Impactul crizei economice asupra migraţiei forţei de muncă din România - Manuela Sofia Stănculescu, Victoria Stoiciu

Studiul analizează percepțiile și așteptările migranților români asupra crizei, dar și principalele lor strategii de răspuns, cu precădere revenirea în țară și planurile de viitor. De asemenea, studiul aduce date despre consecinţele pe care criza le-a produs asupra migraţiei de revenire şi oferă răspunsuri referitoare la amploarea fenomenului de revenire în regiunile studiate, precum şi cu privire la factorii la nivel macro şi micro care determină reîntoarcerea migranţilor români acasă.

 Criza economică globală a afectat puternic piaţa muncii din toate statele Uniunii Europene (UE), iar transformările suferite de economiile acestor ţări au avut, la rândul lor, repercusiuni asupra migraţiei forţei de muncă. Sectoarele de activitate predominant ocupate de către migranţi, cum ar fi construcţiile sau serviciile, au fost cele mai lovite de criza economică, cauzând pierderea locurilor de muncă şi şomaj crescut în rândul lucrătorilor migranţi. 

Dinamica actuală a mobilităţii internaţionale în contextul recesiunii economice profunde care se manifestă în acelaşi timp în ţările de origine şi în ţările de destinaţie pentru lucrătorii migranţi demonstrează o natură complexă şi multidimensională a fenomenului migraţiei forţei de muncă. Migraţia se intersectează cu o varietate de probleme sociale şi economice care devin cu atât mai acute şi care au un impact cu atât mai deosebit asupra migranţilor ca şi categorie vulnerabilă afectată în primul rând de criză. Totodată, este important de remarcat tendinţa de negativizare a fenomenului migraţionist, ce apare în condiţii de criză economică, în majoritatea ţărilor de destinaţie. Pe fondul crizei se creează un spaţiu propice pentru dezvoltarea ostilităţii faţă de ceilalţi, xenofobiei şi rasismului, şi adoptării de politici de imigraţie restrictive şi de măsuri protecţioniste a propriei pieţe a muncii, situaţie ce caracterizează atât statele cu o migraţie mai recentă cât şi ţările tradiţional destinaţii pentru lucrătorii migranţi.

Aceste evoluţii dobândesc valenţe specifice în cazul migraţiei forţei de muncă din România, în condiţiile în care românii plecaţi la muncă în străinătate ocupă primul loc ca număr de lucrători mobili în spaţiul comunitar, iar multe dintre statele membre încă păstrează sau au reintrodus restricţii pe piaţa muncii pentru muncitorii români. De asemenea, criza economică şi financiară a avut consecinţe directe pentru România şi asupra migraţiei românilor. Exemple edificatoare în acest sens ar fi aspectele nou apărute în cadrul procesului aderării ţării noastre la Spaţiul Schengen, precum şi măsurile la care au recurs anumite state membre în vederea îndepărtării de pe teritoriul lor a unor cetăţeni români (de obicei de etnie romă).

Prin studiul de faţă ne-am propus să evaluăm care este impactul crizei economice asupra migraţiei forţei de muncă din România. Studiul analizează care sunt efectele crizei asupra migranţilor români aflaţi la muncă în afară şi asupra familiilor acestora. De asemenea, studiul aduce date despre consecinţele pe care criza le-a produs asupra migraţiei de revenire şi oferă răspunsuri referitoare la amploarea fenomenului de revenire în regiunile studiate, precum şi cu privire la factorii la nivel macro şi micro care determină reîntoarcerea migranţilor români acasă.

Studiul se deschide cu o prezentare a contextului actual în care criza economică şi financiară influenţează fluxurile migratorii şi mobilitatea forţei de muncă în interiorul Uniunii Europene şi participarea migranţilor pe piaţa muncii în diferite ţări de destinaţie. În acelaşi timp, această primă parte cuprinde date statistice referitoare la evoluţia remitenţelor pe timp de criză şi enumeră câteva dintre mecanismele însuşite de migranţi sau măsuri adoptate de state pentru a face faţă crizei. De asemenea, acest capitol fundamentează demersul ulterior al cercetării printr-o trecere în revistă succintă a situaţiei migranţilor români în cele două principale ţări de destinaţie Spania şi Italia, dar şi a modului în care criza se resimte în România.

