Spatiul si timpul in traditiile romanesti - Antoaneta Olteanu

Antoaneta Olteanu

Acest volum este poate cea mai importantă consemnare unitară a patrimoniului imaterial al poporului român, este o reconstrucţie migăloasă a imaginii lumii după credinţele şi tradiţiile populare româneşti în format monumental.

Mai multe detalii

2219P

Nou

190,00 lei cu TVA

Avem un loc, azi, numit România, o locuire, românii, şi un timp al acestei locuiri, aproape două milenii dacă includem şi etnogeneza. Aceste două milenii înseamnă un timp „anume”, definit de ritmurile în care se desfăşoară viaţa locuitorilor, de calendarul în care ea este organizată, spiritual, religios, ritualic, domestic, colectiv sau individual, la muncă sau în sărbătoare. Astfel, particularitatea acestei lucrări este dată de caracterul ei nespeculativ, de lipsa comentariului, de faptul că sunt invocate numai formele autentice de expresie a credinţelor populare românești. Mii de reprezentări, credinţe, obiceiuri, încredinţări, ritualuri, superstiţii, rânduieli, reguli, cutume, sunt adunate, ordonate atent, puse în valoare împreună, pe teme legate fie de loc, şi de tot ce se întâmplă în locuire, fie de timp şi de organizarea vieţii în cicluri şi de evenimente care marchează trecerea.

Pentru toate credinţele, tradiţiile şi obiceiurile sunt folosite citate, adnotate imediat cu sursa. Întreaga lucrare este o compunere foarte precisă cu privire la viziunea, gândirea şi proiecţia românilor cu privire la locul lor şi la organizarea vieţii lor în curgerea timpului. Este o încântare să participi la spectacolul inimaginabil al desfăşurării acelei vieţi după canoane reale. Cartea este poate cea mai importantă consemnare unitară în patrimoniul imaterial al poporului român, este o reconstrucţie migăloasă a imaginii lumii după credinţele şi tradiţiile populare româneşti în format monumental.

Cartea include peste 400 de fotografii de epocă și contemporane, care ilustrează aspecte fascinante ale vieții țăranului de atunci și de acum.

 

Prima parte a cărții cuprinde reprezentări ale spaţiului în credinţele populare româneşti și încearcă să ofere o imagine cât mai completă asupra structurilor spaţiale. Distingând, în primul rând, între lumea aceasta şi lumea cealaltă, informaţiile adunate ne prezintă, ca şi în cazul calendarului popular, viziuni (uneori) extrem de diferite despre spaţiul umanizat sau nu, rodul unor concepţii străvechi, cu o vieţuire îndelungată în acest areal cultural. Lumea aceasta este lumea vizibilă, la care au acces şi oamenii, ca fiinţe vii, iar lumea cealaltă este un univers paralel în care oamenii pot ajunge încă din timpul vieţii (celălalt tărâm al basmelor, în care se ajunge prin coborâri sau ascensiuni spectaculoase sau pur şi simplu prin deplasări de lungă durată, în plan orizontal, spre marginile universului terestru).

Lumea aceasta este surprinsă de la origini, prin capitolele Facerea lumii, Apacosmică, Pământul (cu accent pus mai ales pe legendele de origine), după care se face, treptat intrarea în universul umanizat. Pe pământ, în primul rând, vom vorbi despre spaţiul umanizat în general, prin consideraţii generale despre spaţiu în credinţele populare, apoi despre spaţiul locuit de oameni: Casa, Interiorul casei, Exteriorul casei, Curtea, În sat. Se face, în continuare, trecerea spre spaţiul neumanizat, în care oamenii ajung ocazional: În afara satului – Moara, Pe câmp, În lan, La vie, La hotar, La răspântie, În pădure; În lumea apelor – Apele terestre, La râu, Marea, Balta, lacul, Sorbul apelor, Apa Sâmbetei, Podul; prin reprezentările legate de Munţi, dealuri şi văi se face treptat trecerea spre Lumea de sus, surprinsă de la origini până la apariţia formelor de manifestare concretă, cunoscute de oameni şi vizibile acestora: Cerul, Geografia cerului, Soarele, Luna, Stelele, Văzduhul, Vânturile, Ploaia, Piatra, Curcubeul.

