Ghid de sănătate urbană - Dr. Adina Alberts

Un ghid de medicină accesibil, care oferă soluții practice, simple și rapide pentru a avea grijă de sănătatea noastră în jungla urbană.

PROASPĂT ÎNSEAMNĂ ȘI SĂNĂTOS?

Dacă analizăm miile de liste de cumpărături scrise zilnic, vom regăsi pe acestea, în mare parte, alimente „bune”, „sănătoase”. Alegerile celor mai mulți dintre noi sunt bine făcute: lapte, iaurt, legume, fructe etc. Dar, după ce toate produsele de pe listă au fost puse în coș, la o analiză mai profundă și din perspectiva tuturor informațiilor prezentate în acest ghid, ele nu mai reprezintă o alegere atât de bună, ba chiar se transformă într-o combinație de substanțe toxice.

Am să descriu alimentele noastre de zi cu zi, dintr-o altă perspectivă, nemaiîntâlnită până acum.

Voi clasifica alimentele în:

• NEAMBALATE și

• AMBALATE

Alimente neambalate – PROASPETE

Evident, cele neambalate reprezintă legumele și fructele proas­pete, carnea, laptele și ouăle pe care le considerăm o oază de sănătate. De la cei mici, la cei mari, cine se poate gândi că un măr verde, aparent plin de vitamina C, poate uneori să facă mai mult rău decât bine. Referindu-ne, în acest caz, doar la vegetale, există un pericol ascuns și despre care rareori se vorbește. Acela este cel al îngrășămintelor chimice și al pesticidelor, al soluțiilor de tratament aplicate de marii și micii producători – fungicide şi bactericide, erbi­cide, insecticide şi acaricide. Otrăvuri. Acestea, odată ajunse în organism, pot duce la îmbolnăviri grave, crescând riscul de a ne îmbolnăvi proporțional cu frecvența cu care produsele tratate sunt consumate. Au fost evidențiate o serie de corelații cu anumite tipuri de cancer: limfomul non-Hodgkin, mielomul multiplu, leucemie limfocitară cronică, cancer de prostată, testicular, pancreatic, pul­mo­nar și cancerul de piele non-melanom. Studiile (1) arată că agricultorii care aplică tratamentele și/sau locuiesc în proximitatea culturilor au o probabilitate mai mare de a dezvolta un cancer în comparație cu persoanele care nu au fost expuse la aceste substanțe. Așadar, cel mai periculos, mai toxic și mai greu de evitat este dușmanul invizibil, care a pătruns fructul sau leguma, picătură cu picătură, pe toată durata creșterii ei. De ce sunt necesare pesti­cidele? Pentru a proteja recoltele. Chiar și când acestea sunt apli­cate corect, 40% din producție se pierde din cauza dăunătorilor. Acesta poate fi și motivul pentru care uneori sunt depășite limi­tele admise, ori poate din cauza unui agricultor neavizat. Un exemplu concludent în acest sens a fost oferit de profesorul Gheorghe Mencinicopschi, în urmă cu aproximativ zece ani, când a povestit că a analizat producția de sfeclă a unui țăran.

Povestea sfeclelor spusă de profesorul Gheorghe Mencinicopschi: „Am luat o sfeclă dintr-un loc și o alta dintr-alt loc, din aceeași grădină. Țăranul era un om simplu, la început de drum în agricultura de masă și nu făcea parte din marea industrie. Am testat cele două sfecle în laborator. Una avea pesticide în limite normale, chiar mai mici decât găsim în mod obișnuit. Dar rezultatele pentru cea de-a doua sfeclă ne-au îngrozit. Nivelul de pesticide era de mii de ori mai mare decât limita admisă. De ar fi mâncat un copil acea sfeclă ar fi murit. Acel țăran pur și simplu nu știa cum să dozeze corect substanțele”, a povestit, în trecut, profesorul Mencinicopschi, deschizând ochii publicului și spre această problemă pe care o putem avea atunci când ne aprovizionăm cu fructe și legume din piață. Acestea sunt riscurile la care se supune omul de rând atunci când se aprovizionează inclusiv direct din curțile țăranilor sperând că acele alimente să poarte o amprentă tradițională, să fie „ca de la bunica din grădină”. Îngrășămintele reprezintă o altă categorie de substanțe chimice menită să facă produsul de grădină mare, arătos, apetisant, dar adesea fără gust. Îngrășămintele chimice au și ele, la rândul lor, potențial de morbiditate. „Fără un studiu care să arate ce conține acel sol, dăm îngrășăminte după ureche sau la recomandarea vecinului. Se produce o supraîncărcare a solului, în plantă se creează dezechilibre”, explică Alina Simionică, de la Oficiului Județean de Studii Pedologice și Agrochimice, într-un interviu televizat.

