Psihologia poporului român. L1 - Constantin Rădulescu-Motru

Categoria: emblematic romania

În categoria Emblematic România se înscriu toate lucrările publicate de editura Paideia care sunt întru totul reprezentative sau semnificative pentru cultura română și formarea intelectuală a românilor.Însemnul editurii prin care este indicată această categorie este un timbru a cărui grafică sugerează domeniul în care lucrarea poate fi considerată ca emblematică. Dacă este o operă de primă mărime și importanță se adugă în timbru specificația capodoperă a culturii române.

Constantin Rădulescu-Motru este una dintre personalităţile de prim rang din istoria României moderne; Psihologia poporului român reprezentând una din lucrările sale fundamentale, prin care încearcă să promoveze un nou proiect, menit să reclădească societatea română.

 Constantin Rădulescu-Motru a luat atitudine faţă de problemele epocii, a promovat iniţiativa şi a grupat energiile creatoare în jurul unor veritabile programe de cercetare şi organizare ce vizau afirmarea identităţii spiritualităţii româneşti şi modernizarea ei în contextul culturii europene.

Poporul român s-a format în urma etnogenezei românești, în spațiul carpato-danubiano-pontic. Este acceptată ideea că românii s-au format atât la nord cât și la sud de Dunăre.

În istorie, până în secolul al XIX-lea românii au deținut endonimul de rumâni (termen istoric învechit) și exonimul de vlahi, olahi sau valahi (care în limbile popoarelor înconjurătoare însemna români: în Bulgaria, precum și în unele regiuni din Serbia (Timoc), Grecia, Macedonia și Cehia, exonimul acesta este utilizat încă astăzi). Refuzul multor istorici străini de a folosi substantivul « Români » sau adjectivul « române » pentru a desemna populațiile sau statele românești anterior anului 1859, este din punct de vedere istoric neîntemeiat, deoarece « Români » este atestat încă din secolul al XVI-lea, și deoarece adjectivele « Germane » sau « Italiene » sunt folosite curent de aceiași istorici pentru a denumi statele și populațiile din Imperiul Germanic sau din Italia dinaintea apariției statelor unitare german și italian în 1871.

Denumirea de „români” pentru vorbitorii limbii române, este timpuriu atestată atât în Transilvania, în Țara Românească, Dobrogea, cât și în Moldova dintre Carpați, Nistru și Mare, nu numai de cronicari moldoveni precum Miron Costin, Ion Neculce sau Grigore Ureche, ci de asemenea de umaniști renascentiști din secolul al XVI-lea care, fiind în majoritate trimiși ai Sfântului Scaun, au călătorit în aceste ținuturi.

 Psihologia socială are drept scop să determine şi să explice însuşirile sufleteşti ale unei populaţii. Însuşirile sufleteşti ale unei populaţii sunt condiţionate de trei factori principali: de fondul biologic ereditar al populaţiei, de mediul geografic şi de caracterele instituţionale dobândite de populaţie în timpul evoluţiei sale istorice. În fondul biologic ereditar sunt cuprinse dispoziţiile organice, cu care indivizii, care compun populaţia, vin pe lume; dispoziţii care reglementează în mod direct funcţiunile vieţii vegetative ale populaţiei şi prin acestea, apoi, indirect, pe acelea ale vieţii sufleteşti. În acest fond biologic ereditar ceea ce interesează sunt dispoziţiile deficiente şi patogene, care scapă de sub influenţa oricărei educaţii. Normalul, interesează mai puţin, fiindcă el este dirijabil. Anormalul, adică dispoziţiile bolnăvicioase, creează piedici şi fatalităţi pe care nici o putere nu le poate înlătura. În mediul geografic intră toate formele de energie care înconjoară şi provoacă reacţii în sufletul populaţiei: clima, natura solului; posibilităţile de producţie pe terenul muncii; flora şi fauna; natura graniţelor etc.