Lumea cealaltă nu mai este la fel de bogată în reprezentări, însă poate fireconstituită şi ea, pe baza credinţelor populare, cu destul de mare acurateţe. Se vorbeşte, în cele mai multe situaţii, de o lume de jos, în care sunt localizate numeroase fiinţe demonice, unde se află Şcoala de solomonie, dar şi Rohmanii. Trebuie făcută o distincţie clară între Cealaltă lume a basmelor, văzută ca un univers paralel, sub pământ, deasupra acestuia sau la capătul lui, în care locuiesc atât fiinţe umane, cât şi nonumane, caracterizată de numeroase deosebiri ce îi subliniază caracterul aparte, bogăţia. De partea cealaltă, vorbim de o lume a morţilor, în care sufletele oamenilor se duc după moarte. Trecerea în această lume este prezentată din momentul anterior morţii, prin ilustrarea nu numai a pregătirilor de expiere a sufletului muribundului şi mai ales prin cele de asigurare a unei bune deplasări a acestuia în universul funebru, cât mai ales atingerea destinaţiei finale. Credinţele populare româneşti prezintă modele diferite de repezentare ale lumii celeilalte. Avem, pe de-o parte, Imagini arhaice ale lumii celeilalte, ce vorbesc despre Călătoria în lumea cealaltă, Plecare, Drumul propriu-zis, Ţara fără dor, dar şi de o Viziune creştină a lumii celeilalte, în care avem o altă imagine a Drumului, vorbim despre Vămi, Poduri, Drumul spre iad, Iadul, Geografia iadului, Draci, apoi despre Rai, Geografia raiului, Dumnezeu, Îngeri, Grădina raiului.

În sfârşit, o a treia parte a lucrării o reprezintă credinţele populare despre sfârşitul lumii. Dacă am prezentat la început imagini legate de apariţia universului, ni se pare firesc să includem şi credinţele care vorbesc despre extincţie şi judecata de apoi, precum şi despre ciclurile cosmice avute în vedere.

Credinţele populare sunt grupate pe elemente ce se referă la tradiţii, obiceiuri, practici de propiţiere (pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor), practici apotropaice (apărător de rele şi durere), practici cu caracter oracular, terapeutic, magic, consideraţii despre starea vremii, precum şi, în plus, credinţe legate de originea elementelor discutate, prezentate la începutul articolului.

 

A doua parte a cărții cuprinde calendarele poporului român și pune în evidență structura elaborată a reprezentărilor populare asupra timpului, sacru sau profan. Acest calendarul popular reprezintă o încercare de a aduna la un loc tot ceea ce constituie coordonata temporală a vieţii ţărăneşti, acel când ce caracterizează întregul complex de practici magico‑rituale ce însoţeşte modul de a vedea lumea al omului vechilor societăţi tradiţionale.

 În calitate de sistem de gândire în jurul căruia se așează întreaga arhitectură a mentalului tradițional, calendarul popular se dovedește a fi mai profund decât ar putea părea la prima vedere. Nu este numai o ordonare a timpului, o limitare a momentelor sacre în înșiruirea cotidiană a zilelor profane, o ținere în evidență a curgerii timpului. Rostuind lucrul și viața, calendarul este într-adevăr acea știință a vieții, rânduială a vremii, a ști când să faci sau când să nu faci un lucru. În felul acesta, anticipând principiul recomandărilor și interdicțiilor, ne situăm în plin cadru magic, pentru că într-adevăr această filozofie a vieții este chiar magia, depozitara cunoștințelor, cea care, în cazul cunoașterii legilor ei, a cadrelor de manifestare a acțiunilor specifice, putea garanta oamenilor acel acces la putere de care aveau nevoie. Dacă în general existența umană era guvernată de destinul implacabil, care nu putea fi nicicum influențat, prin intermediul magiei calendarului popular omul putea fi, în plan mic, un demiurg, un stăpân al unei părți importante a destinului său. Românului țăran nu-i trebuie cărți astronomice, nici barometre, nici termometre, nici calendare tipărite. El e singur astronom și calendarist. Vremea l-a învățat a observa și a întipări bine în minte semnele de căpetenie prin cari se poate cunoaște dintr-o zi în alta ce fel de vreme are să fie, bună sau rea? ploioasă sau secetoasă? Aceste semne însă nu le păstrează el numai pentru sine, ci, precum le-a moștenit de la părinții și străbunii săi, așa le împărtășește și explică el și copiilor săi și, astfel, din tată în fiu, din moși în nepoți și strănepoți se păstrează această știință, care, cu tot dreptul putem zice că de foarte multe ori întrece pe cea a calendariștilor și a astronomilor învățați.

