Antigona de Sofocle.