Partea cea mai amplă a studiului este dedicată analizei datelor obţinute în cadrul cercetării sociologice desfăşurate în perioada august-noiembrie 2010: impactul crizei economice asupra migraţiei româneşti în scop de muncă. Capitolele următoare sunt structurate astfel încât să evidenţieze rezultatele cercetării, abordând teme ca: efectele crizei economice asupra fluxurilor migratorii, respectiv plecările şi revenirile românilor din străinătate; motivaţiile de reîntoarcere în ţară şi un profil socio-demografic al migranţilor întorşi; factorii care determină propensiunea către revenire şi în ce măsură nivelul de dezvoltare al comunităţii de origine influenţează fenomenul revenirii; măsura în care abilităţile profesionale şi calificarea migranţilor sunt importante în adaptarea la criză sau în decizia de revenire; impactul crizei economice asupra transferurilor băneşti ale românilor din străinătate şi asupra structurii cheltuielilor din gospodării; consecinţele pozitive şi cele negative generate de migraţie şi modalităţile în care migraţia poate fi utilizată ca instrument eficace în combaterea sărăciei şi dezvoltarea României; gradul în care criza economică din România se constituie drept un catalizator al intenţiei de migraţie determinând un posibil nou val de plecări la muncă în afara graniţelor; importanţa unor factori cum sunt reţelele sociale şi mobilitatea profesională în procesul de adaptare a migranţilor la noile condiţii de pe piaţa muncii în ţările de destinaţie ca urmare a crizei economice.

Sperăm că studiul “Impactul crizei economice asupra migraţiei româneşti în scop de muncă” va reprezenta, dincolo de o sursă de informaţii pertinente şi documentate asupra realităţii manifestării migraţiei românilor în contextul crizei, un instrument util şi relevant pentru decidenţii aflaţi la toate nivelele, atât în vederea formulării sau îmbunătăţirii politicilor publice şi strategiilor naţionale în domeniul migraţiei forţei de muncă, cât şi ca punct de plecare în intervenţii şi proiecte concrete.

...

CE ADUCE NOU CERCETAREA

Cercetările privind migraţia forţei de muncă din România formează un corp de literatură bogat în contribuţii care descriu şi analizează în profunzime evoluţiile acestui fenomen după 1990. Dacă la începutul anilor 2000, cercetarea migraţiei se concentra mai ales pe întrebările de tipul “cine?”, “unde?”, “cum?” şi “câţi?”, după 2007, interesul a fost reorientat tot mai mult spre studiul efectelor migraţiei. Astfel, au fost pe larg analizate: ascensiunea migraţiei pentru muncă ca principal tip de deplasare externă, în special după 2002, (Sandu, 2005; 2007), evoluţia remitenţelor trimise de românii din străinătate (Dăianu, coord., 2002; Roman şi Ileanu, 2011), locuirea temporară în străinătate 1990-2006 (Sandu, coord., 2006),  problema copiilor rămaşi acasă (Toth et al., 2007), efectele migraţiei internaţionale asupra pieţei forţei de muncă (Şerban şi Toth, 2007), integrarea lucrătorilor români pe piaţa muncii din ţările de destinaţie înainte de criza financiară globală (Brădăţan şi Sandu, 2012, privind cazul Spaniei), problemele integrării migranţilor românilor în societăţile de destinaţie (Metro Media, 2007, privind cazul Italiei; Sandu, coord., 2009, privind cazul Spaniei), migraţia din perspective modelelor de gândire, de acţiune şi de afirmare identitară (sau a „lumilor sociale”), efectele asupra celor rămaşi sau întorşi acasă, precum şi asupra politicilor de migraţie (Sandu, 2010). 