 

Autoarea acestei opere este Antoaneta Olteanu, distinsă profesoară a Facultăţii de Limbi Străine a Universităţii Bucureşti; asta alături de însuşi poporul român.

AutorAntoaneta Olteanu
Specificații autorprofesor la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București
Anul publicării2018
Editie specialaDa
Format200 x 280 mm
Tip CopertaSpeciala
Nr. pagini936
ColecțiaEmblematic România
eBook1905-spatiul-si-timpul-in-traditiile-romanesti-antoaneta-olteanu-9786067482263.html
ID Hard Cover1905-spatiul-si-timpul-in-traditiile-romanesti-antoaneta-olteanu-9786067482263.html
GenAntropologie
LimbaRomana
Tip formatFizic
CategorieStiinte umaniste
Sub-CategorieSociologie si filozofie
ISBN978-606-748-226-3

Scrieţi un comentariu

Spatiul si timpul in traditiile romanesti - Antoaneta Olteanu

Spatiul si timpul in traditiile romanesti - Antoaneta Olteanu

Acest volum este poate cea mai importantă consemnare unitară a patrimoniului imaterial al poporului român, este o reconstrucţie migăloasă a imaginii lumii după credinţele şi tradiţiile populare româneşti în format monumental.

Scrieţi un comentariu

Categoriaemblematic romania

În categoria Emblematic România se înscriu toate lucrările publicate de editura Paideia care sunt întru totul reprezentative sau semnificative pentru cultura română și formarea intelectuală a românilor.

Însemnul editurii prin care este indicată această categorie este un timbru a cărui grafică sugerează domeniul în care lucrarea poate fi considerată ca emblematică. Dacă este o operă de primă mărime și importanță se adugă în timbru specificația capodoperă a culturii române.

Această carte este poate cea mai importantă consemnare unitară a patrimoniului imaterial al poporului român, este o reconstrucţie migăloasă a imaginii lumii după credinţele şi tradiţiile populare româneşti în format monumental.

Incadrarea in serii si colectii: editie magnum

Particularitatea semnificativă a acestei lucrări este dată de caracterul ei nespeculativ, de lipsa comentariului, de faptul că sunt invocate numai formele autentice de expresie a credinţelor populare. Mii de reprezentări, credinţe, obiceiuri, încredinţări, ritualuri, superstiţii, rânduieli, reguli, cutume, sunt adunate, ordonate atent, puse în valoare împreună, pe teme legate fie de loc, şi de tot ce se întâmplă în locuire, fie de timp şi de organizarea vieţii în cicluri şi de evenimente care marchează trecerea.

 

Pentru toate credinţele, tradiţiile şi obiceiurile sunt folosite citate, adnotate imediat cu sursa. Întreaga lucrare este o compunere foarte precisă cu privire la viziunea, gândirea şi proiecţia românilor cu privire la locul lor şi la organizarea vieţii lor în curgerea timpului. Este o încântare să participi la spectacolul inimaginabil al desfăşurării acelei vieţi după canoane reale. Cartea este poate cea mai importantă consemnare unitară în patrimoniul imaterial al poporului român, este o reconstrucţie migăloasă a imaginii lumii după credinţele şi tradiţiile populare româneşti în format monumental.

 

Prima parte a cărții cuprinde Reprezentări ale spaţiului în credinţele populare româneşti, și încearcă să ofere o imagine cât mai completă asupra structurilor spaţiale.

Distingând, în primul rând, între lumea aceasta şi lumea cealaltă, informaţiile adunate ne prezintă, ca şi în cazul calendarului popular, viziuni (uneori) extrem de diferite despre spaţiul umanizat sau nu, rodul unor concepţii străvechi, cu o vieţuire îndelungată în acest areal cultural. Lumea aceasta este lumea vizibilă, la care au acces şi oamenii, ca fiinţe vii, iar lumea cealaltă este un univers paralel în care oamenii pot ajunge încă din timpul vieţii (celălalt tărâm al basmelor, în care se ajunge prin coborâri sau ascensiuni spectaculoase sau pur şi simplu prin deplasări de lungă durată, în plan orizontal, spre marginile universului terestru).

