Fiinta si credinta vol. 3 - George Remete

George Remete

Această lucrare a pornit de la depășirea înțelegerii credinței ca idee, încredere, aderență doctrinară, confesiune sau religie. Este imperativ să înțelegem că credința nu este numai viziunea, înțelegerea și trăirea autentică a ființei, ci însăși energia, însuși conținutul, motorul și nervul ființei.

Mai multe detalii

2082P

Nou

50,00 lei cu TVA

Această lucrare a pornit de la depășirea înțelegerii credinței ca idee, încredere, aderență doctrinară, confesiune sau religie. Este imperativ să înțelegem că credința nu este numai viziunea, înțelegerea și trăirea autentică a ființei, ci însăși energia, însuși conținutul, motorul și nervul ființei. 

Credința nu este ceva ce se raportează la ființă ci însăși autenticitatea sau deplinătatea ființei. Consecințele acestei înțelegeri determină toate domeniile de cunoaștere și de viață ale omului și le direcționează fundamental, cu știrea sau fără știrea lor.

Știm că pe pământ, în condiția istorică, omul e capabil de patru feluri sau domenii de cunoaștere: științifică, artistică, filosofică și teologică. După cum s-a văzut și am declarat de la început, pe noi ne interesează în primul rând înțelegerea teologică, pentru că o socotim supremă. Între aceste feluri de cunoaștere, cea mai apropiată de teologie este înțelegerea filosofică.

Pentru aceasta, și pentru motivul că, totuși, cea mai mare parte a intelectualității laice este străină de înțelegerea teologică, am socotit nu numai util ci chiar necesar să expunem ideea noastră despre ființă și credință atât filosofic cât și teologic. Sperăm ca lucrarea noastră să aducă o contribuție la colaborarea atât de necesară între gândirea filosofică și cea teologică, între intelectualitatea laică și cea teologică, atât de mult dorită și atât de puțin realizată.

Pentru filosofie, certitudinea existenței este ființa, faptul că există ceva concret, experiabil și peren. Este adevărat că filosofia desemnează ființa în primul rând ca substanță, ființă, ființare etc., și abia apoi ca persoană. Totuși, este extrem de important, și mai ales încurajator pentru dialogul cu teologia, faptul că unele curente filosofice au ajuns la înțelegerea ființei ca dată sau donată, adică o existență dincolo-de-ființă, ca un Donator supraființial sau absolut. Filosofia nu este străină ci este capabilă de înțelegerea existenței ca donat sau dar, ca mister și sacru. Ea poate ajunge chiar la ideea Primordialului sacru sau a Iubirii Originare. Totuși, ea rămâne mereu înclinată spre o înțelegere impersonală a Principiului sau Originarului.

Trebuie văzut, în acest sens, că ideea de persoană este o reușită și un specific al teologiei, încât constituie o permanentă diferență între filosofie și teologie. Căci, dacă filosofia ajunge să accepte originea și principiul existenței ca persoană, ea se apropie foarte mult de teologie; stăruința ei în impersonal se explică, probabil, și prin teama de a-și pierde autonomia față de teologie. În orice caz – fie că este de acord, fie că nu – orice gânditor riguros trebuie să ia în considerare și să se raporteze la acele curente filosofice (precum „turnanta teologică” a fenomenologiei) care au ajuns la afirmarea Principiului personal al existenței, ca Persoană absolută iubitoare sau Iubire Originară. Fără îndoială că apropierea acesteia – până la unire – cu teologia ridică întrebări și dificultăți deosebite privind identitatea, fidelitatea sau autonomia ei filosofică. Dar apropierea nu poate fi condamnabilă în sine, iar cunoașterea ei se impune și nu poate fi decât benefică pentru cercetătorul onest, riguros și deplin. Dar filosofia, oricât de subtilă și ambițioasă, este totuși gândire limitată. Față de ea, teologia se afirmă ca gândire nelimitată, pentru că se bazează pe ideea simplă dar decisivă că existența însăși, ca raționalitate și putere, este un fapt absolut, sacru și miraculos, că este minunea-de-a-fi.

Ființa ca putere și sens este expresia Absolutului principial și donator. Dar rațiunea și sensul, ca putere, nu sunt un fapt impersonal. Rațiunea, raționalitățile și sensurile sunt uimitoare și provoacă mirarea pentru că nu sunt mecanice sau automate, ci personale. Filosoful pornește de la uimire și ajunge la uimirea sacră. Dar sacrul și miracolul nu țin de impersonal ci sunt totdeauna expresie personală, adică țin de libertate, voință și generozitate sau iubire. Dacă are rigoare și se exprimă științific – adică strict și riguros întemeiat – teologia poate impune filosofiei adevărul că existența se întemeiază, se susține și se explică prin persoană, că persoana e totul. Nici un impersonal nu se explică de sine și în sine, pentru că nici nu poate exista în sine. Orice impersonal depinde de persoană și se explică numai prin ea.

Principiul existenței nu poate fi decât Persoana absolută, ca rațiune, sens, putere, libertate și generozitate. Căci fiind absolută, Persoana supremă este suficientă sieși, n-are nevoie de nimic și a creat ființa sau lumea absolut liber, adică numai din generozitate sau iubire. Numai iubirea este absolut liberă, iar dacă actul creării lumii aparține Persoanei absolute, el nu poate fi decât expresia libertății, adică a iubirii. Numai iubirea este absolută, astfel încât fără ea nici Persoana supremă n-ar fi deplină, n-ar fi absolută. Dar persoana se deosebește de substanță tocmai prin deschiderea infinită, ne-limitarea sau dezmărginirea ei. Persoana nu există ca individ, ca monadă, căci s-ar obiectualiza. Sensul și specificul ei este comuniunea: numai în comuniune este persoana autentică sau deplină. De aceea, Principiul existenței nu poate fi o singură Persoană, ca monadă, căci ar fi un Principiu sau o suveranitate închisă și chiar egoistă. Teologia creștină are capacitatea de a proba faptul că numai Comuniunea Personală supremă, numai Treimea poate fi Realitatea absolută, iubitoare deplin, capabilă să creeze iubitor și să ofere sacrificial existență infinită creaturilor.

AutorGeorge Remete
Specificații autorpreot prof. univ. dr.
Anul publicării2016
Format145 x 200 mm
Nr. pagini618
ColecțiaSpiritualitate ortodoxă
GenReligie
SubgenOrtodoxie
LimbaRomana
Tip formatFizic
Subiect principalStudii teologice
CategorieStiinte umaniste
Sub-CategorieReligie
ISBN978-606-748-159-4

Scrieţi un comentariu

Fiinta si credinta vol. 3 - George Remete

Fiinta si credinta vol. 3 - George Remete

Această lucrare a pornit de la depășirea înțelegerii credinței ca idee, încredere, aderență doctrinară, confesiune sau religie. Este imperativ să înțelegem că credința nu este numai viziunea, înțelegerea și trăirea autentică a ființei, ci însăși energia, însuși conținutul, motorul și nervul ființei.

Scrieţi un comentariu

9 alte produse din aceeași categorie