Paideia În căutarea fericirii : îndrumar pentru Omul Gândirii Vestice - Octavian Lecca Litere 50,00 lei Mărește

În căutarea fericirii : îndrumar pentru Omul Gândirii Vestice - Octavian Lecca

Octavian Lecca

Metodă de investigație propusă aici se referă la: găsirea propriului EU – identificare propriei lumi și a modului unic în care privesc viața, identificarea lumii pentru care sunt făcut și descrierea propriei mele fericiri în acea lume, construirea drumului către lumea în care îmi voi putea găsi fericirea. 

Mai multe detalii

2596P

Nou

50,00 lei cu TVA

Drumul Fericirii este un drum în spirală cu patru nivele ale fericirii. Ar putea fi și mai multe și m-ar bucura dacă alții vor putea vedea mai departe decât am văzut eu.

Din America până în China și de la Polul Nord la Polul Sud, cu toții vrem să fim fericiți. Nu există nimic mai presus de fericire pentru că tot ce vrem face parte din ea. Vrem bani și putere ca să fim fericiți și vrem dragoste tot ca să fim fericiți.

Dar dacă fericirea dată de Putere este efemeră, fericirea dată de Dragoste este permanentă. Dar oricare ar fi ea, adevărată sau falsă, fericirea este busola care ne arată drumul, fie el bun sau rău. Ca să-ți găsești adevărata busolă, adică propria Fericire, trebuie, mai întâi, să știi cine ești.

Nu este ușor pentru că societatea noastră Vestică ne-a convins că adevărata busolă este Puterea. Este o busolă rea pentru că Puterea mă poate face doar mai puțin nefericit, dar nu mă face fericit, mă ține legat de societate, nu-mi permite să văd și în afara ei și mă face să uit cine sunt și ce vreau.

Cartea se adresează în special tinerilor, cei care, încă, își cer dreptul la fericire, dar și românilor care, fără să știe, au deja o lume la dispoziție în care pot fi fericiți. Cartea nu se adresează celor care cred, pe drept sau pe nedrept, că și-au găsit deja fericirea.

 

„De multe mii de ani am experimentat două feluri de civilizații – cei care se leagă cu Cerul – pentru a fi fericiți, cu precădere în Est, și cei care se leagă cu Universul – pentru a nu mai fi nefericiți, cu precădere în Vest. Până acum nu am reușit să le legăm într-o fericire comună – cu toate că ideea de urbanism este de mult. De aceea, confruntarea mocnită de secole a izbucnit astăzi în forme violente.

Cartea propune un echilibrul între cele două Civilizații, mai ales că Lumea care le leagă ne este la îndemână. Pentru a înlocui lupta cu simbioza, ar trebui ca oamenii să-și caute adevărata lor fericire, cea care îi îndeamnă la simbioză și să nu se mulțumească cu  o fericire de împrumut.”

Octavian Lecca

AutorOctavian Lecca
Anul publicării2024
Format140 x 200 mm
Nr. pagini300
ColecțiaLiteraturi
GenPublicistica
SubgenEseu
LimbaRomana
Tip formatFizic
ISBN978-606-748-883-8

Scrieţi un comentariu

În căutarea fericirii : îndrumar pentru Omul Gândirii Vestice - Octavian Lecca

În căutarea fericirii : îndrumar pentru Omul Gândirii Vestice - Octavian Lecca

Metodă de investigație propusă aici se referă la: găsirea propriului EU – identificare propriei lumi și a modului unic în care privesc viața, identificarea lumii pentru care sunt făcut și descrierea propriei mele fericiri în acea lume, construirea drumului către lumea în care îmi voi putea găsi fericirea. 

Scrieţi un comentariu

Preambul

 

Problema cu care m-am confruntat de la bun început a fost o problemă de pedagogie: cum să transmiți un mesaj, în mare parte nedorit pentru că te scoate din falsul confort al societății noastre dar dorit în adâncurile sufletului, un mesaj care te pune în conflict cu mecanismul de autoprotecție contra schimbării, cel care te face să nu vezi ce ar trebui să vezi și să nu înțelegi ce ar trebui să înțelegi. Mai ales când „pastila magică” ne este la îndemână. Este plină piața de „specialiști” și de cărți care-ți spun cum să devii fericit în zece pași sau cum să „gândești pozitiv”, cum să-ți iubești aproapele sau cum să te rogi ca să te ajute Dumnezeu, fără să-ți spună ce este fericirea, gândirea, iubirea sau rugăciunea. De ce să te apuci de treabă ca să știi cine ești tu, cel unic, și să-ți găsești propriul Drum spre Fericire, când ai soluții atât de simple la îndemână și valabile pentru toți? Mai ales că avem speranța atunci când nu putem da răspunsuri.