Lumea aceasta este surprinsă de la origini, prin capitolele Facerea lumii, Apacosmică, Pământul (cu accent pus mai ales pe legendele de origine), după care se face, treptat intrarea în universul umanizat. Pe pământ, în primul rând, vom vorbi despre spaţiul umanizat în general, prin consideraţii generale despre spaţiu în credinţele populare, apoi despre spaţiul locuit de oameni: Casa, Interiorul casei, Exteriorul casei, Curtea, În sat. Se face, în continuare, trecerea spre spaţiul neumanizat, în care oamenii ajung ocazional: În afara satului – Moara, Pe câmp, În lan, La vie, La hotar, La răspântie, În pădure; În lumea apelor – Apele terestre, La râu, Marea, Balta, lacul, Sorbul apelor, Apa Sâmbetei, Podul; prin reprezentările legate de Munţi, dealuri şi văi se face treptat trecerea spre Lumea de sus, surprinsă de la origini până la apariţia formelor de manifestare concretă, cunoscute de oameni şi vizibile acestora: Cerul, Geografia cerului, Soarele, Luna, Stelele, Văzduhul, Vânturile, Ploaia, Piatra, Curcubeul.

Lumea cealaltă nu mai este la fel de bogată în reprezentări, însă poate fireconstituită şi ea, pe baza credinţelor populare, cu destul de mare acurateţe. Se vorbeşte, în cele mai multe situaţii, de o lume de jos, în care sunt localizate numeroase fiinţe demonice, unde se află Şcoala de solomonie, dar şi Rohmanii. Trebuie făcută o distincţie clară între Cealaltă lume a basmelor, văzută ca un univers paralel, sub pământ, deasupra acestuia sau la capătul lui, în care locuiesc atât fiinţe umane, cât şi nonumane, caracterizată de numeroase deosebiri ce îi subliniază caracterul aparte, bogăţia. De partea cealaltă, vorbim de o lume a morţilor, în care sufletele oamenilor se duc după moarte. Trecerea în această lume este prezentată din momentul anterior morţii, prin ilustrarea nu numai a pregătirilor de expiere a sufletului muribundului şi mai ales prin cele de asigurare a unei bune deplasări a acestuia în universul funebru, cât mai ales atingerea destinaţiei finale. Credinţele populare româneşti prezintă modele diferite de repezentare ale lumii celeilalte. Avem, pe de-o parte, Imagini arhaice ale lumii celeilalte, ce vorbesc despre Călătoria în lumea cealaltă, Plecare, Drumul propriu-zis, Ţara fără dor, dar şi de o Viziune creştină a lumii celeilalte, în care avem o altă imagine a Drumului, vorbim despre Vămi, Poduri, Drumul spre iad, Iadul, Geografia iadului, Draci, apoi despre Rai, Geografia raiului, Dumnezeu, Îngeri, Grădina raiului.

În sfârşit, o a treia parte a lucrării o reprezintă credinţele populare despre sfârşitul lumii. Dacă am prezentat la început imagini legate de apariţia universului, ni se pare firesc să includem şi credinţele care vorbesc despre extincţie şi judecata de apoi, precum şi despre ciclurile cosmice avute în vedere.

Credinţele populare sunt grupate pe elemente ce se referă la tradiţii, obiceiuri, practici de propiţiere (pentru bunul mers al vieţii şi al treburilor), practici apotropaice (apărător de rele şi durere), practici cu caracter oracular, terapeutic, magic, consideraţii despre starea vremii, precum şi, în plus, credinţe legate de originea elementelor discutate, prezentate la începutul articolului.

 

A doua parte a cărții cuprinde Calendarele poporului român și pune în evidență structura elaborată a reprezentărilor populare asupra timpului, sacru sau profan. Acest calendarul popular reprezintă o încercare de a aduna la un loc tot ceea ce constituie coordonata temporală a vieţii ţărăneşti, acel când ce caracterizează întregul complex de practici magico‑rituale ce însoţeşte modul de a vedea lumea al omului vechilor societăţi tradiţionale.