„Pot fi cancerigene, pot să producă diverse probleme pulmonare, digestive, tulburări metabolice”, spunea Andreea Moroşanu, medic nutriționist, în același interviu.

Fermierii nu pot fi amendați pentru că folosesc prea mulți fertili­zatori sau în cantități prea mari, decât dacă cei care achiziționează legumele, adică noi toți cei care cumpărăm din piețe, le-am putea trimite spre analizare şi, astfel, rezultatele să poată arăta că ele conţin substanţe chimice peste limita admisă. Ei, și aici se închide cercul, pentru că, în acest moment, testarea acestor produse nu poate fi făcută decât într-un singur laborator acreditat, de stat, și anume la Agenția Națională Sanitară Veterinară pentru Siguranța Alimentelor – ANSVSA. (2)

Laboratorul acestei instituții testează, prin sondaj, loturile mari de fructe și legume pe care le importăm, loturile mari de carne și alte produse alimentare cu proveniență extracomunitară.

 ...

FITOTERAPIA

Eu apelez la fitoterapie zilnic. În ultima perioadă, pentru că am o bilă leneșă, beau în fiecare zi ceai de cimbrișor. (31)

Plantele acestea, de care unii se îndoiesc că ar avea vreo putere asupra corpului nostru, sunt realmente extrem de eficiente.

Cimbrișorul este fantastic.

Este o nouă descoperire „personală” recentă, are efecte foarte bune pentru diskinezia biliară. Și cum știu că există foarte multe persoane cu aceeași problemă, le recomand să încerce un decoct din această plantă. Rezultatele se văd, de regulă, imediat! Mai este bun pentru păstrarea sănătății căilor respiratorii superioare, atenuează tusea, este tonic digestiv.

Sunătoarea, așa cum spun și bătrânii, e bună la orice.

Asigurați-vă că aveți această plantă în casă deoarece vă poate fi de folos în situații supărătoare precum insomnia, balonarea, durerile de orice fel și a virozelor sezoniere.

combate stările depresive, de anxietate sau de insomnie;

asigură funcționarea normală a sistemului hepato-biliar și sprijină detoxifierea ficatului;

reduce inflamațiile și durerile;

ajută la vindecarea mai rapidă a rănilor, tăieturilor, plăgilor sau a eczemelor;

calmează senzațiile de usturime și de arsură de la nive­­lul pielii;

atenuează durerile de stomac, previne și ameliorează problemele digestive. (32)

Salvia este un bun tonic digestiv, atenuează balonarea, protejează sistemul nervos, îmbunătățește memoria, reduce transpirațiile abun­dente, menține echilibrul hormonal. (33)

Tătăneasa este un antitumoral renumit (36) și recomandat în căr­țile de fitoterapie, iar în popor este folosită cu succes pentru îndepărtarea formațiunilor benigne de la nivelul pielii. Rădăcina de tătăneasă se fierbe bine și se pune ca o compresă pe negi, alunițe sau papiloame. Acestea se usucă pe parcursul a 2-3 zile, și apoi cad. (34)

Brusturele este senzațional pentru stimularea folicului pilos, aju­tând la stoparea căderii părului și la regenerarea sa chiar și în zonele cu început de calviție. (35)

Pelinul alb este cunoscut pentru gustul amar și proprietățile ver­mifuge, depurative, dezinfectante, antiinflamatorii, cicatrizante, stimulatoare ale secrețiilor digestive. (36)

Pelinița (pelinul dulce) are proprietăți anticancerigene importante, reducând în dimensiune tumorile și împiedicând apariția meta­stazelor. Administrarea acesteia va fi întotdeauna asociată trata­mentului curativ anticancerigen. Deşi cea mai importantă între­buin­ţare a peliniței este ca tratament complementar împo­triva cancerului, după cum am spus deja, ea este benefică şi în alte probleme de sănătate, fiind hepatoprotector, antiseptic, antiinflamator, antimicotic, antialgic, antitusiv şi, de asemenea, un bun tonic digestiv. (37)

Și aici voi detalia suplimentar pentru că trebuie să aflăm cu toții despre beneficiile inestimabile ale pelinului dulce. Toată lumea a auzit de vestita ivermectină și despre premiul Nobel cu care au fost laureați descoperitorii acestei substanțe, parazitologul irlandez William C. Campbell și microbiologul japonez Satoshi Omura, în 2015.