De aceea, m-am gândit că ar fi bine să vă spun de la început că Drumul spre Fericire nu este un drum ușor și că începutul este lucrul cel mai greu. Este greu, pentru că începutul începe cu schimbarea percepției asupra lumii. Despre această percepție vreau să vă vorbesc acum.

Societatea Vestică vede lumea prin intermediul gândirii științifice. Astfel, am definit lumea matematicii, a medicinii, astronomia, dar și biologia, filosofia, muzica, și lista este nesfârșită. Bine, bine, dar cum le punem împreună? Nu știm. Și pentru că nu știm, ne limităm să vedem lumea formată dintr-o mulțime de micro-lumi pe care tot încercăm să le legăm dar nu reușim. Și căutăm științe noi care, la fel ca la jocul de puzzle, să „lege” piesele existente. În afara acestei lumi unitare, mult-cuprinzătoare și segmentată, nu există nimic. De aceea, lumea unitară a Vestului (care, de fapt, nu este de loc unitară) este o lume din care nu se poate ieși, pentru că totul este în interiorul ei. Este adevărat ca granițele ei pot fi împinse la nesfârșit și asta face știința, dar, în afara granițelor ei nu putem vedea și, deci, nu există nimic.

Pentru restul civilizațiilor, realitatea este diferită și așa a fost și pentru noi nu cu mult timp în urmă. Biblia ne spune că lumea este altfel decât o vedem noi. „La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul”, așa începe Biblia. Cerul și pământul sunt lumi diferite, nu pot fi amestecate și Geneza ne spune cum au fost ele create și legate de Dumnezeu prin lumea vieții. Același lucru îl spune și gândirea Asiatică prin conceptul Yin -Yang, forțele primordiale și complementare care compun universul. Nu ar trebui să fie nimic nou pentru români, întrucât cultura românească vede lumea dual atunci când spune, în Miorița, „pe un picior de plai, pe-o gură de rai”. Dar trebuie să simți românește ca să poți lega plaiul cu raiul, adică pământul cu cerul.

Este curios că însăși gândirea științifică acceptă lumea duală prin conceptul de materie și anti-materie care coexistă dar nu se pot atinge. De aceea anti-materia nu a putut fi descrisă, pentru că este în afara granițelor gândirii Vestice, cu toate că numerele complexe, baza matematicii moderne, sunt formate din numere reale și numere imaginare definite exact pe dos și legate tot într-o relație Yin – Yang. Lumea vieții, spune biologia, este o lume a legării contrariilor atunci când leagă simbioza cu parazitismul. Freud a spus de mult că poți simți, pentru aceeași persoană și în același timp, atât dragoste cât și ură. Cu toate succesele lui, ideea de dualitate nu s-a extins pentru că era în opoziție cu esența gândirii Vestice.

Pentru a găsi o explicație „științifică” dualității în Lumea Vieții, trebuie identificat ce este „pe dos” în viață și coexistă? Știm că viața înseamnă reacții chimice „controlate și organizate” de ceva misterios. Aici trebuie căutat, mai ales că separăm chimia în chimia anorganică și chimia organică. Ce să fie „pe dos” în viață și coexistă?

În cadrul universului reacțiile chimice sunt guvernate de legea creșterii entropiei (e). În cadrul vieții este mai ciudat: entropia poate fie să crească, fie să descrească. Ar însemna că viața este parte din univers dar este parte și din altceva, un altceva definit prin scăderea entropiei, pe dos decât în Univers. Atunci, dacă entropia ar fi elementul dual de legătură, viața ar lega universul cu o lume definită prin scăderea entropiei. Ce ar fi să numim această lume, ca pe vremuri - lumea Cerului? Să încercăm să o definim.

Ce înseamnă creșterea entropiei în univers? Înseamnă stabilitate. Tendința universului este direcția creșterii stabilității. Ce înseamnă scăderea entropiei în lumea cerului? Nu putem răspunde direct pentru că lumea cerului nu ne-a interesat, dar putem răspunde indirect prin efectul variației entropiei în cadrul vieții. Ei bine, scăderea entropiei se întâmplă la nivel genetic și cromozomial și al formării organelor și reprezintă creșterea complexității pentru ceea ce viața a definit ca „unitate în unicitate”. Atunci, lumea cerului, ar avea ca tendință ideea de Unitate. (...) Scopul nostru este să unim totul în stabilitate. Este ceea ce fac societățile arhaice și ceea ce se feresc să facă societățile Vestice. Iubirea aproapelui, propovăduită de Iisus, începe să aibă sens. De fapt, această viziune duală ne-o formăm încă din primele zile de viață, atunci când învățăm să legăm gustul cu văzul.