În sfârşit, în caracterele instituţionale sunt cuprinse manifestările tipice de natură spirituală. Ele sunt diferite de acelea provocate de fondul biologic ereditar şi de mediul geografic; sunt manifestări aparţinând experienţei istorice a populaţiei, care prin tradiţie se repetă în mod constant în decursul unei lungi durate de timp. În numărul acestora sunt: vorbirea, obiceiurile morale şi juridice, concepţiile preferate în preţuirea lumii şi a vieţii; trăsăturile naţionale.

Actualitatea sufletească a unei populaţii este condiţionată de câteşitrei aceşti factori. Dar nu într-o măsură egală. Populaţiile cu trecut istoric, în sufletul cărora caracterele instituţionale au ajuns la o consistenţă puternică, îşi au actualitatea sufletească, în primul rând, influenţată de caractere instituţionale şi numai în al doilea rând de ceilalţi factori. Fondul biologic ereditar şi mediul geografic stăpânesc sufletul populaţiilor tinere, care sunt fără trecut istoric şi fără puternice caractere instituţionale. Între cei trei factori există aşadar, în ceea ce priveşte influenţa lor, o contrarietate...

Prin urmare, psihologia socială, care are drept obiect studiul vieţii sufleteşti a organismelor sociale, se găseşte, după populaţie, înaintea unei vieţi sufleteşti deosebite. Când studiază sufletul unei populaţii lipsite de o armătură spirituală, obiectul ei se reduce la studierea manifestărilor sufleteşti simple, pe jumătate biologice. În cazul acesta, nelegând de sufletul populaţiei o finalitate spirituală proprie, ea rămâne pe planul reacţiilor sufleteşti condiţionate de factorul ereditar şi de mediul geografic. Populaţiile de sălbatici, bunăoară, aproape că nu prezintă psihologiei sociale ceva interesant pentru cercetare; ele sunt de preferinţă obiect de studiu pentru etnografie şi sociologie...

Constantin Rădulescu-Motru (n. 15 februarie 1868,Mehedinți, România – d. 6 martie 1957,București, Republica Populară Română), a fost un filozof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru român, academician și președinte al Academiei Române între 1938 - 1941, personalitate marcantă a României primei jumătăți a secolului al XX-lea.

Între 1880 - 1885, Constantin urmează liceul la Craiova, pe care îl va termina și absolvi la vârsta de 17 ani.

În 1885 se înscrie simultan la Facultatea de Drept și la Facultatea de Litere și Filosofie, ambele din cadrul Universității București. Cu Titu Maiorescu, care îi este profesor, și care îl remarcă imediat, stabilește legături spirituale puternice și de durată. Frecventează, de asemenea, cursurile profesorilor Constantin Dumitrescu-Iași, Bogdan Petriceicu Hașdeu, V. A. Urechia, Grigore Tocilescu.

Constantin Rădulescu-Motru își începea Cursul de psihologie cu definiția etimologică a psihologiei, pe care o numea știința despre viața sufletească, pornind de la termenii grecești psyche (suflet) și logos (știință).Considera că psihologia „urmărește să descrie în mod complet și exact diferite forme ale vieții sufletești; în același timp, ea ne dă și explicarea faptelor sufletești sub raportul succesiunii și al coexistenței lor”.

El definea senzațiile sau simțirile elementare „ca fiind ultimele diferențieri pe care le obținem în înfățișările intuitive ale conștiinței, prin izolarea și modificarea condițiilor lor de producere”. Conform lui, conștiința recepționează imagini despre obiecte, nu trăiri elementare, deoarece gusturile, culorile și impresiile noastre despre temperatură etc., sunt proprietățile unor obiecte, fără o existență proprie, iar denumirile lor sunt rezultatul unui proces de abstractizare. Deși rareori omul le realizează separat, senzațiile sunt fenomene reale ale vieții psihice, care stau la baza proceselor psihice mai complexe și se integrează în acestea.

Ediţie îngrijită de Alexandru BOBOC

Alexandru Boboc (n. 20 februarie 1930, Dumbrava, Mehedinți - d. 18 aprilie 2020) a fost un filosof român, membru titular al Academiei Române din 2012.

Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului ateșat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.

Ediția include Nota introductivă și Postfața semnată de Alexandru Boboc.