Cred însă că puține persoane știu că același premiu Nobel pen­tru fiziologie a fost împărțit în două, de fapt în trei, pentru că a mai existat un laureat în 2015, în persoana cercetătoarei chi­n­eze Youyou Tu, care a primit aceeași distincție pentru des­co­perirea ARTEMISININ-ei, extractul de pelin dulce. Și artemisinin-ul sau artemisinina are valențe antimalarice, la fel ca hidroxiclorochina și ca ivermectina.

Componenta principală din Artemisia annua, artemisinina, are formula C15H22O15. Artemisinina a fost utilizată pe scară largă pentru tratamentul malariei în ultimele decenii. În plus, se știe că artemisinina are activitate antibacteriană, antifungică, antivirală, antioxidantă, antitumorală și antiinflamatoare.

În multe privințe, artemisinina este un medicament cu adevărat fascinant, profund legat de medicina tradițională chineză. La peste 40 de ani de la descoperire, artemisinina rămâne medicamentul primordial împotriva malariei, reprezentând baza tuturor terapiilor antimalarice majore. Ani de cercetare care se întind pe o serie de discipline s-au axat pe explorarea și elucidarea mecanismelor artemisininei în rolul său antimalaric.

În plus, s-au descris și studiat și alte proprietăți ale artemisininei, existând un interes mare față de posibilele aplicații ale acesteia în tratamentul cancerului. Au loc cercetări active cu privire la rolurile sale potențiale în abordarea unei game de alte boli, în special efecte antiinflamatorii împotriva bolilor autoimune și a astmului alergic, acestea fiind raportate într-o serie de studii clinice. Unele dintre aceste rezultate se corelează cu observațiile imunosupresiei la pacienții supuși terapiei cu artemisinină pentru malarie. Efecte antivirale puternice ale artemisininei au fost raportate și în bolile herpetice și în cele produse de virusurile hepatitei B și C.

Descoperirile recente au identificat un rol remarcabil – chiar dacă e controversat – al artemisininei în diabet prin inducerea transdiferențierii celulelor α pancreatice pentru a genera celule β.

Soluția pentru rezistența la antibiotice, care este o problemă de sănătate publică tot mai gravă, o reprezintă descoperirea de noi substanțe care să combată bacteriile, iar cercetători din toată lumea fac eforturi în acest sens. Extractele de pelin dulce au efecte formidabile în a ucide bacilul Koch, vindecând astfel tuberculoza. Nu se cunoaște exact care este componenta responsabilă pentru acest efect. Studiile sunt în plină desfășurare. Fascinant, nu?!

O echipă de oameni de știință din Germania și SUA a explorat recent eficacitatea diferitelor extracte din două plante medicinale, și anume Artemisia annua și Artemisia afra, și au constatat că acestea pot inhiba replicarea Sars-CoV-2 in vitro fără a provoca citotoxicitate. Studiul datează din februarie 2021.

...

EPIDEMIILE

Răspândirea bolilor virale este, în continuare, un factor presant pentru omul acestui secol. Datorită evoluției medicinei și, implicit, datorită creșterii speranței de viață, individul devine mult mai vulnerabil, prin boli cronice asociate, în fața unor virusuri care în mod normal nu ar răpune o persoană sănătoasă. Totodată, există un mit fals pe care foarte mulți îl iau ca „sfat înțelept” și îl aplică chiar și pe propriii copii: cu cât treci prin mai multe boli, cu atât imunitatea este mai puternică.

Din păcate, această afirmație este construită din jumătăți de adevăr.

Este adevărat că unele boli, în special cele ale copilăriei, lasă în urma lor o memorie importantă sistemului imunitar, și, astfel, persoanele devin imune la boli precum varicela, rubeola, rujeola etc. Însă virusurile gripale, enterovirozele, infecțiile bacteriene nu lasă în urma lor nicio formă de protecție viitoare, ci doar o amintire urâtă a convalescenței. Și asta pentru că aceste virusuri suferă mutații atât de repede și atât de frecvent, încât de la un sezon la altul, și aici fac referire mai ales la virusurile gripale, sunt practic mereu considerate virusuri „noi” de către sistemul nostru imunitar. Mai rău, aceste agresiuni asupra sistemului imunitar, dacă sunt repetate în mod ciclic – și aici dau exemplu clar îmbolnăvirile copiilor de grădiniță – nu doar că nu întăresc imunitatea, ci o slăbesc. De aceea, un copil trece dintr-o boală virală într-alta, tot virală sau bacteriană, cu ușurință, pentru că sistemul imunitar este slăbit! De aceea unele „răceli banale” suferă complicații care necesită spitalizare, iar lista poate continua.