 În calitate de sistem de gândire în jurul căruia se așează întreaga arhitectură a mentalului tradițional, calendarul popular se dovedește a fi mai profund decât ar putea părea la prima vedere. Nu este numai o ordonare a timpului, o limitare a momentelor sacre în înșiruirea cotidiană a zilelor profane, o ținere în evidență a curgerii timpului. Rostuind lucrul și viața, calendarul este într-adevăr acea știință a vieții, rânduială a vremii, a ști când să faci sau când să nu faci un lucru. În felul acesta, anticipând principiul recomandărilor și interdicțiilor, ne situăm în plin cadru magic, pentru că într-adevăr această filozofie a vieții este chiar magia, depozitara cunoștințelor, cea care, în cazul cunoașterii legilor ei, a cadrelor de manifestare a acțiunilor specifice, putea garanta oamenilor acel acces la putere de care aveau nevoie. Dacă în general existența umană era guvernată de destinul implacabil, care nu putea fi nicicum influențat, prin intermediul magiei calendarului popular omul putea fi, în plan mic, un demiurg, un stăpân al unei părți importante a destinului său. Românului țăran nu-i trebuie cărți astronomice, nici barometre, nici termometre, nici calendare tipărite. El e singur astronom și calendarist. Vremea l-a învățat a observa și a întipări bine în minte semnele de căpetenie prin cari se poate cunoaște dintr-o zi în alta ce fel de vreme are să fie, bună sau rea? ploioasă sau secetoasă? Aceste semne însă nu le păstrează el numai pentru sine, ci, precum le-a moștenit de la părinții și străbunii săi, așa le împărtășește și explică el și copiilor săi și, astfel, din tată în fiu, din moși în nepoți și strănepoți se păstrează această știință, care, cu tot dreptul putem zice că de foarte multe ori întrece pe cea a calendariștilor și a astronomilor învățați.

 

Introducere:

 

„Avem un loc, azi numit România, o locuire, românii, şi un timp al acestei locuiri, aproape două milenii dacă includem şi etnogeneza. Aceste două milenii înseamnă un timp „anume”, definit de ritmurile în care se desfăşoară viaţa locuitorilor, de calendarul în care ea este organizată, spiritual, religios, ritualic, domestic, colectiv sau individual, la muncă sau în sărbătoare. Matricea arhaică, arhetipurile care au structurat sub semnul eternităţii aceste culturi colective, limba neolatină numită română au asigurat o etnicitate stabilă, trăsături identitare pronunţate. Despre ele este vorba în această lucrare. Coordonatele sunt spaţiul şi timpul. Reprezentările populare au întotdeauna înţelesuri legate, rezonează cosmologic; ele poartă o ideatică constrânsă de opţiunile iniţiale de credinţă religioasă. Ne surprinde să vedem cum detaliile vieţii cotidiene, în lumea asta şi în lumile celelalte, se regăsesc în aceste reprezentări, care sunt de foarte multe ori reglementative, explicative, îndrumătoare; este uimitor cât de des se întreţes, cum se formează tabloul dens al lumii lor. În cultura populară atitudinea filosofică, viziunea, este totdeauna implicită, de dedus şi de reproiectat conceptual, astfel încât să poată fi valorizate la un moment dat în dezbateri teoretice. Interesul pentru etnofilosofie sau pentru filosofia popoarelor nu mai este nici el evident după postromantici. Spaţiul şi timpul operează, dar operează ca un fel de meta-coordonate în raport cu etnologia, cu conţinuturile relevate de ea. Această observaţie subliniază şi motivul pentru care lucrări erudite de o asemenea amploare sunt rare şi de nepreţuit. Particularitatea semnificativă a acestei lucrări este dată de caracterul ei nespeculativ, de lipsa comentariului, de faptul că sunt invocate numai formele genuine de expresie a credinţelor populare. Mii de reprezentări, credinţe, obiceiuri, încredinţări, ritualuri, superstiţii, rânduieli, reguli, cutume, sunt adunate, ordonate atent, relaţionate, puse în valoare împreună, pe teme legate fie de loc, şi de tot ce se întâmplă în locuire, fie de timp şi de organizarea vieţii în cicluri şi de evenimente care marchează trecerea. Nu ezit să spun că Ediţia de faţă este o operă. Autoarea acestei opere este Antoaneta Olteanu, distinsă profesoară a Facultăţii de Limbi Străine a Universităţii Bucureşti; asta alături de însuşi poporul român. Pentru toate credinţele, tradiţiile şi obiceiurile sunt folosite citate, adnotate imediat cu sursa. Între sursele directe este notabil recursul la chestionarele Hașdeu şi Densuşianu. Întreaga lucrare este o compunere foarte precisă cu privire la viziunea, gândirea şi proiecţia românilor cu privire la locul lor şi la organizarea vieţii lor în curgerea timpului. Este o încântare să participi la spectacolul inimaginabil al desfăşurării acelei vieţi după canoane reale. Cartea este poate cea mai importantă consemnare unitară în patrimoniul imaterial al poporului român, este o reconstrucţie migăloasă a imaginii lumii după credinţele şi tradiţiile populare româneşti în format monumental.”

