Un spectacol ratat - Daniil Harmis

Categoria: emblematic europa

Din categoria lucrărilor catalogate Emblematic Europa fac parte cărțile din patrimoniul cultural european care sunt istoric fundamentale sau contributive și care s-au bucurat de versiuni noi de traducere, de ediții ilustrate, de forme noi de editare. Cultura română respiră și în prezent în cultura europeană pe care o asimilează specific. Capodoperele născute în epoci și culturi diferite în Europa au devenit în timp emblematice pentru spiritul continentului, considerat în istoria și întinderea lui demensurată azi pe globul pământesc. Fiecare carte din această categorie este marcată cu un timbru ilustrativ pentru perioada sau contextul în care a apărut și s-a afirmat. În cazul în care opera este considerată capodoperă, faptul este consemnat pe timbrul emblematic eu: capodoperă a culturii europene.

Lucrarea Un spectacol ratat aduce în atenția publicului românesc gândirea, și implicit, opera lui Harms, printr-o excelentă traducere, realizată de  Ioan Radin-Peianov.

Daniil Harms are o reputație internaţională datorită traducerii în numeroase limbi: engleză, franceză, germană, spaniolă, italiană, polonă, cehă, suedeză, neogreacă, sârbă, bulgară, chineză, ivrit, română. De la jumătatea anilor ’20, unul dintre pseudonimele scriitorului (a avut foarte multe, peste 40) a fost Karl Ivanovici Schusterling. Numele, de sonoritate germană, este chiar al unui personaj harmsian, din povestirile pentru copii. 

Literatura lui Harms este un protest implicit contra obișnuințelor, a mediocrității filistine, a birocratizării spirituale. Povestirile sale pentru copii, în care aplică aceleași procedee compoziționale și narative, sunt fără îndoială ținuturile luminoase în care imaginația sa obsedată de stereotipii se eliberează. Cunoscuții îl descriu pe Harms ca pe un ins înalt, slab, cu o ținută îngrijită, purtând o caschetă și un pantalon de golf, semănând într-un fel cu un gentleman englez, fumător de pipă, ieșit parcă dintr-un roman de Jules Verne. Avea umor, era ironic, cu o fantezie extravagantă, fiind însă o natură sensibilă, fină, hipernervoasă (cu numeroase ticuri pe care și le cultivă), cu un adevărat cult al prieteniei. Muzician, dotat cu o voce frumoasă de bariton, avea obiceiul să cânte acasă la harmonium. Pereții camerei erau tapisați cu tablouri, icoane, inscripții conținând versuri și aforisme „hazosabsurde” sau lista personalităților pe care le admira: Bach, Gogol, Pușkin, Glinka, Hamsun, Shakespeare, Laurence Sterne, Gustave Meyrinck, Feodor Sollogub, Remizov... Unul din prietenii lui Harms, Vladimir Lifșiț, relata că locuința acestuia era mobilată aproape ascetic; într-un colț se vedea un montaj straniu din bucăți de oțel, scânduri, cutii goale de țigări, arcuri, roți de biciclete, cutii de conserve. Întrebat despre rostul acelei înjghebări Harms ar fi răspuns: e o mașină, o simplă mașină menită a nu face nimic. Aparent literatura ar fi o astfel de mașină, de vreme ce nu poate produce nici un fel de energie măsurabilă cu aparate cunoscute. Textul este un  obiect cu destinație necunoscută, nu și fără destinație. Proza lui Daniil Harms și-a găsit destinatarii, chiar cu întârziere. Și a reușit să convingă că este dotată cu o energie care iradiază și acum. Harms avea o puternică vocație histrionică. Ca și cei mai mulți „clovni” și comedianți, Daniil Harms suferea de melancolie, probabil tocmai pentru că, precum îi spune Lenin lui Gorki, clovnii și excentricii au capacitatea de a sesiza ilogismul banalului. Cu această capacitate Daniil Harms a construit o operă care rezistă eroziunii timpului, banalizării.

DAN CULCER

Despre efectul dăunător al fumatului

– Din carnetul de însemnări –

Trebuie să te laşi de fumat, ca să te poţi lăuda cu puterea de voinţă.

Cât de plăcut este, după ce nu fumezi timp de-o săptămână de zile, şi ţi-ai câştigat încrederea în tine însuţi, cum că eşti în stare să te abţii de la fumat, să-ţi faci apariţia în societatea Lipavski, Oleinikov şi Zaboloţki, obligându-i să facă ei singuri observaţia că toată seara n-ai fumat. Iar la întrebarea lor: de ce nu fumezi? – să răspunzi, ascunzând în tine teribila mândrie: m-am lăsat de fumat.

Un om mare nu trebuie să fumeze.

Este bine şi practic, pentru a te izbăvi de viciul fumatului, să-ţi cultivi viciul lăudăroşeniei.