            Dar mai înseamnă ceva. Înseamnă că, dacă societatea Vestică ar accepta principiul dualității, societatea s-ar putea transforma într-o societate „naturală”, condusă după legile vieții și nu după „valori democratice” care pot fi interpretate după voie. Singura parte din social unde lumea duală nu se regăsește de loc, este discursul politic. Or, schimbarea discursului politic, mai ales în urma ultimilor evenimente internaționale, este imperios cerută de către majoritatea cetățenilor. Gândirea Vestică nu poate supraviețui în singurătate, ea trebuie să învețe să se lege cu gândirile din jurul ei.

Și acum, un mic rezumat al cărții pentru a se înțelege firul logic.

CARTEA ÎNTÂIA arată greșeala majoră a societății Vestice, cea care-i dă Gândirii rolul de conducător absolut, fără să-și dea seama că Gândirea nu este independentă, în spatele ei fiind o Temă care-i spune cum trebuie să gândească. Se pregătește astfel ieșirea din Lumea Gândirii Vestice către Lumea duală a Vieții, lumea în care fericirea mea este diferită de a celorlalți.

CARTEA A DOUA descrie Lumea Vieții, o lume despre care societățile Vestice s-au interesat numai marginal. Se definește Tema Vieții – unitate în stabilitate, temă care generează Gândirea Naturală. Descriem Lumea Vieții punând împreună științele care s-au interesat de ea, în special biologia, religia, filosofia, sociologia, psihologia. Se ajunge la nivelul lui Adam și Eva înainte de a li se da un nume și înainte de „păcat”, atunci când misiunea lor era extinderea „Grădinii lui Dumnezeu”.

CARTEA A TREIA îl arată pe Om în fața unei răscruci de lumi la ieșirea din Grădină. Poți ieși din Grădină trântind ușa după tine, așa cum au făcut urmașii lui Adam și Eva, cei care au construit lumea Vestică fără nici o legătură cu Grădina, sau, poți lăsa ușa întredeschisă pentru a nu se pierde legătura. Din fericire, există o asemenea lume în care ne-am putea refugia și unde ne-am putea găsi fericirea. Este vorba de un spațiu cultural definit ca o extindere a Grădinii dar care, fiind o cultură duală, a reușit să construiască legături și cu Lumea Vestică.

Nu am inventat nimic și nu am descoperit nimic nou în această lucrare, tot ce am făcut a fost să găsesc un context – lumea vieții, in care toate piesele de puzzle pe care Omul le-a descoperit să poată fi legate într-o imagine unitară, un Spațiu care are ca Temă găsirea fericirii.

 

Mă veți întreba cine sunt eu să vă vorbesc despre fericire și să vă călăuzesc în căutarea ei. Eu sunt unul dintre cei care au ajuns la ea pornind de la o nefericire profundă. Și nu am fost privilegiat. Am început și eu ca toată lumea: credeam că succesul social este măsura fericirii, că părerea mea despre mine și ceilalți este cea bună și că nimeni nu-mi poate influența gândirea; credeam că ce văd este realitatea absolută; credeam că civilizația noastră este cea mai grozavă civilizație dintre toate cele care au existat pe pământ; credeam că ceilalți sunt ca mine și că eu sunt ca ei; credeam că există un bine și un rău suprem; credeam că trebuie să te adaptezi societății și să joci rolul care ți se cere. Mai mult, am pornit handicapat, pentru că nu am avut parte de dragostea maternă. Așa că am făcut ce mi s-a spus să fac: am învățat jocul, l-am jucat cu succes și am obținut tot ce mi-a spus societatea că trebuie să obțin pentru a fi fericit. Dar n-am fost fericit. Mai mult, nici măcar nu știam care-mi este fericirea și unde să o caut pentru că, până atunci, mă ocupasem numai de nefericire. Și atunci, mi-am zis că trebuie să-mi caut fericirea în altă parte.

A fost un drum lung, a trebuit să dezleg felurile diferite în care am fost învățat să privesc și să leg lumea până când mi-am găsit propria viziune asupra lumii și a oamenilor. A trebuit să re-învăț tot ce am învățat și a trebuit să mai învăț multe lucruri importante dar care erau declarate neimportante și a trebuit să leg totul cu propriile mele legături și nu cu legături preluate de la alții, un lucru cu care nu eram obișnuit. Apoi, a trebuit să învățat să mă leg de ceilalți oameni. Așa am învățat să meditez în Tibet, să sun gongul în Burma, să mă uit in ochii oamenilor în Thailanda, să simt „satori” în Japonia, să ajung la ceruri în Munții Sfinți din China, să înțeleg simbioza și felul cum se fac legăturile în junglă. Mi-am zis, atunci, că și alții ar putea beneficia de învățătura mea.