 

Autoarea acestei opere este Antoaneta Olteanu, distinsă profesoară a Facultăţii de Limbi Străine a Universităţii Bucureşti; asta alături de însuşi poporul român.

   

Antoaneta Olteanu este profesor la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, Departamentul de Filologie rusă și slavă, autor a numeroase cărți din domeniul culturii și civilizației ruse (Miturile Rusiei clasice, Rusia imperială. O istorie culturală a secolului al XIX-lea), al etnologiei comparate (Ipostazele maleficului în medicina magică, Metamorfozele sacrului, Școala de Solomonie. Divinație și vrăjitorie în context comparat, Calendarele poporului român, Reprezentări ale spațiului în credințele românești, Dicționar de mitologie. Demoni, duhuri, spirite; Zile și demoni. Calendar și mitologie populară rusă etc.). A realizat, de asemenea, numeroase traduceri din limba rusă.

Antoaneta Olteanu este membru al Asociației Profesorilor de Limba și Literatura Rusă din România din 1991 (în perioada 1995-1997 a fost secretar-general al acesteia), membru al Asociației Slaviștilor din România (membru din 2004, vicepreședinte din 2006, iar din 2016 - președinte al asociației), membru-reprezentant al României în Comitetul Internațional al Slaviștilor, din 2009, precum și membru al altor organizații profesionale: membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala de Traduceri Literare, din 2009, iar, peste trei ani, membru în Consiliul de coordonare a Filialei de traduceri literare a USR; membru al ASER (Asociația de Științe Etnologice din România), al SEEFA (Slavic and East European Folklore Association), ISFNR (International Society for Folk Narrative Research), membru al EASA (European Association of Social Anthropologists) din 2008.

 

Etnologia este unul dintre domeniile de referință, în care au fost aduse contribuții importante la studierea mitologiei populare. Teza de dioctorat, Personaje malefice în mitologia romanică și slavă, de factură comparatistă, a fost publicată sub numele Mitologie comparată la Editura Universității din București în anul 1998. Aici sînt cuprinse conceptele fundamentale pe care le va adapta la realitățile românești și slave din domeniul etnologiei - spațiu sacru, timp sacru, sistemul opozițiilor binare, de influență eliadescă, dar și sistematizarea personajelor demonice, a principiilor magiei ș.a.m.d. Ca exemplificare a teoriilor din acest volum au apărut, în același an, volumele Ipostaze ale maleficului în medicina magică (Editura Paideia, București, 1998), consacrat fenomenului descîntatului, prezentat ca text și ritual, apoi Metamorfozele sacrului. Dicționar de mitologie populară (Editura Paideia, București, 1998), care descompune universul magic țărănesc în ființe, obiecte, plante, spații și acțiuni magice. descrise ca aflîndu-se într-un complex mai amplu de reprezentări religios-filosofice ale țăranului român. Un alt dicționar de mitologie, Dicționar de mitologie. Demoni, duhuri, spirite (Ed. Paideia, București, 2004) cuprinde personaje demonice din diferite mitologii, dar care păstrează totuși, în pofida distanței dintre arealele culturale, numeroase trăsături comune.

 

Un alt studiu important, cu o largă răspîndire, cunoscînd mai multe tiraje, este Școala de solomonie. Divinație și vrăjitorie în context comparat (Editura Paideia, București, 1998). Cele două perspective de cercetare, comparatistă, teoretic, respectiv practic, se regăsesc aici. Universul magiei și vrăjitoriei populare este descris aproape exhaustiv, cititorul și specialistul putînd avea o imagine aproape completă a actelor magice practicate în trecut sau chiar în prezent. Perspectiva diacronică și cea amplu comparatistă nu fac decît să confirme universalitatea modului de gîndire arhaic al țăranului român.