Beţivăneala, lăcomia şi lăudăroşenia sunt păcate mai mici decât fumatul.

Bărbatul fumător nu se ridică niciodată la înălţimea poziţiei sale, pe când femeia fumătoare este capabilă de absolut orice. De aceea, tovarăşi, să ne lăsăm de fumat!

Suita

De când lumea, oamenii s-au străduit să priceapă ce-i aia înţelepciune şi ce-i aia prostie. În legătură cu asta îmi amintesc următoarea întâmplare. Când am primit de la mătuşa mea o masă de scris, mi-am spus: „Am să mă aşez acum la masa asta şi am să scriu o cugetare deosebit de înţeleaptă”. Numai că o cugetare deosebit de înţeleaptă n-am reuşit să scriu. Mi-am zis arunci: „Bine. N-am reuşit să scriu o cugetare deosebit de înţeleaptă, am să scriu atunci una deosebit de tâmpită”. Dar nici o cugetare deosebit de tâmpită n-am reuşit să scriu.

Extremele sunt întotdeauna foarte greu de atins. Lucrurile de mijloc se realizează mai uşor. Numai mijlocul nu pretinde eforturi. Mijlocul înseamnă echilibru. Acolo nu se dau nici un fel de bătălii.

Daniil Harms (rusă: Даниил Иванович Хармс) (1905 - 1942), a fost un reprezentant al avangardei literare rusești.

Născut Daniil Ivanovich Yuvachev (Даниил Иванович Ювачёв) în St. Petersburg, scriitorul și-a ales aproximativ 30 de pseudonime, dintre care cele mai frecvente au fost Kharms (de la „Charms” – farmec (-e) în limba engleză) și Harms (semnificând, tot în engleză, „vătămări”). 

Harms înființează în 1926, împreună cu Alexandr Wedenski, „Școala Cinari”, care declara programatic lupta împotriva simțului comun și a mediocrității. Membrii acestei școli reprezentau toate domeniile creației artistice, cel al liricii, al teatrului, al cinematografiei, al muzicii și al artelor plastice. Din această școală va lua naștere, în 1927, mișcarea dadaistă „Oberiu”. Literatura mișcării, caracterizată de umorul absurd, nu a fost acceptată de către autoritățile sovietice. Grupul a fost așadar interzis doar la câteva luni după înființare.

În timpul vieții Harms a publicat doar câteva poezii și povestiri pentru copii. Poetul declara adesea că nu-l interesează decât chestiunile lipsite de sens și de un scop practic. După arestările din anii treizeci scriitorul își va scrie opera în ascuns. Printre creațiile sale se numără balade absurde, mistificări matematice, rugi la adresa unui Dumnezeu absent, miniaturi în proză și piese de teatru. Această operă s-a putut păstra în manuscris datorită scriitorului Iacov Druskin, care a făcut posibilă publicarea primelor texte scrise de Harms, în 1967,  în Literaturnaia gazeta. Poetul intră în atenția publicului din întreaga lume începând cu anul 1978, odată cu apariția primului din cele patru volume de poezii în original și în traducere germană într-o editură din Bremen.

Scriitorul a murit (probabil) din cauza subnutriției în timpul asediului german al Leningradului, închis în secția de psihiatrie a unei închisori sub pretextul că literatura sa pentru copii este subversivă și nefastă, deoarece ar fi întrebuințat mijloacele de expresie ale mișcării "Oberiu".

Ioan Radin a debutat în 1976, cu volumul „Aventurile tânărului Serafim”.

În 1988, a publicat „Schiţe de portret”, volum în care evocă, cu o forţă neobişnuită, Timişoara adolecenţilor şi a literaturii din deceniile șase şi șapte.

A tradus cărţi foarte  importante pentru înţelegerea literaturii moderne şi s-a implicat în buna devenire a relaţiilor culturale româno-sârbe, prin traduceri şi comentarii a celor mai importanţi scriitori  din literatura sârbă, de la Ivo Andrič, la Milos Črnjanski.

Prezent la întâlnirile culturale româno-sârbe, Ioan Radin (Ioan Peianov) a fost unul dintre cărturarii de seamă ai acestui spaţiu al scrisului. A participat, cu traduceri şi texte importante, la proiectele Fundaţiei A Treia Europă, a obţinut numeroase premii literare pentru volumele sale de proză şi pentru traduceri.

Edițiile de serie sunt cărți cu tiraj mediu adresate intelectualității active, publicului atașat valorilor umaniste ale culturii române și europene. Capodopere, opere memorabile sau doar studii contributive în evoluțiile culturilor noastre, în istorie sau în prezent aceste ediții foarte îngrijite sunt larg accesibile și produc emoție celor interesați.

Ediția, tradusă de Ioan Radin-PEIANOV,  include și o  Prefață realizată de Dan Culcer.

Lucrarea cuprinde texte de referință ale operei lui Harms.