Cercetarea prezentată aici aduce în discuţie o temă nouă şi de maximă actualitate - impactul crizei economice globale asupra lucrătorilor români din străinătate. Dincolo de date proaspete, studiul analizează percepţiile şi aşteptările migranţilor români asupra crizei, dar şi principalele lor strategii de răspuns, cu precădere revenirea în ţară şi planurile de viitor.

...

CONCLUZII

Lucrătorii migranţi reprezintă o resursă importantă atât pentru ţările de origine cât şi pentru ţările de destinaţie, iar criza economică şi financiară globală le-a afectat în profunzime pe ambele, generând consecinţe directe asupra vieţii migranţilor şi a participării lor pe piaţa muncii. Toate acestea au contribuit şi s-au manifestat sub forma unei vulnerabilităţi crescute în plan economic şi social, pe fondul propagării unui discurs politic generalizat şi a unei opinii publice în defavoarea imigraţiei, naţionalistă şi care optează pentru adoptarea unor măsuri protecţioniste şi restrictive. 

În condiţiile crizei economice care amplifică şi acutizează problemele, este nevoie ca politicienii şi factorii de decizie din ţările de destinaţie să întărească legăturile de colaborare cu ţările de origine ale migranţilor şi să dezvolte împreună programe şi politici publice adecvate unui management eficace al migraţiei forţei de muncă, menite să încurajeze migraţia temporară în scop de muncă şi migraţia de revenire productivă, care să capteze contribuţia migranţilor şi avantajele imigraţiei într-o viziune coerentă şi pe termen lung şi să nu cadă în capcana discursului populist sau a măsurilor împotriva imigraţiei şi muncitorilor migranţi.

Recesiunea economică aduce pe agenda publică dezbateri asupra migraţiei, mobilităţii forţei de muncă şi accesului la educaţie, servicii, anumite ocupaţii şi calificări şi alte sectoare prin prisma valorilor şi fundamentelor pe care se construieşte spaţiul european ca spaţiul al egalităţii de şanse, al libertăţii, al respectării drepturilor omului, al solidarităţii şi protecţiei acordate celor vulnerabili de către toţi cei care trăiesc împreună în spaţiul comunitar, fie că sunt cetăţeni, rezidenţi sau nu. Criza pune sub semnul întrebării însăşi principiile şi valorile care ne definesc ca europeni şi oferă în acest sens multiple provocări referitoare la societatea, economia şi modul în care va fi abordată migraţia forţei de muncă şi mobilitatea în scop de muncă drept componente constitutive ale unei Europe viitoare.

Cercetarea prezentată în acest volum face parte din lungul şir de studii referitoare la migraţia din România pentru muncă în străinătate. În multe privinţe, studiul nostru confirmă rezultatele cercetărilor anterioare. Totuşi, studiul aduce plus de valoare. Dincolo de date recente, cercetarea FES aduce în dezbatere relaţia între migraţie şi criza economică globală şi prezintă o amplă analiză a migraţiei de revenire în ţară ca urmare a crizei.

Studiul nostru arată că pe perioada crizei, migraţia, deşi s-a calmat cu privire la “prima plecare”, nu s-a diminuat semnificativ şi nici nu pare să scadă pentru viitor, deoarece “criza din România este mai rea” decât în Spania, Italia sau aiurea. 

Criza economică a avut multiple efecte negative atât asupra populaţiei din ţară, cât şi asupra migranţilor români aflaţi la muncă în străinătate. Persoanele marginalizate pe piaţa muncii, cu capital uman şi material reduse şi cu venituri mici sunt cele care se percep ca fiind cele mai afectate de criză. În ţară, scăderea veniturilor, diminuarea economiilor şi pierderea locurilor de muncă au dus la înrăutăţirea condiţiilor de trai. Dintre lucrători migranţi, cei care au resimţit cel mai puternic criza au fost românii care lucrau ca muncitori necalificaţi şi cei care munceau fără acte sau în economia informală a ţărilor de destinaţie. Sectoarele de activitate predominant ocupate de către migranţi, cum ar fi construcţiile sau serviciile hoteliere, alături de celelalte sectoare care depind de ciclurile economice. au fost cel mai puternic lovite de recesiune, cauzând pierderea locurilor de muncă şi o creştere mai mare a ratei şomajului în rândul lucrătorilor migranţi decât în cazul angajaţilor autohtoni. 

