Autonomie, suveranitate si autodeterminare - Hurst Hannum

Categoria: emblematic europa

Din categoria lucrărilor catalogate Emblematic Europa fac parte cărțile din patrimoniul cultural european care sunt istoric fundamentale sau contributive și care s-au bucurat de versiuni noi de traducere, de ediții ilustrate, de forme noi de editare. Cultura română respiră și în prezent în cultura europeană pe care o asimilează specific. Capodoperele născute în epoci și culturi diferite în Europa au devenit în timp emblematice pentru spiritul continentului, considerat în istoria și întinderea lui demensurată azi pe globul pământesc. Fiecare carte din această categorie este marcată cu un timbru ilustrativ pentru perioada sau contextul în care a apărut și s-a afirmat. În cazul în care opera este considerată capodoperă, faptul este consemnat pe timbrul emblematic eu: capodoperă a culturii europene.

Autonomie, suveranitate şi autodeterminare esteo cercetare riguroasă asupra modului în care grupurile minoritare își pot exercita autodeterminarea și pot dobandi, astfel, mai mult control asupra propriului destin.

În cursul efectuării acestui studiu, autorul a călătorit literalmente în jurul lumii incluzând, printre acele situaţii care trebuiau rezolvate în studiile de caz importante din partea a II-a, Hong Kong, India, Nicaragua, Norvegia şi Sri Lanka. Numeroase persoane particulare, organizaţii neguvernamentale şi oficialităţi guvernamentale au contribuit la succesul acestor călătorii şi dacă numele celor mai mulţi dintre ei nu sunt menţionate, motivul nu este lipsa de apreciere a eforturilor lor. În plus, câteva conferinţe internaţionale la care autorul a putut participa i-au oferit bogate surse de inspiraţie despre problemele drepturilor minorităţilor şi autonomiei, în general, şi în situaţiile specifice examinate. 

Structurat în patru părți, volumul descrie „eforturile făcute de cei fără putere” în dobândirea propriilor drepturi necesare supraviețuirii și continuității lor, impasurile și conflictele generate între grupurile majoritare și cele minoritare, din perspectiva teoriei drepturilor omului.

Drepturile omului sunt drepturi și libertăți fundamentale de care trebuie să se bucure toate ființele umane, indiferent de naționalitatea, sexul, originea națională sau etnică, rasa, religia, orientarea sexuală sau limba lor ori de alte caracteristici ale acestora.

Printre drepturile omului se numără drepturile civile și politice, cum ar fi dreptul la viață, la libertate și la libertatea de exprimare, drepturile economice, sociale și culturale, inclusiv dreptul de a participa la viața culturală, dreptul la hrană, dreptul la muncă și dreptul la educație. Drepturile omului sunt apărate și garantate de legislația și tratatele naționale și internaționale. Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) stă la baza sistemului internațional de apărare a drepturilor omului. A fost adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 10 decembrie 1948. Anual, la această dată, se sărbătorește Ziua Internațională a Drepturilor Omului. Cele 30 de articole ale DUDO consacră drepturile civile, politice, economice, sociale și culturale ale tuturor oamenilor. Declarația reprezintă o viziune a demnității umane care depășește autoritatea și frontierele politice, determinând guvernele să se angajeze să garanteze drepturile fundamentale ale fiecărui om.

Autonomia este o valoare în societățile democratice. Cuvântul „autonomie” înseamnă, la propriu, „dreptul de a guverna prin legi proprii” (cum spune dicționarul Petit Robert), „auto-guvernare” (Oxford Advanced Learners Dictionary), „guvernare cu legi proprii” (Devoto Oli, Dizionario della lingua italiana). Etimologia cuvântului „autonomie” este compusul termenilor din limba greacă „auto” și „nomos” – ceea ce înseamnă „să îți dai reglementări proprii”.

Pornind de la sensul politic, cuvântul autonomie și-a extins accepțiile și la alte domenii, precum filosofia, învățământul, dreptul, medicina, biologia etc.

Prezenta carte este, în multe privinţe, o succesiune logică a preocupării timpurii a autorului privind drepturile omului, drepturile minorităţilor şi dreptul constituţional, pe care autorul le-a început la Facultatea de drept Boalt a Universităţii California din Berkeley. Activitatea ulterioară, în Irlanda de Nord, la începutul anilor ’70, la Convenţiile Constituţionale ale Guamului şi Insulelor Virgine ale SUA, în 1977 şi 1978, în calitate de consilier juridic şi în pregătirea unui studiu iniţial asupra autonomiei în dreptul internaţional pentru Institutul de Drept Internaţional, Secţiunea Aspecte Procedurale, în anul 1980, i-au sporit interesul pentru aceste probleme.

Hurst Hannum Tufts este profesor de drept internațional la Universitatea Massachusetts ( Massachusetts, SUA ).

Activitatea sa de cercetare s-a axat asupra rolului drepturilor omului  în ordinea juridică și politică internațională.

 Expert în diverse conflicte din întreaga lume, este unul dintre semnatarii Declarației de la Bruxelles , care a fost publicată în martie 2010, în încercarea de a găsi o soluție pașnică la conflictul din Țara Bascilor.

 Din iulie 1977 până în martie 1979 a fost consultant la Institutul de Drept Internațional și Dezvoltare Economică din Washington ; El a abordat probleme precum schimbările constituționale în statutul insulelor americane Guam și Insulele Virgine , problemele economice ale statelor mici care au câștigat recent independența și drepturile omului și dezvoltarea economică în Africa . Din 1980 până în 1989 a fost directorul executiv al aspectelor procedurale ale Institutului de Drept Internațional la Washington. El a fost „Jennings Randolph Peace Representative” pentru Institutul de Pace al Statelor Unite sau USIP din același oraș din 1989 până în 1990 .

Lucrari:

Dreptul la concediu și la întoarcere în dreptul și practica internațională (1987),

Autonomie, suveranitate și autodeterminare: acomodarea drepturilor conflictuale (ediția revizuită din 1996),

Ghid pentru practica internațională a drepturilor omului (ediția a 4-a 2004),

Drepturile internaționale ale omului: Probleme de drept, politică și proces (ediția a IV-a 2006),

Negocierea autodeterminării (2006).

Veronica Popescu este lector și predă, printre altele, literatura engleză din secolul al XVIII-lea și piesele lui Shakespeare. Cercetările sale actuale se concentrează pe teoria și practica adaptării, adaptarea ca traducere creativă, axându-se pe o definiție transdisciplinară a conceptului de adaptare.

Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualitații active, publicului ateșat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.