Desigur, de scris poți scrie orice și lumea este suspicioasă atunci când le propui schimbarea. Numai că drumul meu spre fericire este documentat: de la 63 de ani, din 2009, atunci când am hotărât să fiu eu însumi și să-mi urmez calea fără nici un fel de compromis, și până în prezent, în februarie 2024, nu am făcut nici măcar o răceală (în afară de COVID, în 2022 pentru că am vrut să-l fac fiind o variantă mai puțin agresivă). În ciuda faptului că am tare serioase pe care le trag după mine: am la activ o congestie cerebrală, un cancer și două stent-uri pe inimă și, înainte, mă îmbolnăveam de câteva ori pe an. Din 2009 n-am mai știut ce este boala, cu toate că vreme de nouă ani, cât timp am bântuit prin lume, absolut singur și fără să știu nici o limbă locală, mâncam ce se nimerea și dormeam pe unde apucam. Iar când aveam nevoie de bani, făceam bani: am predat engleza și franceza în China, matematica în Thailanda și pianul în Filipine. Înainte, nici nu mi-ar fi trecut prin minte că așa ceva ar fi posibil. Dar, dacă-ți urmezi calea, multe lucruri devin posibile pentru că vezi toate răscrucile din fața ta. Ce vă spun este documentat, nu sunt vorbe. Așa că eu sunt un exemplu viu de ce înseamnă să-ți urmezi propriului drum spre fericire. Iar când îndemn la munca uriașă de aflare a fericirii, este pentru că merită cu toate că este un preț greu de plătit.

Metodă de investigație propusă aici se referă la:

-          găsirea propriului EU – identificare propriei lumi și a modului unic în care privesc viața,

-          identificarea lumii pentru care sunt făcut și descrierea propriei mele fericiri în acea lume,

-          construirea drumului către lumea în care îmi voi putea găsi fericirea.

De menționat că Drumul Fericirii este un drum în spirală cu patru nivele ale fericirii. Ar putea fi și mai multe și m-ar bucura dacă alții vor putea vedea mai departe decât am văzut eu.

Am scris această carte-îndrumar pentru că ar fi păcat să se piardă tot ce am aflat, mai ales că, după ce am bâjbâit zeci de ani după fericire, de abia acum văd drumul drept.

 

 

Și acum, un mic rezumat al cărții pentru a se înțelege firul logic.

CARTEA ÎNTÂIA arată greșeala majoră a societății Vestice, cea care-i dă Gândirii rolul de conducător absolut, fără să-și dea seama că Gândirea nu este independentă, în spatele ei fiind o Temă care-i spune cum trebuie să gândească. Se pregătește astfel ieșirea din Lumea Gândirii Vestice către Lumea duală a Vieții, lumea în care fericirea mea este diferită de a celorlalți.

CARTEA A DOUA descrie Lumea Vieții, o lume despre care societățile Vestice s-au interesat numai marginal. Se definește Tema Vieții – unitate în stabilitate, temă care generează Gândirea Naturală. Descriem Lumea Vieții punând împreună științele care s-au interesat de ea, în special biologia, religia, filosofia, sociologia, psihologia. Se ajunge la nivelul lui Adam și Eva înainte de a li se da un nume și înainte de „păcat”, atunci când misiunea lor era extinderea „Grădinii lui Dumnezeu”.

CARTEA A TREIA îl arată pe Om în fața unei răscruci de lumi la ieșirea din Grădină. Poți ieși din Grădină trântind ușa după tine, așa cum au făcut urmașii lui Adam și Eva, cei care au construit lumea Vestică fără nici o legătură cu Grădina, sau, poți lăsa ușa întredeschisă pentru a nu se pierde legătura. Din fericire, există o asemenea lume în care ne-am putea refugia și unde ne-am putea găsi fericirea. Este vorba de un spațiu cultural definit ca o extindere a Grădinii dar care, fiind o cultură duală, a reușit să construiască legături și cu Lumea Vestică.

Nu am inventat nimic și nu am descoperit nimic nou în această lucrare, tot ce am făcut a fost să găsesc un context – lumea vieții, in care toate piesele de puzzle pe care Omul le-a descoperit să poată fi legate într-o imagine unitară, un Spațiu care are ca Temă găsirea fericirii.

Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului atașat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent, aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.

9 alte produse din aceeași categorie