Majoritatea românilor aflaţi la muncă în afara graniţelor raportează impactul crizei prin faptul că „mulţi migranţi au început să îşi piardă locul de muncă” sau „a crescut costul vieţii” şi „salariile multor migranţi au fost reduse”. Cu toate acestea, când sunt întrebaţi personal despre propriile venituri, cei mai mulţi migranţi (63%) declară că veniturile lor au rămas neschimbate în ultimele şase luni şi doar un procent mult mai mic (17%) afirmă ca acestea au scăzut. Impactul crizei asupra veniturilor pe care le câştigă românii în străinătate variază însă semnificativ în funcţie de ţara de destinaţie şi de evoluţia economiei, respectiv manifestarea crizei în ţările gazdă. Astfel, veniturile migranţilor din Spania par să se fi diminuat substanţial mai mult faţă de cele ale muncitorilor români din Italia, de exemplu. 

Pentru bani, de aceea pleacă românii la muncă în străinătate, pentru că în ţară ”nu poţi câştiga un ban decent” şi ”nu-ţi poţi face un viitor”. Banii reprezintă motivul predominant al plecării, indiferent de vârstă, gen, nivel de educaţie, ocupaţie, migranţi rămaşi în străinătate sau migranţi reveniţi, chiar şi indiferent de venitul gospodăriei sau venitul personal.

În contextul crizei, revenirea migranţilor în ţările de origine reprezintă o consecinţă previzibilă a contracţiei economice manifestate la nivel global. Și în cazul migraţiei româneşti, criza a dus la întoarcerea în ţară a unei părţi a celor plecaţi să muncească în străinătate, dar proporţia celor reveniţi nu a fost de amploare. Contrar estimărilor şi speculaţiilor prezente în mass-media românească la începutul crizei, care anticipau un fenomen de revenire în masă a românilor aflaţi la muncă în afara graniţelor, acest lucru nu s-a produs. Revenirea a rămas un fenomen relativ redus ca proporţie, lucru confirmat de rezultatele prezentei cercetări. La nivelul judeţelor incluse în studiul nostru, 4,5% din gospodării au cel puţin o persoană întoarsă din cauza crizei în perioada septembrie 2009-august 2010. Rate de revenire semnificativ mai mari, de aproximativ 7% sunt înregistrate în judeţele din Moldova (Neamţ şi Vaslui), în timp ce în Braşov rata de revenire este de doar 1,7% din gospodării. În plus, reîntoarcerile sunt preponderent temporare, şi nu definitive. Deci, cel mai probabil, migranţii nu vor reveni în România în număr mare, cel puţin nu pentru mulţi ani de acum încolo.

doctor în sociologie din 2006. Manuela a lucrat în calitate de consultant național și internațional în peste 100 de proiecte de cercetare pe diferite teme și a publicat peste 100 de lucrări științifice (articole, cărți, rapoarte de cercetare de interes public). Principalele domenii de cercetare de interes sunt centrate pe sărăcie și incluziune socială, dezvoltare prin soluții inovative, protecția drepturilor copilului, dezvoltare locală. Ultimele publicații coordonate de Manuela sunt un studiu privind Serviciile de locuire socială în România și o analiză la nivel național asupra copiilor din sistemul de protecție specială din România.

Victoria Stoiciu (n. 1979) a absolvit Facultatea de Ştiinte Politice din cadrul SNSPA. A publicat articole de specialitate în revista Dilema Veche, pe platforma CriticAtac si in Romania Libera. Între 2001-2006 a lucrat la Societatea Academică din România, iar din 2006 pană în prezent este director de programe la Fundaţia Friedrich Ebert România.Este bursieră Transatlantic Forum on Migration and Integration (GMF) şi absolventă a Şcolii Europene pentru Democraţie din Cadrul Consiliului Europei.

Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului atașat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent, aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.