 

Elementele magice pe care le presupune timpul sacru au fost sistematizate în mai multe lucrări (Calendarele poporului român, Editura Paideia, Bucureșți, 2001, Zile și demoni. Calendar și mitologie bulgară, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008, Zile și demoni. Calendar și mitologie populară bulgară, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2008). De o mare popularitate s-a bucurat Calendarele poporului român, care a primit numeroase aprecieri de la specialiști, dar și premii, fiind un instrument de lucru extrem de util. Această mare sinteză, dezvoltată masiv în 2009, cuprinde materiale de arhivă, credințe populare din toate regiunile locuite de români, culegeri de folclor ale clasicilor etnologiei române, calendar bisericesc fix și mobil, precum credințe variate despre unități mai mici ale timpului (zile, ceasuri etc.).

 

Pentru a încheia abordarea mitică a universului țărănesc. Antoaneta Olteanu a realizat și volumul Reprezentări ale spațiului în credințele românești (Editura Paideia, București, 2009). Lucrarea are trei planuri majore - universul cel mai apropiat, casa, credințe despre lumea acesata și spațiile sacre ale ei, credințe despre lumea cealaltă, cu o topografie detaliată.

 

Cărțile consacrate civilizației ruse reprezintă celălalt mare domeniu de cercetare. Destinate a fi, în primul rînd, materiale de studiu pentru studenți, sînt adresate în egală măsură și cititorilor iubitori de cultură. Perspectiva aleasă e una mixtă - studiile sînt bogat documentate din punct de vedere istoric, dar, în aceeași măsură, reunesc și fondul literar, extrem de bogat, al fiecărei perioade. Pînă în acest moment au fost acoperite două perioade mari - perioada vede și începutul perioadei moderne (Civilizația rusă. Perioada veche și modernă, Editura Paideia, București, 1998; Miturile Rusiei clasice, Editura Paideia, București, 2014) - și perioada imperială, Rusia secolului al XIX-lea (Rusia imperială. O istorie culturală a secolului al XIX-lea, Ed. All, București, 2011. Este în curs de pregătite și o civilizație a lumii sovietice, mai bine zis, viața de zi cu zi din Rusia sovietică.

 

 

Această ediție are un format mare (20x28 cm), textul paginat în larg, aerisit și elegant. Este o carte care stă bine pe masa de lucru și pot fi consultată comod și profesionist. Legătoria se distinge prin supracoperta parțială grea, aplicată excentric la piciorul cărții. Această inovație face ca lucrarea să fie suplă la deschidere și, în același timp, să stea bine închisă chiar după o îndelungată răsfoire.

Ediția include peste 400 de fotografii de epocă și contemporane, care ilustrează aspecte fascinante ale vieții țăranului de atunci și de acum. Include, de asemenea, un timbru a cărui grafică sugerează domeniul în care lucrarea poate fi considerată ca emblematică și o ilustrație detașabilă pe suport valoros (hârtie ivoir, manuală).

Edițiile speciale sunt în fapt creații editoriale, cărți obiect, făcute în tiraj limitat (specificat pe un timbru aplicat pe forzațul cărții). În nomenclatorul Paideia ele fac parte din clasa midi care se caracterizează prin folosirea îmbinată a unor materiale suport rare și deosebite (hârtia manuală, hârtia ivoir, piele, pânză, calc), cu o legătorie manuală remarcabilă prin originalitate și distincție. O notă aparte o conferă ilustrația, elementul decorativ, galeriile de imagini, aplicate prin tehnici diverse care produc surpriză și emoție îndelungată cititorului. Conțin întotdeauna și o ilustrație detașabilă pe suport valoros (hârtie ivoir, manuală) drept cadou.

Deși extrem de elaborate, aceste cărți sunt accesibile oamenilor cultivați atenți la marile opere ale lumii, la istorie, la diversitatea creației umane.

Edițiile speciale Magna sunt cărți de format mare (20/28), cu textul paginat în larg, aerisit, elegant, sunt cărți care stau bine pe masa de lucru și pot fi consultate comod și profesionist. În acest format apar, de regulă, capodopere ale culturii române și europene, lucrări de referință deosebit de valoroase. Prin concept ele îmbină plăcerea lecturii cu studiul aprofundat.

Legătoria se distinge prin supracoperta parțială grea, aplicată excentric la piciorul cărții. Această inovație face ca lucrarea să fie suplă la deschidere și, în același timp, să stea bine închisă chiar după o îndelungată răsfoire.

Magna este o carte foarte elaborată care oferă mult, foarte mult, pentru un cost modic.

10 alte produse din aceeași categorie

Clienții care au cumpărat acest produs au mai cumpărat și: