Îngerii ne cântă - Adina Pițigoi

Portret

Reflexia eu mi-o caut,

În ochii tăi căprui,

Că nu mă văd așa frumoasă,

În ochii nimănui.

Mai verzi sunt ochii

Și părul mai bălai,

Iar chipul prinde viață,

Când singur tu pe mine doar mă ai.

Sufletul îl caut,

În tine rătăcesc,

Mă faci să fiu mai bună,

Să vreau să mă iubesc.

Mă pictezi în culori ce despre viață strigă,

Uitându-mă la tine, frumoasă încep să fiu,

Iar eu, trecând prin lumi atât de diafane

Nu văd nimic. Doar tu ești formă și culoare,

doar tu ești vin, prescură și venin.

Te iubesc

Te iubesc mai mult decât îmi stă în putință,

Cum niciodată nu m-aș putea iubi pe mine,

Că ești mai mult decât înseamnă ființa mea,

Și toată iubirea se regăsește-n tine.

Te iubesc mai mult decât mi-aș fi dorit,

Te iubesc în moduri nesfârșite,

Tu depășești limitele imaginației mele,

Și gândurile-mi sunt de tine răvășite.

Te iubesc mai mult decât aș fi intenționat,

Că toate sentimentele m-au copleșit,

Din a ta cauză lumea mea s-a răsturnat,

Și sufletul îmi este răvășit.

Te iubesc nociv, distrugător și doare

Că mi-ai intrat atât de tare-n sânge,

Simt că sentimentele pier în lipsa ta

Și sufletul ce-mi e pe moarte plânge.

Vis

Visez cu ochii închis-deschiși când îmi lipsești,

Orice moment al vieții e eclipsat de tine,

Mă sfătuiesc în fiecare noapte cu corpurile

cerești,

S-aluneci printre stele, să te întorci la mine.

Că sub privirea ta să-ncep din nou să mă topesc,

Că dor de tine-mi e și-atunci când ești aproape,

Mai mult de-o viață aș putea să te iubesc,

La nesfârșit să te aștept, zilele să-mi îngroape.

Astral

Te iubesc în orice mod posibil,

În cel mai profund și pur fel din univers,

Sufletele noastre au fost concepute să fie împreună,

Prin pupilă te preschimbi în înger ceresc.

Te iubesc astral, dincolo de această lume simplă,

Sentimentele depășesc granițele umanității,

Că tu însemni mai mult decât o ființă umană,

Esența ta întrece limitele realității.

Către infinit îmi tinde sufletul către iubire,

Ce prin tine va exista după sfârșitul

existenței mele,

Dincolo de această lume voi continua să te iubesc,

Te voi ocroti prin lună și urmări prin stele.

Reflexie

Privirea mi-e plină de reflexia din oglindă,

Și printre lacrimi îmi văd obișnuita înfățișare,

Surprinzător, astăzi e diferit,

În propriii ochi, eu sunt încântătoare.

S-ar crede că încep a prinde și eu drag,

De-același chip care te fascinează pe tine,

Și parcă mă iubesc și eu când mă gândesc,

La modul în care tu mă-ndrăgești pe mine.

Este posibil să văd tot ce vedeai cândva în

ochii mei,

Că-s mai strălucitori ca niciodată,

Prin ei eu te priveam cu dragoste și tot prin ei,

Vedeai și tu reflexia ce-ți părea pictată.

Și simt că îmi descopăr trăsăturile după atâta

timp,

Pentru că nu îmi amintesc ca cea din oglindă

să fi fost eu,

Dar dragostea din suflet mi se răsfrânge pe chip,

Pare că-s mai frumoasă cât timp tu ești al meu.

La simplul gând că surâd așa cum fac cu tine,

Știu că-n mintea ta rămân tablou o viață,

Încep să prind culoare și să mă iubesc,

Iubirea mi se regăsește acum pe față.

Zbuciumul

Luna răsări din dealuri,

Doritoare să te-admire,

Soarele-a apus în valuri,

Fascinat de-a ta privire.

Stelele brăzdează cerul,

Ochii ție-ți luminează,

Încântată să te-admire,

Marea se învolburează.

Izvorul tremură, suspină,

Prezența ta îl copleșește,

Lumea prin tine e divină,

Că universu-ntinerește.

Captivă în universul tău

Mă uit la tine și simt că-nnebunesc,

În vraja ta eu sunt încătușată,

Că ochii tăi căprui ademenesc

O lume-aparte și-o constelație-ntreagă.

Cu tine și pământul plânge amarnic,

Uluitorul cer răsună a sfârșit,

Dar nu mai sunt captivă-n universul ăsta,

Că în lumea ta m-am rătăcit.