Așadar, cele mai expuse victime ale acestei noțiuni greșit aplicate, în care se spune că „lasă că așa face imunitate”, sunt copiii. Aceștia devin un fel de carne de tun, dacă îmi permiteți expresia, pentru toate bolile contagioase și, mergând pe ideea că „e doar o răceală”, aceștia sunt puși în contact cu alți copii, dar și cu adulți care pot suferi la fel de rău în urma acestor agresiuni asupra sistemului imunitar, repetate, iar în cazul bătrânilor, al bunicilor, acestea sunt, uneori, fatale. Asta e de când s-au inventat colectivitățile de copii nesupravegheate corect din punct de vedere epidemiologic...

Sursa acestor tipuri de „probleme contagioase”, cuibul unde iau naștere cel mai ușor și rapid diverse „epidemii”, sunt grădinițele unde nu se efectuează un triaj corect la primirea în colectivitate. „Puțini mucișori” trec! „Puțină voce de roboțel”, trece! Un „hapciu!” luat din plin în față de doamna asistentă trece și el, că poate l-a gâdilat pe copil ceva în nas. Mai rău, există grădinițe care cedează la insistențele părinților de a prelua copilul dis-de-dimineață, cu tot cu tratamentul medicamentos, pentru că acel copil se află în stare febrilă și „nu are cine să stea cu el acasă”, punând astfel sănătatea altor micuți în pericol, copilași poate mult mai sensibili. Identifi­carea prin statistică a acestei afirmații a fost primul pas.

Eu însămi am suferit neașteptat de tare după ce am luat de la fetița mea un „bărzăune” de la grădiniță. Și dacă nici eu nu am imunitatea exersată, atunci nu știu cine o mai are.

Am lucrat în Spitalul Floreasca mai bine de zece ani, iar în sezonul virozelor treceam dintr-una într-alta, fiind mai mult bolnavă din octombrie până în martie.

Și, cu toate acestea, acea „răceală” de la grădinița Brianei, aproape m-a răpus. Se întâmpla în ianuarie 2019. Am făcut perfuzii cu cefalo­sporină, ceva ce nu mai făcusem niciodată până atunci.

Am decis că nu mai pot sta cu mâinile împreunate. Trebuia să întreprind ceva ca să schimb mentalități și obiceiuri proaste. Pasul unu. Am discutat cu conducerea grădiniței și cu medicii de familie din localitatea în care am reședința.

Pasul doi a fost să alcătuiesc un protocol supervizat de medicul infecționist dr. Cristina Popescu, medic primar cu o experiență de peste două decenii la secția de pediatrie a Institutului Național de Boli Infecțioase „Prof. Matei Balș”.

Astfel că, în luna februarie 2020, am depus protocolul respectiv la registraturile tuturor primăriilor din București, inclusiv la Primăria Generală a Capitalei. A venit apoi pandemia și totul a rămas în aer 2 ani. Însă această realitate rămâne actuală și azi. Grădinițele și școlile și-au reluat activitățile la capacități aproape de maxim. Răcelile, mucișorii și tusea la fel.

Adina Alberts (n. 1969) este medic primar chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă, asistent universitar (2003-2010) la UMF „Carol Davila”, Clinica de Chirurgie Plastică a Spitalului Clinic de Urgență „Floreasca”, antreprenor, activist și filantrop.

Este medic voluntar „Crucea Roșie” din martie 2020.

Adina Alberts s-a remarcat prin titlurile obținute atât în medicină, prin absolvirea unor cursuri internaționale, cât și în structura didactică și managerială/leadership.

Este membru fondator al Societății Academice Române de Chirurgie Plastică și Microchirurgie Reconstructivă.

Este membru al Societății Române de Chirurgie Estetică.

Este și membru al Uniunii Balcanice de Chirurgie Plastică, Reconstructivă și Estetică.

S-a perfecționat cu reputați medici și chirurgi de talie internațională – Bryant Toth, Giovanni Botti, Vik Narurkar, Vaughan Bowen, Pelle Ceravolo, Per Heden etc.

Dr. Alberts a absolvit cursurile „Economics for Managers” ale prestigioasei Universități Harvard Business School, în martie 2020.

În iunie 2020, dr. Alberts s-a specializat în management medical prin absolvirea cursului de Management Spitalicesc din cadrul Școlii Naționale de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București.

Dr. Adina Alberts a dezvoltat o comunitate numeroasă de urmăritori pe rețelele de socializare, sfaturile de sănătate pe care aceasta le oferă fiind extrem de apreciate de publicul larg.

Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului atașat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent, aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.